Cele 80 de lumi ale domnului Dowling

Raul Ștef

Redactor

Stephen Dowling este jurnalist, fotograf și blogger. S-a născut în Noua Zeelandă și trăiește la Londra.

Nu fotografiază decât pe film și este un susținător asiduu al acestui tip de fotografie, mai ales pe propriul blog − Kosmofoto. De câteva zile și-a lansat și propria peliculă foto, denumită Kosmo Foto Mono care poate fi comandată chiar de pe blog.

După ce l-am citit și cunoscut pe internet, am avut șansa de a-l întâlni pe Stephen în România. A rezultat următorul dialog.

*

− Pentru ce tip de fotografie crezi că se potrivește mai bine pelicula?

−  Cred că pelicula este mai potrivită pentru fotografia alb-negru. Negrul, în mediul digital, nu pare să aibă aceeași profunzime ca pe negativ. Iar zgomotul digital nu se poate compara cu granulația filmului fotografic.

Și pelicula color are o multitudine de personalități, mai ales emulsiile mai vechi, în special diafilmele care au fost procesate în varii moduri.

− Curând îți vei lansa propriul film fotografic.

− Da, este vorba despre Kosmo Foto Mono, o peliculă alb-negru de sensibilitate ISO 100, fabricată în Cehia. Este un film cu o structură clasică, datorată granulației și contrastului frumos în lumină bună.

Am fost martor la decăderea peliculei, ca mediu de lucru pentru fotografi, încă din anii 2000. În ultimii trei ani însă, ceva a început să se schimbe − oamenii se întorc la filmul fotografic. Tineri care nu știau ce înseamnă emulsia foto o descoperă și experimentează cu ea.

Faptul că lansez un film foto este modul meu de a susține această mișcare.

Kosmo Foto Mono

− Dacă ar trebui să alegi un aparat de fotografiat, o lentilă și un film care ar fi acestea?

− Ar fi cu siguranță Pentax ESII, lentila SMC Takumar 50/1.4 și diafilmul Ektachrome 100.

Marrakech. Fotografie realizată cu aparat KMZ Iskra.

− Fotografiezi concerte în alb și negru: care sunt provocările? Ce peliculă alegi, cum expui în lumina dificilă de spectacol?

− Am fost în turneu și am fotografiat trupa Buffalo Tom. Am folosit Fuji Neopan, dar acest film a dispărut, așa că m-am întors la superbul Kodak Tri-X, o peliculă extraordinară.

„Acasă la Maya”, un nou episod Amintiri Gustoase. Ce se gătește în satul cu cel mai mare complex de mori de apă din sud-estul Europei

Seria de documentare video „Amintiri Gustoase” continuă cu episodul „Acasă la Maya”, dedicat bucătăriei și vieții de familie din comuna Eftimie Murgu, fosta Rudăria, din județul Caraș-Severin. Localitatea găzduiește cel mai mare complex de mori de apă din sud-estul Europei, un ansamblu de monumente istorice aflat de-a lungul pârâului Rudăria, afluent al Nerei.

Ce păstrăm și ce schimbăm în rețetele vechi? Gărâna, între amintirea gulașului de la primele ediții ale festivalui de jazz și mâncărurile gătite astăzi

La Gărâna, căutarea rețetei gulașului de la primele ediții ale festivalului de jazz deschide o discuție despre păstrarea gusturilor și a amintirilor locului. Aceste povești și demonstrații culinare pot fi urmărite în cele două părți ale documentarului „Amintiri Gustoase” dedicate Gărânei, pe canalul de YouTube al platformei.

Fotografia de concert este și despre experimente pe care le faci cu măsurarea luminii; câteodată îți ies, câteodată, nu. De obicei, folosesc un film foto de sensibilitate 3200 ISO, diafragme cât mai deschise și măsor unde lumina este mai intensă. Umbrele le las să se descurce singure.

Neil Finn, cofondator al trupei neozeelandeze Split Enz.

− Știu că ai o colecție serioasă de aparate de fotografiat.

− Așa este, am cam 80 de aparate. Inițial, aveam doar câteva camere pe care le foloseam zilnic, dar am început să achiziționez tot felul de modele sovietice. Colecția conține acum aparate de toate mărcile, Pentax, Canon, Nikon, Minolta, Zenit, Kiev, Fujica, Lomo, Olympus, Praktica și Yashica.

Folosesc tot timpul alte aparate. Pentru seria de fotografii la concerte, spre exemplu, am folosit un Nikon F100 și FM2N, pentru că sunt extraodinar de fiabile.

Îmi place să văd cum lumea arată diferit pe fiecare cameră de fotografiat în parte. În prezent, sunt foarte încântat de un aparat sovietic Belomo Siluet Elektro, pe care l-am cumpărat cu 6 lire de la un magazin de antichități din Londra.

Seamănă cu Smena, doar că are și un program care controlează diafragma. Am fotografiat doar câteva cadre, dar îmi place lentila foarte mult.

Fotografiez mult și cu o cameră compactă, Cosina CX-2, aparat care a dus la apariția camerei lomo LC-A. Are niște culori fantastice, în special cu diafilme developate în varii moduri.

− Ce te poate învăța fotografia pe peliculă față de cea digitală?

− Te învață un tip diferit de răbdare. Totodată, când fotografiezi, doar fotografiezi, nu și editezi, adică nu ștergi, nu adaugi filtre, nu încarci imaginea pe instagram, nu o transmiți etc. Toate astea îți ajută fotografia.

− Cum explici reîndrăgostirea de filmul foto?

− Cred că unora le lipsește partea fizică a filmului. Deși imaginea digitală este fantastică, rapidă și convenabilă, cred că unii reacționează la alte aspecte. În general, petrecem atât de mult timp la calculator, tabletă și pe telefoane, încât asimilăm și aparatul foto digital cu un accesoriu care ne cere același tip de atenție.

Mulți tineri încep să cunoască pelicula și nu au nici un fel de preconcepție legată de fotografia clasică. Totul, de la încărcarea filmului în aparat, butoanele, sunetele, developarea și scanarea, sunt foarte noi și fizice. Toate acestea pot crea dependență.

Sam Baker, membru al trupei Heavy Trash, fotografiat cu aparat Nikon FM2N.

− Ce fotografi preferă fotografia clasică celei digitale?

− Sunt mulți, spre exemplu Don McCullin fotografiază peisaje pe film. Fostul meu șef Phil Coomes, care e editorul de imagine de la BBC, iubește filmul foto și îl folosește des.

− Ce site-uri le recomanzi celor care vor să afle mai multe despre fotografia clasică?

− Sunt câteva foarte bune – japancamerahunter.com, emulsive.org, casualphotophile.com, apug.org. Flickr.com are milioane de utilizatori de peliculă foto, iar ebay.com este cel mai mare magazin de resurse foto la mâna a doua.

Blackheath, Londra. Fotografie cu aparat Cosina CX-2.