Cu ce agendă încearcă să intre extremiștii români de la AUR și SOS în Parlamentul European

Mădălin Bețivoiu

Colaborator

Influența și numărul membrilor partidelor eurosceptice cresc în toată Europa, mai ales în Germania, Franța, Italia sau Olanda. Cum anume vor influența aceste partide politica Uniunii Europene în următorii 5 ani?

Și care va fi rolul jucat de partidele naționaliste eurosceptice românești, pentru prima dată în Parlamentul European, după alegerile de săptămâna asta?

Pe lângă mult mai discutatele alegeri locale, pe 9 iunie votăm și pe cine trimitem să ne reprezinte în Parlamentul European. De regulă, nu există mare interes în România pentru activitatea europarlamentarilor, astfel că aceste alegeri sunt ușor de trecut cu vederea. 

Suntem la al treilea ciclu de alegeri europarlamentare în România (dacă le excludem pe cele pentru 2 ani din 2007) iar toate cele 3 runde au fost mai degrabă voturi în dezacord sau de sancționare a politicienilor ori partidelor aflate la guvernare în vremurile respective: în 2009, votul anti-Băsescu, în 2014 votul anti-PDL, iar în 2019 votul anti-Dragnea.

Contrar însă tendințelor din alte țări europene, prezența la vot la europarlamentare în România a fost în continuă creștere între cicluri, cu un record de 49% la alegerile europarlamentare din 2019.

Mizele alegerilor europene sunt multiple iar partidele prezente deja în Parlamentul European au așteptări diferite de la aceste alegeri:

Sunt însă și primele alegeri europene la care participă Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) și SOS România, partide relativ noi în politica românească, cu vederi eurosceptice. AUR este cotat cu o intenție de vot de 17.5% iar S.O.S. cu 4.7% (sub 5% cât e pragul electoral, dar în marja de eroare). Miza lor principală este desigur de a intra în Parlamentul European cu cât mai multe mandate, și de a găsi rapid alianțe cu alte partide eurosceptice europene, ce le-ar asigura o legitimitate la nivel european.

Pe lângă mizele menționate anterior, un post de parlamentar european vine și cu numeroase beneficii financiare, deloc neglijabile:

Bugetul este unul considerabil și poate fi folosit atât pentru a răsplăti persoane marcante din partid, cât și pentru a contribui la bugetul partidului, cu atât mai relevant pentru un partid mic.

Câteva lucruri pe care ar trebui să le știi înainte să comanzi de pe Shein și Temu

Pe fundalul scumpirii costului vieții aproape peste tot în lume, cei doi giganți chinezi, Temu și Shein, au avut parte de o creștere masivă, datorată, în mare măsură, unor strategii agresive de preț. Însă în spatele prețurilor mici se ascund câteva detalii importante, pe care ar trebui să le știm cu toții înainte să comandăm.

Știri din cealaltă Românie. La Băile Tușnad, guvernul maghiar a donat autorităților locale o vidanjă, iar la Sibiu o directoare și-a pus aer condiționat în birou din banii pentru copii

Știri din cealaltă Românie e o revistă a presei locale concentrată pe comunități și viața lor reală, separată de ce se întâmplă la București sau chiar în marile orașe. Iată ce-am găsit săptămâna asta.

În timp ce pentru partidele deja prezente în Parlamentul European (PSD, PNL, USR) avem deja o imagine a poziționării lor, la ce ne putem aștepta din partea partidelor noi, în speță AUR? 

Am discutat cu Bogdan Deleanu, expert în afaceri europene, cu o experiență de 15 ani la Bruxelles și în Parlamentul European, și cu Tana Foarfă, Director Europuls - Centrul de Expertiză Europeană și consilier pe politici economice în Parlamentul European, despre politica și identitatea diferitelor partide și grupuri politice din Parlamentul European.

Contextul European

Politica în Parlamentul European este una complexă, având în vedere că trebuie reconciliate interesele a 27 de țări reprezentate de 705 de europarlamentari (vor crește la 720 după alegerile de pe 9 iunie). Parlamentul este împărțit între 7 grupuri parlamentare (pe lângă un număr de independenți) ce trebuie să negocieze între ele și să formeze majorități la vot. Interesele partidelor nu se aliniază însă ușor, uneori nici chiar în interiorul aceluiași grup.

Sursa: https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2024/760403/EPRS_BRI(2024)760403_EN.pdf 

Grupurile parlamentare mari, în speță Partidul Popular European (EPP) și Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților (S&D), au de regulă politici și direcție pro-Europa dar din perspective diferite (conservator de dreapta versus social-democrat de stânga).

Grupul Renew (condus în trecut de Dacian Cioloș) adună partidele liberale europene, cu vederi centriste sau de centru-dreapta dar de regulă pro-Europa. Aceste 3 grupuri tind să aibă o bună colaborare pe politici publice, alături și de Verzi (Alianța Liberă Europeană, EFP).

Deși nu formează un pol unitar, tabăra conservatoare eurosceptică este reprezentată de mai ales de grupul Identitate și Democrație (ID), dar și de neafiliați precum Alternativa pentru Germania (AfD) și Fidesz, partidul lui Viktor Orban din Ungaria. Partidul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) face parte din acest pol, însă are vederi mai centriste ce le permite în unele cazuri și colaborarea cu EPP (cel mai mare partid din Parlament). Politicile acestor partide sunt de regulă pentru micșorarea influenței Uniunii Europene și pentru o coeziune mai restrânsă, însă pe numeroase teme interesele acestor partide nu se aliniază.

Pentru a construi un pol de putere a dreptei conservatoare-naționaliste și eurosceptice, Marine le Pen i-a propus recent Giorgiei Meloni (prim-ministrul Italiei) să lucreze împreună pentru a forma al doilea cel mai mare grup din Parlamentul European. Motivul principal pentru care nu s-a întâmplat deja este neînțelegerea pe anumite mesaje cheie, cum ar fi poziția față de invazia Rusiei în Ucraina.

Există și calcule politice pragmatice, desigur: alternativa lui Meloni este de a o susține pe Ursula von der Leyen de la EPP într-un nou mandat de Președinte a Comisiei Europene, susținere care ar putea fi răsplătită cu fonduri europene.

Partidul lui Le Pen (Adunarea Națională, Rassemblement National), face parte din grupul ID, în timp ce al lui Meloni (Frații Italiei, Fratelli d'Italia) face parte din ECR. Ambele partide votează de pe poziții eurosceptice și perspective conservatoare, însă modul în care diferite teme politice rezonează cu electoratul de „acasă” fluctuează în funcție de nuanțele culturale, etnice, sau naționale.

Pe numere, se observă și absența constantă a membrilor ID la dezbaterile pe politici și performanța lor scăzută în a trece amendamente. De exemplu, doar 2 din 499 de amendamente propuse de ID au fost aprobate (0.4%):

Sursa: https://eumatrix.eu/en/political-group-amenments-statistic 

În ceea ce privește influența sau impactul pe politici în cadrul Parlamentului European, ID și ECR se află iarăși la coada clasamentului:

Sursa: https://eumatrix.eu/en/blog/MEP-Influence-Index-2024-Top-100-most-politically-influential-MEPs

În ceea ce privește partidele românești, afilierea acestora e deja în mare parte definită:

Teme politice naționaliste-conservatoare

Numeroase teme sunt comune pentru partidele naționaliste din toate colțurile Europei. Printre principalele exemple avem:

De remarcat că în urma Brexit, aproape niciun partid aflat în prezent în Parlamentul European nu își mai asumă o părăsire a Uniunii Europene, cu excepția notabilă a AfD. Anterior, atât Le Pen (Franța) cât și Geert Wilders (Olanda) au avut asemenea propuneri.

Pe multe alte teme însă, aceste forțe politice nu reușesc să cadă de acord. Există diferențe notabile între pozițiile partidelor pe axe geografice est-vest și nord-sud. Teme precum războiul din Ucraina, drepturile minorităților sau poziția față de comunitățile LGBTQ îi dezbină pe eurosceptici:

Referitor la suveranitate și naționalism, deși o temă predilectă a partidelor eurosceptice, este o temă care se regăsește însă și în agenda EPP. Naționalismul extrem însă, mai ales cel revizionist, pare să nu fie bine văzut de către majoritatea partidelor: AfD a fost exclus din grupul ID din cauza mai multor scandaluri, printre care și comentariile unui europarlamentar AfD ce a declarat că „nu toți membrii SS (organizație nazistă, nr.) au fost automat și criminali”. 

Partidele eurosceptice se poziționează ca fiind anti-sistem, prin identificarea unor dușmani palpabili și la îndemână, cum ar fi Uniunea Europeană. Parlamentarii europeni din partidele eurosceptice se folosesc deseori de discursurile lor în plen, pe dezbateri legislative, pentru a arăta electoratului din țară opoziția lor față de legislația UE. Deși la nivel european poziția anti-UE îi aduce împreună, partidele neguvernamentale se definesc și în opoziție cu majoritatea guvernamentală din țările lor. 

În cazul în care ajung la guvernare, retorica anti-sistem este șubrezită deoarece ajung astfel să fac parte din chiar sistemul pe care îl blamau. Se pot remarca aceste nuanțe și evoluția modului în care comunică un partid anti-sistem, după ce ajunge să conducă „sistemul”, în cazul Giorgiei Meloni, după ce a ajuns prim-ministru: propunerile sale sunt pronunțat centriste și are nevoie constant să tempereze așteptările partidelor de coaliție ce se poziționează în continuare mai spre dreapta, pentru a putea trece legislație. A fost de asemenea nevoită și să răspundă presiunii publice de a se poziționa pe teme susținute majoritar de votanți, cum este cazul războiului din Ucraina. 

AUR - principalul partid eurosceptic și naționalist românesc

AUR nu este primul partid eurosceptic românesc însă este cel mai mare în prezent. El vine în urma unor mișcări politice naționaliste active în anii 90 și 2000, precum Partidul România Mare (PRM), ce a și ajuns în Parlamentul European în 2009. De asemenea, PSD în perioada în care l-a avut pe Liviu Dragnea președinte a avut o poziționare clară eurosceptică și naționalistă; după ce Liviu Dragnea a fost condamnat definitiv, urmașii săi la conducerea partidului l-au readus pe direcția pro-europeană. AUR a crescut astfel ca urmare a scăderii în popularitate a PRM după moartea președintelui său Corneliu Vadim Tudor și a vidării spațiului naționalist de către PSD sub Dragnea.

Spre deosebire de celorlalte partide regionale eurosceptice naționaliste, în speță PiS (Ungaria) și Fidesz (Polonia), care au câștigat puterea venind dinspre un pol centrist liberal, ulterior centrist-conservator (cu un mesaj anti-comunist), AUR este deja perceput ca fiind de extremă dreaptă.

Printre particularitățile AUR, principala sa caracteristică este poziționarea în opoziție. AUR se declară un partid anti-sistem, refuzând de principiu colaborarea atât cu PSD sau PNL (ce reprezintă sistemul românesc) cât și cu USR (care reprezintă valori vest-europene, deci străine) sau UDMR (oponent pe principii etnice și naționaliste). Modul în care AUR comunică aduce aminte de metodele Fidesz, în speță utilizarea istoriei ca metodă de legitimare: Viktor Orban se folosește de regele Sfântul Ștefan (fondatorul Ungariei) ca un simbol pentru legitimitatea proprie.

De asemenea, teme precum libertate și independență se găsesc în discursurile ambilor candidați: în timp ce Ungaria vorbește de o libertate în mai multe puncte (turci, habsburgi), George Simion nu face referire directă la conflictele istorice ci doar comunică indirect despre dușmani străini prin intermediul domnitorilor din perioada medievală românească. Paralela pe care o sugerează este că, așa cum acești domnitori s-au luptat cu turcii, așa se luptă și partidul AUR cu străinii din Uniunea Europeană. UE devine astfel dușmanul absolut, în vina căruia se pot pune orice probleme, atât de ordin economic cât, mai ales, cultural.

Asemănările dintre AUR și Fidesz merg și mai departe, la nivelul discursului anti-Ucraina și pro-Rusia. După cum punctează RISE Project într-o analiză pe larg, mesajele folosite de cele 2 partide sunt similare:

În timp ce unele din mesaje ar putea părea rezonabile, sau cel puțin relevante pentru o dezbatere publică, poziționarea celor 2 partide a fost absolută, ignorând în totalitate contextul geopolitic și realitatea istorică. Desigur că majoritatea cetățenilor României și UE dorește pacea însă condițiile în care aceasta poate fi obținută sunt complexe.

Modul în care funcționează partidele eurosceptice naționaliste, inclusiv AUR, pare să meargă pe acest tipar descris de ​​politologul și istoricul Ioan Stanomir într-un articol pentru G4media: oferă soluții simpliste la probleme complicate.

Ce putem aștepta atunci de la AUR - și de la SOS - în Parlamentul European? Probabil o politică și o comunicare similară cu a celorlalte partide pe care le emulează. Tiparul partidelor eurosceptice este de a folosi Parlamentul European cu scopul de a câștiga mai multă atenție și popularitate acasă. De a folosi UE ca ”bau-baul” suprem, supra-statul înfricoșător care domină viețile cetățenilor și le îngrădește libertatea.

Rămâne de văzut după acest weekend cât de bine se va vinde acest mesaj în România, care este un stat beneficiar net de pe urma apartenenței la UE.

Acest material face parte din proiectul Platforma 2024, implementat de Asociația Tech and Tonic in parteneriat cu PressOne și finanțat prin proiectul PROTEUS al Fundației Transatlantice, cofinanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate sunt însă numai ale autorilor și nu reflectă în mod necesar cele ale Uniunii Europene sau ale Consiliului European pentru Inovare și ale Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA), nici ale TF/GMF. Nici Uniunea Europeană și nici autoritatea finanțatoare nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.