Ce se întâmplă cu apele uzate din București, după 40 de ani de lucrări și investiții de sute de milioane de euro din bani europeni

Laura Popa

Reporter

Bucureștiul a avut nevoie de aproape 40 de ani și de fonduri europene pentru curățarea apelor uzate.

Apa uzată, folosită pentru irigații

Înainte de Stația de Epurare Ape Uzate Glina (SEAU Glina), ce rămânea în urma bucureștenilor ajungea așa cum era în Dâmbovița. De-acolo în Argeș, de unde se vărsa în Dunăre și, în final, în Marea Neagră.

Potrivit studiului de fezabilitate care a stat la baza primei etape a proiectului de la Glina, „evacuarea apelor uzate netratate provenite din municipiul București a fost considerată drept principala sursă de degradare a calității apei în râurile Dâmbovița și Argeș și, de asemenea, una dintre principalele surse de poluare a fluviului Dunărea.”

În 1985, dictatorul Nicolae Ceaușescu promitea începerea lucrărilor la Stația zonală de Epurare Glina, „un obiectiv de proporții, menit să preia apele poluate deversate în Dâmbovița și să le aducă la un asemenea grad de limpezime, încât să asigure multipla lor reutilizare: pentru alimentarea sistemelor de irigații din jurul Bucureștiului și pentru navigarea pe Dâmbovița”.

Extras din ziarul Scînteia, 9 noiembrie 1985 Foto: Ziarele Arcanum

După Revoluție și mai multe incidente de poluare cu păcură ale apelor Dâmboviței, lucrările la Glina sunt oprite, stația de tratare fiind lăsată nefuncțională. În urmă rămân amintire mai multe bazine de-a lungul Dâmboviței.

În 2000, România începe oficial procesul de negociere cu autoritățile de la Bruxelles pentru aderarea la Uniunea Europeană. În același timp, Bucureștiul este singura capitală europeană fără o stație de tratare a apei uzate.

Patru ani mai târziu, în 2004, pentru a reduce decalajele de dezvoltare dintre România și restul blocului european, este semnat un memorandum pentru finanțarea reabilitării stației de curățare a apelor bucureștenilor, investiție care urma să aibă loc în două etape.

„Mai cald iarna, mai răcoare vara. Nu e destul!” Reabilitarea termică a clădirilor nu scade facturile românilor și nu-i ajută să aibă o viață mai bună

Numeroase clădiri din România au trecut printr-un proces de reabilitare termică, investiția fiind posibilă prin intermediul fondurilor europene aferente politicii de coeziune. Cât de eficiente sunt, însă, aceste investiții pentru scăderea costurilor la facturi și îmbunătățirea calității vieții?

Jumătate dintre tramvaiele din Capitală nu au aer condiționat. Cum s-a simțit vara în mijloacele de transport din București

Conform unui răspuns oferit de Societatea de Transport București PressOne, aproape jumătate dintre tramvaiele care au circulat vara aceasta în București nu au fost dotate cu aparate de aer condiționat. La fel și zeci de troleibuze și autobuze.

Astfel reîncep lucrările la Glina.

65 de milioane de euro de la UE primiți înainte de aderare

Potrivit unui răspuns oferit de Primăria Municipiului București PressOne, realizarea Stației de Epurare Ape Uzate (SEAU) Glina a avut loc în două etape, ambele bazându-se pe finanțare europeană nerambursabilă.

„O primă etapă de execuție a lucrărilor s-a derulat în perioada 2007-2011 în cadrul proiectului „Reabilitarea Stației de Epurare a Apelor Uzate Bucureşti” finanțat din fonduri europene prin Memorandumul de Finanțare aferent Măsurii ISPA 2004/RO/16/P/PE/003, împrumuturi de la Banca Europeană de Investiții și de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, respectiv buget local”, reiese din răspunsul dat redacției.

Prin programul ISPA (Instrument pentru Politici Structurale de Pre-Aderare), România a beneficiat de sprijin financiar pentru mai multe investiții privind protecția mediului și transporturi. Cele mai multe fonduri s-au alocat pentru proiecte majore în infrastructura de apă uzată și deșeuri, printre care se numără și reabilitarea stației de la Glina.

Din același răspuns oferit PressOne de către PMB rezultă că pentru prima etapă a reabilitării stației de la Glina au fost folosite, în proporție de 65%, fonduri nerambursabile aferente perioade de pre-aderare.

Inițial, ca urmare a primei etape a proiectului, SEAU Glina ar fi trebuit să epureze mecanic și biologic un debit de 10 m³/secundă. Tratarea mecanică ar fi urmat să se realizeze cu ajutorul unor site care să îndepărteze impuritățile, în timp ce prin cea biologică ar fi urmat să fie descompuse toate materiile prime și să fie îndepărtat fosforul, toxic pentru ecosistemul acvatic.

Ținând însă cont de normele europene, a fost necesară „reducerea capacității de tratare biologică și introducerea unei tratări suplimentare pentru reducerea fosforului, rezultând următorii parametri: în treaptă mecanică este acceptat un debit de 10 m³/s, iar în treapta biologică și de îndepărtare a fosforului este trimis un debit de 5 m³/s”, susțin reprezentanți ai municipalității în răspunsul oferit redacției.

În 2011, la șapte ani de la încheierea memorandumului de finanțare, stația de epurare de la Glina este pusă în funcțiune, însă doar la jumătate din capacitate, de managementul ei urmând să se ocupe Apa Nova București.

Pentru a doua etapă a lucrărilor au fost necesari încă 10 ani

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, România a trebuit să-și alinieze legislația la cea europeană. Asta s-a tradus și la nivelul limitelor privind substanțele din apele de suprafață sau, de exemplu, la managementul nămolului rezultat din tratarea mecanică a apei uzate. Astfel, SEAU Glina intră în a II-a etapă a proiectului de extindere și modernizare, care constă și în construirea unui incinerator de nămol, singurul de acest fel din România.

„În contextul impunerii unor limitări severe ale concentraţiilor poluanţilor în emisarii naturali, precum şi pentru adoptarea unei soluții de management integrat a nămolului rezultat din epurarea apelor uzate, s-a derulat cea de-a doua etapă de modernizare și extindere a SEAU Glina, finalizată în luna decembrie 2023, lucrările fiind finanțate prin Fondul de Coeziune, buget de stat și buget local”, reiese din răspunsul oferit redacției.

Conform PMB, valoarea totală eligibilă pentru extinderea SEAU Glina și construirea incineratorului s-a ridicat la peste 152 de milioane de euro, surse de finanțare fiind un mix între fondurile europene nerambursabile aferente politicii de coeziune, împrumuturi de Banca Europeană de Investiții, bugetul Guvernului și bugetul Primăriei Capitalei.

Într-un răspuns oferit PressOne de către Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, proiectul „Finalizarea staţiei de epurare Glina, reabilitarea principalelor colectoare de canalizare şi a canalului colector Dâmboviţa (Caseta) în Municipiul Bucureşti” a fost înscris în Programul Operațional Sectorial Mediu (POS Mediu) aferent perioadei de finanțare europeană 2007-2011. Din același răspuns reiese și faptul că proiectul a fost fazat, adică mutat, în următoare perioadă de finanțare, 2014-2020.

Întârzieri în realizarea lucrărilor

„Deși procedura de atribuire a contractului de lucrări a fost inițiată în ianuarie 2013, semnarea contractului s-a realizat abia în iunie 2017, ca urmare a numeroaselor contestații, reevaluări și întârzieri în soluționarea acestora de către instanțe și CNSC (nr. Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor)”, explică municipalitatea la solicitarea PressOne.

Reprezentanții PMB, spun că, având în vedere data la care a fost semnat contractul de finanțare pentru etapa a II-a a proiectului, „nu au fost realizate plăți din POS Mediu”.

Lucrările de extindere a SEAU Glina și de construire a incineratorului de nămol s-au lovit de mai multe obstacole, printre care, susține municipalitatea, perioada lungă pentru obținerea avizelor, schimbarea legislației în domeniul construcțiilor, „apariția și răspândirea pandemiei COVID-19” sau necesitatea extinderii instalației electrice.

Astfel, dacă potrivit termenului inițial, lucrările pentru extinderea stației și construirea incineratorului ar fi trebuit să fi fost gata la finalul anului 2019, termenul a fost mutat pentru jumătatea anului 2022.

În realitate, abia în decembrie 2023 au fost finalizate. În caz contrar, primăria ar fi trebuit să continue lucrările din buget propriu.

Incineratorul de nămol, singurul de acest fel din România

Construirea incineratorului de nămol, susțin reprezentanții Primăriei Capitalei, a venit să răspundă nevoii unui management al nămolului rezultat din tratarea apelor, adaptat cerințelor europene. Alternativa ar fi fost folosirea acestuia în fertilizarea zonelor agricole sau depozitarea la gropile de gunoi ecologice.

„Ordinul nr. 344/2004 a definit restricții stricte de calitate şi proceduri de aplicare pentru utilizarea agricolă a nămolului. Prin aplicarea nămolului pe terenul agricol, substanțele periculoase din nămol pot implica riscuri pentru sănătatea umană, sol şi mediul înconjurător în general”, reiese din răspuns oferit redacției de către municipalitate

De asemenea, opţiunea de depozitare a nămolului la gropile de gunoi a fost considerată neviabilă pe termen lung, deoarece „capacităţile disponibile ar scădea rapid şi ar genera o insuficienţă de teren, care va duce la costuri mai mari de depozitare”, adaugă PMB în același răspuns.

Astfel, pentru ca nămolul rezultat în urma tratării apei bucureștenilor să nu devină o sursă de poluare, s-a luat decizia construirii incineratorului.

Alcătuit din două furnale, incineratorul poate procesa o cantitate de 33 de tone de nămol pe oră, pe care-l arde la o temperatură de 800 de grade.

„Instalația de incinerare procesează nămolul rezultat din tratarea apelor uzate în cadrul stației de epurare. Din procesul de ardere a nămolului, în principal, în incinerator rezultă gaze de ardere care sunt tratate şi evacuate în atmosferă, deşeuri nepericuloase denumite cenuşi şi deşeuri periculoase denumite reziduuri”, se arată în răspunsul oferit redacției.

În plus, o parte din gazele rezultate din procesul de ardere a nămolului sunt captate și transformate în energie electrică pentru alimentarea incineratorului.

În ciuda faptului că primăria susține faptul că incineratorul funcționează fără probleme, Apa Nova, managerul SEAU Glina, susține că au fost înregistrate probleme în faza de probe a incineratorului.

Noile investiții ar trebui să țină până-n 2040

În prezent, SEAU Glina are o capacitate de tratare a apei uzate de 11,9 mc/s, echivalentul a 1 miliard de litri de apă într-o zi. Asta pe timp uscat. Când plouă, ce trece de limita din proiectare nu mai ajunge să fie tratat.

„Staţia de Epurare a Apelor Uzate epurează complet întregul debit de apă uzată colectată şi transportată prin sistemul de canalizare pe timp uscat. La timp ploios, SEAU preia din sistemul de canalizare un debit până la capacitatea de proiectare, având în vedere că sistemul de canalizare din municipiul Bucureşti este unul unitar, la fel ca în majoritatea oraşelor europene”, susțin reprezentanții Primăriei Capitalei.

Potrivit PMB, stația de epurare ar urma să facă față modului în care se dezvoltă Bucureștiul până-n anul 2040.

„Parametrii de proiectare ai SEAU Glina au drept referință debitul mediu de apă uzată în anul 2040 corespunzător unei populaţii echivalente (…) Pe baza experienței similare privind operarea şi mentenanța unor stații de epurare de capacitatea celei de la Glina, durata de viaţă estimată a acesteia poate ajunge până la 25-30 de ani”, reiese din răspunsul oferit redacției.

Atât extinderea stației de epurare, prin creșterea capacității de epurare a apelor uzate, precum și construirea incineratorului de nămol n-ar fi fost posibil, susțin reprezentanții Primăriei Municipiului București, fără existența fondurilor europene: „potrivit concluziilor din studiul de fezabilitate, realizarea investiției în absența finanţării europene, nu era sustenabilă.”

În același timp, Glina a fost și subiectul unor dispute politice. Dacă proiectul a fost încheiat în timpul primului mandat al lui Nicușor Dan, fostul primar Gabriela Firea s-a lăudat cu sprijinul acordat investiției de la Glina.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€