Ce se află în spatele amenințărilor lui Donald Trump la adresa Cubei: „O reafirmare a hegemoniei nord-americane în America Latină”

Oana Moisil

„Cred că voi avea onoarea să iau eu Cuba. Fie că o eliberez, fie că o iau, cred că pot să fac ce vreau cu Cuba”, a declarat Donald Trump la începutul acestei săptămâni, după ce a spus că „este o națiune eșuată, fără bani, fără petrol, fără nimic. Au peisaje drăguțe”. 

Declarațiile președintelui american vin în contextul în care cubanezii trec printr-una dintre cele mai grele situații din ultimii ani. De la începutul lunii februarie, pe lângă sărăcia și lipsa libertății de exprimare care le definesc viața de zi cu zi, infrastructura critică a țării este compromisă. Una dintre problemele recurente o reprezintă întreruperile de curent din toată țara – ultima a durat 29 de ore – și au legătură cu relațiile statului cubanez cu SUA.

Pe 29 ianuarie, administrația Trump a semnat un ordin prin care a impus tarife țărilor care exportau petrol în Cuba. Efectele asupra oamenilor s-au văzut imediat.

Un raport din februarie al Agenției ONU pentru Drepturile Omului arată că „unitățile de terapie intensivă și camerele de gardă sunt compromise, la fel ca și producția, livrarea și depozitarea vaccinurilor, produselor sanguine și a altor medicamente sensibile la temperatură. În Cuba, peste 80% din echipamentele de pompare a apei depind de electricitate, iar întreruperile de curent subminează accesul la apă potabilă, salubritate și igienă”.

De asemenea, majoritatea companiilor aeriene care aveau zboruri pe insula din Caraibe le-au suspendat. 

Zilele acestea, mai mulți politicieni români – printre care Kelemen Hunor, Alexandru Rafila și Titus Corlățean – s-au întâlnit cu ambasadorul Cubei în România. Aceștia au discutat, conform postărilor de pe Facebook ale Ambasadei Cubei în România, și „despre situația din Cuba și contextul relațiilor cu Statele Unite ale Americii”. 

PressOne a discutat cu Caterina Preda, profesoară universitară și expertă pe zona Americii Latine, despre ce înseamnă declarațiile președintelui Trump, situația politică din Cuba, dar și posibilele motivele pentru care politicienii români s-ar fi întâlnit în aceste zile cu oficialul cubanez. 

PressOne: „Cred că o să am onoarea să iau Cuba. Pot să fac ce vreau cu Cuba”, sunt câteva dintre declarațiile recente ale președintelui american Donald Trump. Cum vedeți aceste declarații din punctul de vedere al dreptul internațional? Dar al relațiilor de-a lungul timpului dintre SUA și Cuba? 

Caterina Preda: Cred că în primul rând nu e o declarație surprinzătoare, mai ales având în vedere ultimele luni. Începând cu ianuarie, administrația Trump, atât prin președintele Donald Trump, cât și prin secretarul de stat Marco Rubio, au lăsat să se înțeleagă că după operațiunea de succes pe care au pus-o în practică la Caracas, prin înlăturarea de la putere a lui Nicolas Maduro, vor interveni în lunile care urmează și în Cuba.

Unii ar fi spus că prima intervenție ar fi trebuit să fie în Cuba – pentru Marco Rubio e o miză personală, pentru că e de origine cubaneză. Deci nu cred că e o declarație surprinzătoare. Cred că e doar o reiterare a unor idei care se aflau în aer de trei luni. Eu mi-am spus încă din ianuarie că va urma Cuba, pentru că era dependentă de Venezuela. 

Venezuela susținea regimul cubanez, iar prin blocarea furnizărilor de petrol către Cuba, regimul lui Miguel Díaz-Canel a fost încet, încet asfixiat. După ce a blocat livrările de petrol din Venezuela, administrația Trump a blocat și livrarea de petrol spre Mexic. Deci era clar că ăsta este planul, de presiune totală asupra regimului Díaz-Canel. 

Din punct de vedere al dreptului internațional, e clar că ne aflăm în afara lui, asta începând din ianuarie, cu această intervenție de la Caracas. Ne aflăm într-o epocă a rescrierii relațiilor internaționale sub această nouă doctrină Trump.

Miguel Díaz-Canel, președintele Cubei Foto: Facebook / Miguel Díaz-Canel Bermúdez

PressOne: A mai existat vreodată, în istoria recentă a Cubei, o astfel de amenințare directă din partea unui președinte american?

Trebuie reamintit că relația dintre Statele Unite ale Americii și Cuba datează de la sfârșitul secolului 19, când SUA au fost cele care au preluat puterea la Havana în urma tratatului de la Paris din 1898, după scurtul război dintre Spania și SUA. Atunci au semnat un tratat prin care recunoșteau independența Cubei, pe care au și administrat-o în mod direct, timp de patru ani.

Ultima gură de aer: de ce Europa trebuie să închidă acum, definitiv, porțile fermelor de blănuri

Din cuști în vitrine: martie 2026, momentul în care UE poate opri fermele de blănuri. Ne aflăm într-un moment cheie — cum te poți implica?

Aritmetica supraviețuirii. Cum se descurcă o familie cu trei copii și salariu mediu

PressOne a aflat cum trăiește o familie din media statistică, de la Ana*, în vârstă de 39 de ani, din București, mamă a trei copii. 

Până în 1902 SUA au fost la putere de fapt la Havana. E perioada în care e scrisă prima constituție cubaneză. Vorbim de un sistem politic care se formează sub controlul SUA și rămâne într-o stare de dependență față de Washington până în 1959, când a fost văzută victoria revoluției cubaneze. 

Revoluția însăși a fost de succes și pentru că, într-un moment cheie, SUA au intervenit și au retras sprijinul fostului dictator Batista. Deci relația dintre cele două țări e una foarte apropiată încă de începutul istoriei naționale a Cubei și apoi urmează această traiectorie în care, după câștigarea puterii de către Fidel Castro și apropierea lui de Uniunea Sovietică, Statele Unite au încercat să-l înlăture de la putere prin diferite mijloace. Sunt celebre încercările de a-l ucide pe Castro.

PressOne: Dar o amenințare atât de directă cum este cea pe care a făcut-o Donald Trump a mai fost, atât de fățișă? 

Nu. Tipul acesta de retorică n-am mai văzut-o, dar e specifică lui Donald Trump. Deci n-am fi putut s-o vedem înainte. N-am văzut-o nici în primul lui mandat, când trebuie spus că au fost din nou întrerupte relațiile între cele două state, relații care fuseseră reluate de Obama.

PressOne: Cum diferă impunerea taxelor de către Donald Trump asupra Cubei din ianuarie acest an, față de măsurile luate până acum de alți președinți? Sunt ele mai dure?

În cazul Cubei, măsurile au fost clar duse la extrem, pentru că politica SUA în Cuba, încă din 1961 de când e în vigoare embargoul, a fost de a izola regimul cubanez și de a-l asfixia din punct de vedere economic, dar acum Trump a accelerat această strategie și a adus regimul de la Havana într-o situație dramatică.

Cetățenii cubanezi trăiau deja în condiții foarte precare și aceste condiții de viață n-au făcut decât să se deprecieze în ultimele luni, de când nu mai există petrol. Asta înseamnă că nu mai există energie electrică, că nu mai e ridicat gunoiul, nu mai poți să ai acces la tot ce are un om nevoie. Deci condițiile efective au fost mult mai drastice, pentru că se dorește această schimbare de regim.

În alte cazuri, jonglarea cu tarifele a fost mai degrabă menită să vadă alinierea liderilor regionali cu politica trumpistă. Mă gândesc la președintele din Columbia, de exemplu. 

PressOne: Ce se poate face astfel încât cetățenii care suferă foarte mult zilele astea în Cuba să spere la o schimbare în bine? Ce au făcut autoritățile cubaneze ca să remedieze situația, dar și ce compromisuri trebuie să facă față de SUA?

Ce măsuri au luat reprezentanții guvernului de la Havana e greu de spus pentru că, repet, situația economică a Cubei e de multă vreme foarte dificilă. Acuma ei se luptă să restabilească energia electrică. Cuba are această problemă de câțiva ani deja, cum avea și Venezuela, a unor pene de curent care durează jumătate de zi, uneori mai multe zile. Deci prioritatea lor a fost restabilirea alimentării cu energie electrică.

Bloc de apartamente în Havana, Cuba Foto: ID 444552704 | Cuba © Carole Jackson | Dreamstime.com

În rest nu pot să facă mare lucru, pentru că nu pot să aibă mai mult acces la mâncare, pentru că sprijinul lor venea din Venezuela, de la China, care le-a trimis orez și de la Rusia, care e dispărută din peisajul latino-american în ultimele luni. 

Ce se va întâmpla probabil este că administrația Trump și mai ales Rubio vor presa regimul Díaz-Canel să renunțe la putere și să fie înlocuit de cineva mai dispus să facă ce dorește administrația Trump, exact ce s-a întâmplat și la Caracas. Acestea sunt scenariile care se vehiculează acum.

PressOne: Și din cum știți că funcționează gândirea politică în Cuba, sunt șanse să cedeze puterea către altcineva?

Da, eu cred că sunt deja semne. Asta ne și arată că, de fapt, nu e vorba despre ideologie, ci despre controlul puterii politice. Díaz-Canel, președintele, a ieșit și a zis că ei sunt gata să primească investiții străine, investiții din partea cuban-americanilor – cei mai mulți sunt rezidenți în Florida, în SUA. Mi se pare că răspunsul deja ne arată că sunt gata să facă orice, doar să rămână la putere. 

Ca și în cazul lui Rodriguez și a liderilor venezueleni, nu e vorba despre ideologie, ci să păstreze controlul asupra puterii politice. În cazul cubanez, și a puterii economice, pentru că armata, cea care susține de fapt regimul este cea care controlează și activitățile economice principale legate de turism. 

PressOne: În ceea ce privește parteneriatele pe care le are Cuba, ați numit deja trei țări, mai sunt alte parteneriate pe care s-ar putea baza? Organizația Națiunilor Unite ar putea ajuta în vreun fel?

Nu cred că va fi cazul ca una dintre aceste țări partenere (China, Rusia, Venezuela) să intervină. Acestea erau puterile alternative la dominația nord-americană, iar ONU n-am văzut să fi avut vreo reacție. Tot ce am văzut a fost săptămâna trecută când membrii Partidului Democrat din Congresul american au încercat să treacă o rezoluție prin care să interzică administrației Trump o intervenție militară în Cuba. Dar nici măcar nu va fi nevoie de o intervenție militară, având în vedere, cum spuneam, această asfixiere totală a Havanei care a avut loc în ultimele luni.

PressOne: Ce credeți că vrea să facă președintele Donald Trump în America Latină, având în vedere răpirea președintelui venezuelean și amenințările recente adresate Cubei? 

Cred că e o reafirmare a hegemoniei nord-americane în America Latină.

PressOne: România și-a continuat și chiar întărit parteneriatul strategic cu SUA, de la începutul anului. Câteva exemple clare: participarea președintelui Nicușor Dan la prima întâlnire a Consiliului Păcii a lui Donald Trump, ezitarea în oferirea unui răspuns clar președintelui Macron în momentul în care România a fost invitată sub umbrela protecției nucleare oferită de Franța și, cel mai recent, acordul dat pentru primirea suplimentară pe teritoriul românesc a mai multor trupe și echipament militar american, în contextul conflictului din Iran. Astfel, ce reacție și poziționare ar trebui să adopte România cu privire la intențiile SUA în Cuba? 

Eu cred că situația noastră e foarte diferită, pentru că în cazul nostru puterea care ne amenință identitatea teritorială nu sunt SUA, ci Rusia. Și atunci, în cazul nostru, problema se pune într-adevăr diferit. Dacă o privești dinspre Cuba, e problematică. Dacă o privești dinspre Kiev sau dinspre Chișinău, nu e atât de problematică. Adică nu mi se pare că am fi avut alternative, nu în situația dată. Și atunci e facil, da, să criticăm din punctul ăsta de vedere al administrației Trump – dar pe de altă parte, repet, dacă ne uităm la contextul nostru regional, care era alternativa?

PressOne: Ar trebui să adopte România o poziție față de măsurile luate de SUA împotriva Cuba sau e mai bine să rămânem observatori?

În mod normal ar trebui să avem o poziție comună (n.r: cu alte state europene), dar vedeți că asta e complexitatea acestor probleme. Pe de o parte ai condiționare națională, regională. Pe de altă parte, ai principii pe care vrei să le aperi. Sunt zone în care contează principiile pe care le ai și apoi politica reală pe care trebuie să o adopți, mai ales în contextul românesc și al acestor lideri alternativi, ca să le zic așa – adică Georgescu și ceilalți care sabotează din interior regimul democratic din România. 

PressOne: Zilele acestea, mai mulți politicieni – printre care Kelemen Hunor sau Alexandru Rafila, ca președinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Cuba –  au avut întâlniri cu ambasadorul Cubei în România. E ceva ce se întâmplă în mod normal sau e o situație excepțională?

N-am văzut asta. Încă o dată, trebuie să ne uităm cine, ce face. La Havana e un guvern comunist care are în închisoare câteva sute de prizonieri politici, majoritatea lor închiși de Díaz-Canel după 2021, când au început să fie proteste în Cuba. N-am văzut ca acești reprezentanți să iasă să condamne abuzurile împotriva drepturilor omului și absența libertății de expresie în Cuba. 

Momentul e ales clar, nu? S-au dus ca să arate sprijinul față de regimul de la Havana și repet, nu i-am auzit să iasă în public nici în 2021, nici în 2024, nici anul trecut, că și anul trecut au fost proteste în Cuba și tot sunt. Deci depinde ce te interesează: să aperi drepturile omului în Cuba și să aperi cetățenii care se opun unui regim opresiv? Sau te interesează să faci un act de diplomație Facebook, prin care arăți nu știu exact ce. Chiar nu știu, n-am văzut portarea, dar mi se pare elocvent pentru politicienii citați.

PressOne: Revenind la oamenii din Cuba, există șanse să fie mai bine pentru ei? 

Săptămânile următoare vom vedea o schimbare. Eu le-am zis studenților că o să vedem o tranziție politică în direct. Asta ca specialist în științe politice. Așa, la scară umană, majoritatea cubanezilor își doresc să părăsească insula, pentru că viața acolo este de un penibil sinistru.

Matanzas, Cuba Foto: ID 266610457 | Cuba © Wirestock | Dreamstime.com

O schimbare economică, fie că va fi sub controlul lui Trump, fie că va fi o tranziție la democrație veritabilă, adică vor lăsa să se formeze partide care nu sunt posibile acum cu acest regim opresiv, asta vom vedea. Dar oricum e clar că urmează o schimbare istorică în America Latină, pentru că Cuba a reprezentat acest pinten în talpa SUA, a fost insula care a rezistat cumva, dar cu ce cost? Un cost foarte mare, pentru că repet condițiile de viață sunt sinistre.

PressOne: Asta mai ales din cauza embargourilor impuse de SUA? 

Teza regimului comunist de la Havana este că e din embargoului. Dar această clică care se află la putere și care se bazează pe forțele armate, nu pe Partidul Comunist Cubanez, vrea să rămână la putere. Cred că va face orice spune Trump, mai ales că vor avea și ei de câștigat. Dacă se va deschide economia complet, pentru că ea s-a mai deschis în anii '90, când s-a retras Uniunea Sovietică, au mai existat aceste enclave capitaliste, dar întotdeauna controlate de regim, ca să nu le scape din mână. 

Eu cred că nu funcționează sistemul economic pe care l-au impus și au ca scuză faptul că există embargoul, pentru că SUA l-au impus. Însă SUA ajută ONG-uri, fundații și chiar unele instituții ale statului federal. Ajută și din punct de vedere economic Cuba, deci sunt relații mult mai complexe decât „există embargoul și de-asta n-avem ce mânca.”