Ce omit să spună liderii politici și religioși români când vorbesc despre avort

Răzvan Filip

Reporter

Anularea deciziei Roe vs. Wade în Statele Unite a generat reacții puternice și în spațiul public românesc. Mai mulți lideri politici au dat asigurări că dreptul româncelor de a avorta nu este pus în pericol. Ministrul Familiei a vorbit atât despre dreptul femeii de a alege, cât și despre consilierea duhovnicească. Biserica Ortodoxă s-a declarat pro-viață, dar împotriva „interzicerii totalitare” a avortului. 

PressOne a vrut să vadă ce omit toate aceste voci când vorbesc despre avort. 

Sfârșit de iunie, Statele Unite ale Americii. Avortul își pierde calitatea de drept constituțional, după ce o Curte Supremă majoritar conservatoare anulează cauza Roe vs. Wade. De acum înainte, fiecare stat american poate legifera cum dorește în privința întreruperii de sarcină, inclusiv să-l interzică, iar unele dintre ele sunt deja pregătite cu legi anti-avort ce au intrat sau urmează să intre în vigoare în viitorul foarte apropiat.

Pentru mișcări conservatoare din întreaga lume, decizia Curții Supreme reprezintă o victorie majoră. Interzicerea sau limitarea avortului este o cauză pentru care dreapta religioasă din America și pretutindeni luptă de ani de zile.

Teoretic, spun susținătorii măsurii, dreptul în sine nu este interzis. Practic, s-a ajuns deja la cazuri în care o doctoriță ginecolog care a ajutat o fetiță de 10 ani, victimă a unui viol în Ohio, să facă întrerupere de sarcină să fie acum anchetată de autoritățile din Indiana.

Teama că scenariul s-ar putea repeta și în alte părți ale lumii a apărut rapid în spațiul public european, inclusiv în România. Pe 7 iulie, majoritatea eurodeputaților votau o rezoluție care cere ca avortul să fie consfințit ca drept fundamental în Carta drepturilor fundamentale a UE. 

În România, decizia judecătorilor americani a reactivat traume naționale vechi și a creat premisele unor discuții aprinse între tabăra „pro-alegere” și cea „pro-viață”. Ceea ce nu este neapărat surprinzător.

Avortul a fost o temă recurentă de dezbatere în ultimii 15-20 de ani. Știm cine sunt politicienii care folosesc activismul anti-avort pentru a câștiga capital electoral. Știm care sunt principalele ONG-uri și organizații religioase care se opun dreptului femeilor de a avorta. Știm care sunt argumentele lor și ce pârghii emoționale folosesc.

Mai puțin discutată, însă, este situația de facto din țară și atitudinea liderilor români față de ea. Luna trecută, câteva publicații au întrebat șefii partidelor și reprezentanții Bisericii ce intenționează să facă în privința dreptului româncelor de a face avort. Răspunsurile lor arată cât de deconectați de realitate sunt unii dintre ei, chiar și atunci când nu-și asumă în mod explicit o agendă anti-avort.

Politicienii spun că tema avortului nu este una presantă, cifrele arată altceva 

La începutul lui iulie, Libertatea publica un material intitulat „Ce spun Marcel Ciolacu, Alina Gorghiu și Cătălin Drulă despre dreptul femeilor la avort în România”. Una dintre întrebări viza oportunitatea introducerii dreptului la avort în Constituție, pentru a-l proteja de viitoare limitări prin legi sau ordonanțe de urgență.

Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”

Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Președintele Uniunii Salvați România, Cătălin Drulă, spunea că o eventuală dezbatere ar putea avea loc, dar nu vede un pericol iminent din acest punct de vedere. Marcel Ciolacu, liderul PSD și viitorul premier al României, susținea la rândul lui că înscrierea dreptului la avort în Constituție „nu este o problemă presantă”.

Din punct de vedere legal, într-adevăr, pare că nu există un pericol real în acest sens. Ultimul proiect de lege care a încercat limitarea accesului la avort a fost propus în 2012, de parlamentarii PDL Marian Dugulescu și Sulfina Barbu, care doreau ca întreruperea de sarcină să fie condiționată de participarea la niște ședințe de „consiliere”.

Andrada Cilibiu, activistă pentru drepturile femeilor în cadrul Centrului FILIA, crede că nici măcar nu este nevoie de o lege care să interzică în mod explicit întreruperea de sarcină. În realitate, situația este deja presantă și nu de azi sau de ieri. Ca să observi asta, e suficient să te uiți la câteva statistici din ultimii ani.

În 2019, Centrul Filia contacta telefonic 217 spitale publice cu secții de obstetrică-ginecologie pentru a afla dacă fac sau nu întreruperi de sarcină la cerere. Dintre cele 158 care răspundeau, doar 40 făceau oricând, indiferent de perioadă. 36 spuneau că nu fac avorturi în timpul sărbătorilor religioase, 51 nu făceau deloc, iar 31 nu au putut oferi informații prin telefon. 

Lucrurile aveau să se înrăutățească în pandemie, când multe spitale au folosit pretextul măsurilor anti-COVID pentru a nu mai efectua deloc întreruperi de sarcină.

În octombrie 2020, o analiză a Ministerului Sănătății susținea că din 134 de spitale de stat vizate, doar 55 fac avorturi la cerere, iar 78 nu fac deloc. Drept urmare, în prima jumătate a lui 2020 s-au efecutat cu 42,5% mai puține avorturi la cerere față de aceeași perioadă din 2019, în timp ce numărul avorturilor terapeutice a scăzut cu 17,4%.

Situația se repeta în 2021. Din 171 de spitale de stat contactate în primele luni ale anului prin solicitări în baza legii 544/2001, 59 au spus că fac avorturi la cerere, 69 că nu fac deloc, iar nouă au spus că fac avort medicamentos. Contactate și prin telefon, 28 din 116 spitale au spus că fac întreruperi la cerere, 87 că nu fac deloc și unul singur că face întreruperi de sarcină medicamentoase.

„În București, am văzut că spitale care mai aveau un medic sau doi care înainte făceau avorturi, acum nu mai fac deloc. E cazul Polizu, unde veneau și femei din județele limitrofe. Eu înțeleg cum se simt medicii ăștia care ajung să fie singurii care mai fac avorturi într-un spital și care fac doar asta zilnic. 

Managerii de spital ar trebui să-și acrediteze secțiile de ginecologie să aibă mai mult de un medic care să ofere serviciul, dar nu se întâmplă. Nu avem protocoale la nivelul spitalelor și nici ghid la nivel național despre cum se face procedura asta, iar de de acolo vin multe abuzuri”, explică activista pentru PressOne.

Ministrul Familiei spune că femeile au nevoie de consiliere

„Având în vedere discuțiile din spațiul public, cu privire la interzicerea avortului în alte state, reafirm ce am spus: femeile trebuie să aibă acces la servicii medicale de calitate, de consiliere, de îndrumare, astfel încât, împreună cu familiile, cu persoanele apropiate, cu duhovnicul să ia cea mai bună decizie”, spunea Gabriela Firea, ministrul Familiei, într-un comunicat dat în contextul deciziei Curții Supreme din SUA.

Altfel, în restul comunicatului condamna decretul 770 și dădea asigurări că susține dreptul femeilor de a alege dacă păstrează sau nu o sarcină. 

Declarația a fost văzută cu ochi buni de anumite segmente ale publicului, ca un semn că dreptul femeilor de a  face avort medical sau la cerere nu va fi pus în pericol în timpul mandatului său de ministru. Altora, însă, sugestia repetată (nu e prima oară când o face) că femeile trebuie să aibă acces și la servicii de consiliere, poate chiar din partea duhovnicului personal, le-a ridicat niște semne de întrebare. 

Pe de o parte, sintagma aduce aminte de proiectul din 2012, în care accesul la avort era condiționat foarte strict de participarea la ședințe de consiliere. În cadrul acestora, femeilor li s-ar fi arătat imagini și clipuri cu procedura de avort, ar fi fost copleșite cu informații despre riscurile procedurii (proiectul menționează sterilitatea și „suferința psihologică”) și li s-ar fi explicat că „încă din momentul conceperii, embrionul este o ființă umană în sensul deplin al cuvântului”. Nu vorbim, așadar, de o informare neutră privind riscurile, ca înainte de orice altă intervenție chirurgicală, ci de o încercare vădită de a convinge femeile să păstreze sarcina. 

Apoi, sintagma folosită de Firea amintește de o industrie deja înfloritoare, cea a așa numitelor „centre de consiliere pentru criza de sarcină”. Scopul lor este să facă fix ce prevedea proiectul de lege din 2012: să le convingă pe femei că avortul este o greșeală. O anchetă Scena 9 de acum trei ani arăta că în țară există deja peste 30 de astfel de centre. Câteva aparțin Bisericii Ortodoxe Române, dar majoritatea sunt sponsorizate de ONG-uri neoprotestante cu origini americane. SUA este, de altfel, locul în care a luat naștere această industrie a descurajării avortului prin dezinformare. 

Uneori, așa-zisa consiliere se face chiar în cabinete private de ginecologie. O altă anchetă Scena 9 arăta în urmă cu un an felul în care operează aceste cabinete: femeile merg sau sună acolo pentru o întrerupere de sarcină și în loc să primească serviciul solicitat, sunt bombardate cu informații false și înfricoșătoare despre cum uterele femeilor arată „ca după un accident de mașină” după avort. 

Nu trebuie uitate nici circumstanțele în care a apărut un minister al familiei în România. O anchetă publicată de Jurnalul Decretului la finele anului trecut arăta cum apariția instituției și filosofia care o ghidează au fost influențate foarte mult de UDMR, care la rândul său s-a inspirat din modelul „pronatalist” impus de Viktor Orban în Ungaria. Acolo, ministru al Familiei a fost pentru o perioadă Katalin Novák, actuala președintă a țării. 

Într-un interviu acordat în 2019 presei de extremă dreapta din Statele Unite, politiciana maghiară punea semnul egal între avort și crimă, iar câțiva ani mai târziu avea să ajungă în fruntea unei organizații internaționale de lobby anti-avort, Rețeaua Politică pentru Valori.

Rețeaua organizează summit-uri periodice „pentru demografie” la care sunt invitate principalele voci anti-avort din lume, arată ancheta publicată de Jurnalul Decretului. În 2021, unul dintre invitați era Kelemen Hunor, vicepremier în cabinetul Ciucă, cel care a transformat UDMR-ul într-o sucursală locală a Fidesz și unul dintre politicienii români care au contribuit decisiv la apariția ministerului condus de Firea.

Biserica spune că nu militează pentru interzicerea totalitară a avortului, dar lobby-ul religios e deja în spitale

La câteva săptămâni după decizia Curții Supreme din SUA, în spațiul public apărea și perspectiva oficială a Bisericii Ortodoxe Române, prin vocea purtătorului său de cuvânt, Vasile Bănescu. Acesta susține că Biserica „nu militează irațional și nerealist pentru interzicerea totalitară a avortului”, nu comite intruziuni în „intimitatea adâncă a vieții strict personale”, dar, în același timp, nu poate fi niciodată „anti-natalistă, ci doar pro-viață”.

„Avortul nejustificat medical, indiferent de ceea ce credem, rămâne o crimă în ordinea morală (ne)asumată în fața lui Dumnezeu, așa cum interzicerea totalitară a avortului rămâne o «crimă» în ordinea civilă și politică, inadmisibilă la rândul ei”, mai spune reprezentantul Bisericii într-un comunicat care altminteri condamnă în termeni foarte duri argumentele tabarei care susține dreptul femeiii de a alege. 

În ciuda asigurărilor bisericii că, în general, nu face un lobby din acest punct de vedere (deși admite că unii clerici o fac), realitatea din teren arată că opoziția față de avort pe considerente religioase a pătruns deja foarte adânc în sistemul sanitar românesc.

În timpul cercetărilor făcute de Centrul FILIA, când au solicitat puncte de vedere oficiale spitalelor care refuză să facă întreruperi de sarcină, multe spitale și medici și-au justificat religios sau în termeni moralizatori refuzul de a efectua procedura. Foarte ilustrativ este un răspuns primit de ONG de la Spitalul Orășenesc din Deta, județul Timiș:

„Medicul specialist în obstetrică ginecologie existent refuză să efectueze avorturi la cerere din următoarele motive:

Cât de greu este să faci un avort la cerere în România

Din cauza atitudinii anti-avort a multor spitale publice, în ultimii ani a crescut considerabil numărul avorturilor la privat, unde prețurile se pot dovedi prea mari pentru femeile cu venituri reduse.

Există rețele, susține Andrada Cilibiu, care cer chiar și 4500 de lei de lei pentru o întrerupere de sarcină. Informațiile despre costuri și existența serviciului pe site-urile lor sau când suni la call center sunt foarte greu de obținut. Trebuie să te duci la fața locului, să găsești un medic dispus să facă avorturi și de acolo negociezi cu el. Asta-n cazurile fericite. Alteori, este posibil să treci pe la câteva clinici până găsești una care să ofere acest serviciu.

În unele cazuri, anchetele FILIA arată că nici măcar nu este vorba despre o opoziție religioasă sinceră. Uneori, susține reprezentanta centrului, dacă suni la spitalul de stat și spui că vrei să faci o întrerupere de sarcină, ți se spune că „domnul doctor” nu face avort la spital, dar face la cabinetul privat”. Andrada spune că deja are o listă de 3-4 medici pe care i-a prins că fac asta.

Cert este că oferta tot mai limitată de clinici dispuse să facă avorturi a dus la situația în care, în perioada pandemiei, 200 de femei au întrerupt sarcina acasă. 

„Este tot un semn al lipsei accesului, mai ales pentru cele mai vulnerabile dintre noi”, adaugă Andrada.

În final, sugestia că din cauza avortului scade natalitatea nu se potrivește neapărat cu realitatea unor țări europene ce reglementează foarte dur avortul, dar fără a observa o creștere spectaculoasă a natalității.

Deși Polonia interzice avorturile în majoritatea cazurilor (excepții: sarcina pune în pericol sănătatea mamei sau e rezultatul unui act ilegal precum violul sau incestul) încă din anii 90 și legislația s-a înăsprit de când la putere e Partidul Lege și Justiție, polonezii au făcut tot mai puțini copii în ultimii zece ani.

Iar în cazurile în care limitarea strictă a avortului a provocat o creștere temporară a natalității, cum a fost cazul României ceaușiste, ea a venit la pachet cu moartea a zeci de mii femei care au fost împinse să avorteze clandestin.

Între timp, peste 46.000 de copii abandonați, orfani sau victime ale abuzurilor, aflați în sistemul de protecție românesc, își caută un adoptator. Doar aproximativ 3,5 % au fost adoptați în 2021, un an considerat a fi „record” în privința adopțiilor. Despre ei nu vorbește aproape nimeni în România.

Seria PressOne despre dezinformare, fake news și transparență guvernamentală este sprijinită financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în România.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€