Ce-i sperie, dar îi și provoacă pe miliardarii lumii: inteligența artificială, electrificarea, digitalizarea și sfârșitul lumii așa cum o cunoaștem

Adrian Mihălțianu

Viața

06/04/2025

Maria are 46 de ani și lucrează pe linia de asamblare de motoare la un fabricant auto din România, câștigă 1.200 de euro net pe lună cu tot cu bonusuri și se bucură de stabilitate. Totuși, peste doar 10 ani, locul ei de muncă nu ar mai trebui să existe, pentru că în Europa nu se vor mai asambla motoare cu combustie internă, iar motoarele electrice sunt mult mai simple și nu au nevoie de atâtea mâini ca să fie asamblate. Atunci, ea va avea 56 de ani și încă 11 ani până la pensie. Mare parte din producție va fi fost deja robotizată. Ce va mai găsi de muncă?

De fapt, aceeași întrebare și-o poate pune orice angajat din România a cărui muncă poate fi preluată fie de către un simplu program software (contabili, editori video, funcționari la taxe și impozite, animatori, secretare, redactori care rescriu știri, birocrați de toate felurile, programatori, traducători, testeri de software, economiști, analiști etc.), sau de către un robot înzestrat cu inteligență artificială (profesori, muncitori pe banda de asamblare, curieri, medici generaliști sau diagnosticieni, mineri, îngrijitoare de bătrâni, asistente medicale, editori de cărți, muncitori din depozite, șoferi de camion etc.). Cum vor arăta joburile noastre peste 10 ani? Le vom mai avea?

Combinația dintre electrificarea industriei și creșterea dramatică a inteligenței artificiale de tip agentic (capabilă să execute mai bine decât un om sarcinile specifice ale acestuia) ne va schimba tuturor lumea mai repede decât am crede. Și, se pare, decât am putea suporta.

Cum se combină electrificarea industriei cu inteligența artificială într-o furtună perfectă pentru economie

Electrificarea industriei și a transporturilor este inevitabilă, orice zic scepticii de serviciu care cred că ne grăbim să ne împușcăm singuri în picior. Însă ea e dictată nu de ecologiști sau ideologi neomarxiști, ci chiar de către capitalismul de stat chinez, care-și electrifică industria într-un ritm fantastic. Sigur, o parte din energie vine acolo din noi și noi centrale de cărbune, dar și din tot mai multe centrale nucleare și din miliarde de panouri solare și mii de turbine eoliene.

Avantajul major al Chinei în domeniul automobilelor electrice este vârful de lance cu care această țară amenință să schimbe profund întreaga industrie în următorii 10 ani. Adăugăm acesteia stratul de AI și avem o furtună perfectă.

Inteligența artificială capabilă să facă orice, oriunde, oricând - chiar dacă nu este propriu-zis inteligentă - este foarte aproape. Deși actualele modele de tip LLM (Large Language Models) au limitările lor și s-ar putea să fie un impas evolutiv, ele sunt deja suficient de bune pentru a clădi unelte capabile să facă munca omului mai bine și mai sigur decât reușește acesta. Adoptarea AI ține, deja, doar de resursele financiare și de organizare necesare creării de agenți capabili să preia aceste sarcini. Fiecare an aduce cu el salturi semnificative fix în această privință.

Cele două evoluții sunt legate una de alta și aduc deopotrivă dezastre și oportunități. Transformările masive din următorii zece ani riscă să distrugă mare parte din bunăstarea relativă din viața noastră. Sau dimpotrivă, dacă știm cum să sprijinim piața și companiile din domeniu, să ducă România în avangarda producției industriale din Europa.

De exemplu, alături de Maria, avem circa 200.000 de români angajați în industria auto, care creează în mod indirect cel puțin alte 260.000 de locuri de muncă în restul economiei.

România se află astăzi pe locul 3 în Europa în privința proporției angajării în sectorul auto din totalul pieței de muncă, devansată de Slovacia și Cehia și urmată de Ungaria și Germania. Industria automobilelor este motorul principal de dezvoltare economică în țara noastră nu doar pentru că angajează atât de mulți oameni, ci și pentru că aduce valoare adăugată mare, atât pentru mașinile vândute, cât și pentru subansamble. Unde și mai ales cum va fi peste 10 ani?

Furtuna asta nu va afecta doar România. ​Industria auto din Uniunea Europeană (UE) angajează direct și indirect aproximativ 13,8 milioane de persoane, reprezentând 6,1% din totalul forței de muncă din UE. Dintre aceștia, aproximativ 2,6 milioane lucrează direct în producția de vehicule, ceea ce constituie 8,5% din totalul locurilor de muncă din sectorul manufacturier al UE.

Electrificarea mașinilor poate duce la pierderea câtorva sute de mii de angajați la nivel european, pentru că mașinile electrice au mult mai puține subansamble și necesită mult mai puțină întreținere și piese de schimb. Robotizarea înzestrată cu AI mai poate scădea câteva sute de mii (deși roboții de până acum au generat mai degrabă recalificări de personal, nu neapărat concedieri), iar inteligența artificială utilizată în procesele de inginerie și vânzări, alte câteva sute de mii.

Un raport realizat de asociația germană a industriei auto (VDA) estimează că, doar în Germania, tranziția către vehicule electrice ar putea duce la pierderea a aproximativ 186.000 de locuri de muncă până în 2035, dintre care aproximativ 46.000 au fost deja pierdute între 2019 și 2023. În România nu avem astfel de estimări disponibile, dar le putem extrapola - în special după 2035, când motoarele noi cu combustie internă ar trebui să înceapă să devină istorie în Europa.

Sigur, sunt și alte elemente externe, cel puțin la fel de importante, care pot întârzia sau grăbi semnificativ aceste procese: tarifele americane, modificarea apetitului publicului pentru mașini 100% electrice, inerția marilor companii, asaltul tehnologic din partea chinezilor și așa mai departe. Dar revoluția tot are loc, indiferent că e încetinită temporar de alte lucruri.

Iar între aceste elemente-cheie ale economiei viitorului, inteligența artificială joacă, de departe, cel mai important rol. Și nu se rezumă doar la industria auto.

A cincea revoluție digitală. Orice, oricând, oriunde, oricât. Suntem realmente pregătiți?

Revoluția poate fi rezumată foarte simplu: foarte curând, vom avea la dispoziție de pe telefoanele noastre mobile și PC-urile noastre o inteligență artificială capabilă să facă orice, oricând, oriunde, oricât.

Vrei să-ți retușeze sau să transforme o imagine în orice vrei tu? Face fix asta. Vrei să-ți facă un rezumat de 500 de cuvinte al unei cărți de 600 de pagini pe care ai descărcat-o în format electronic? Nicio problemă. Să-ți creeze un itinerariu prin orașul pe care-l vizitezi, axat pe ce te interesează pe tine mai mult? În 15 secunde îl ai gata. Să-ți spună ce probleme are planta care a început să se ofilească la tine pe balcon? Nicio problemă. Să-ți spună știrile dimineața, cu vocea lui Morgan Freeman? Desigur. Să-ți spună ce rețete poți face bazat pe fotografia alimentelor din frigiderul tău sau câte calorii are mâncarea din farfurie? Nimic mai simplu.

Multe AI-uri pot deja să facă unul sau mai multe dintre aceste lucruri. Dar AI-ul despre care vorbesc eu va fi în stare să facă toate aceste lucruri - și orice altceva. De la tradus impecabil orice, la creat jocuri, de la punerea de diagnostice de bază, la sugestii pentru absolut orice ai vrea tu să faci. Inclusiv în domeniul militar, AI-ul va fi peste tot: de la crearea de strategii, la executarea de misiuni pe câmpul de luptă.

Dacă pentru omul de rând asta se va traduce prin confort și dependență, ce ar putea însemna pentru proprietarii acestor AI-uri? Dacă s-a născut zeul, cum se numește cel care-l controlează și face bani de pe urma lui?

Gândește-te la câte aplicații foloseai în urmă cu câțiva ani ca să-ți prelucrezi imaginile, să-ți selectezi muzica, să creezi sau să sintetizezi informația, să faci prezentări și strategii sau să editezi text sau video. Astăzi, multe dintre funcțiile de bază pot fi făcute mai rapid și mai ușor cu AI-ul deja integrat în telefoanele smart. Mâine, nu văd bine nici marile suite de aplicații ale giganților informaticii.

Pentru că AI-ul de care vorbesc va fi capabil să preia absolut toate funcțiile a zeci de aplicații și să le integreze într-o singură ofertă, atât de irezistibilă încât 80% dintre oameni îl vor folosi așa cum folosesc astăzi doar Google pentru căutări.

Dar această integrare a tot mai multe funcții într-un singur AI va acționa precum o gaură neagră: va absorbi treptat absolut tot. Putem ajunge fie la situația în care avem un monopol care acoperă 80% din piață, restul de 20% fiind împărțit între o mână de jucători, fie - ca în cazul telefoanelor mobile - un duopol sau un oligopol care sufocă de fapt și mai tare orice concurență, pentru că dă iluzia alegerii, deși trecerea dintr-un ecosistem în altul va fi dificilă.

Nimic, niciodată, niciunde, deloc. Ce îi sperie cu adevărat pe miliardarii tech (și de ce se aruncă cu toate forțele în lumea AI)

Nu știm cine va câștiga lupta, iar aici stă cheia spaimei miliardarilor tech americani (și nu numai). De data asta, revoluția nu mai are loc doar în SUA (din păcate, Europa încă stă și privește). Ea are loc și în China, iar soluțiile găsite de chinezi sunt aparent mai simple și mai ieftine decât cele americane.

Diferența uriașă este dată de faptul că Xi Jingping a ordonat Chinei să integreze imediat AI-ul la toate nivelurile societății chineze, în timp ce noi încă ne punem dileme morale și vrem să-l controlăm cât mai atent, să nu o ia razna.

Nici nu e nevoie să ajungi la AGI - inteligența artificială generală, capabilă să facă orice, ci trebuie doar să aplici cât mai rapid și mai inteligent capacitățile AI-urilor existente, fie ele și sub forma LLM și ți se deschide calea spre mii de brevete în toate domeniile cheie - cea mai simplă formă de a controla lumea.

Dar Bill Gates, Larry Page sau Jeff Bezos n-au ajuns multimiliardari pentru că au știut să se folosească de brevete, ci pentru că au construit și crescut companii în jurul inovațiilor, apoi au măturat totul din calea cvasi-monopolurilor astfel create.

Așadar, chiar în condițiile nașterii zeilor din mâinile oamenilor, tot aceștia din urmă vor trebui să-și pună mintea la contribuție și să creeze companiile viitorului, capabile să profite la maximum de pe urma accesului nelimitat la cunoașterea umană dar și la inovația creată cu ajutorul AI.

Din păcate, cel mai probabil tot câteva cvasi-monopoluri vor domina piața - și e mai puțin relevant dacă vorbim de actualii monștri sacri sau de alții care le vor lua locul. De-aia se grăbesc atât de tare miliardarii lumii: chiar și printre cei 1%, doar 1% vor domina totul peste 10 ani.

Un AI pentru fiecare om, companie, țară și continent

Tensiunile geopolitice tot mai mari și reapariția suveranismului vor fragmenta acest peisaj. China deja are propriii săi uriași IT și propriul ecosistem informațional, tot mai separat de cel occidental. Rusia încearcă să imite acest fenomen. Europa, speriată de lipsa de scrupule a companiilor americane, se străduie să-și inventeze și ea propriile soluții AI.

Țările și marile companii vor putea să-și creeze versiuni proprii, cu agenți specializați în legislația locală și capabili să ofere independență relativă față de giganții tech. Noi ceilalți vom fi blocați însă în postura de umili utilizatori, pentru că restul îl va face omniprezentul AI câștigător.

Sigur, niciuna dintre aceste iterări ale inteligenței artificiale nu va face față uriașilor AI bazați încă pe mega-centrele de servere pe care SUA, China și Europa se grăbesc să le construiască. Zeii au nevoie de resurse, totuși, iar acestea vor duce, cel mai probabil, la nașterea unor AI-uri continentale sau folosite în comun de alianțe militare sau politice, timp de cel puțin un deceniu.

Lumea lui 2030 încă va mai semăna cu ce știm azi. Oamenii încă mai muncesc în uzine, la birou, încă mai creează dând din taste, din pix sau din cheia franceză. Dar treptat tot mai multe funcții pot fi preluate - și sunt preluate - de aplicații și de roboți care rulează aceste aplicații.

Lumea lui 2035 deja nu va mai semăna cu ce știm azi. Pentru că costurile roboților vor scădea suficient de mult și puterea de procesare a dispozitivelor de dimensiunile unui PC va crește suficient de repede încât orice om sau organizație să-și permită un AI care azi are nevoie de o clădire întreagă. Cert, mai puțin puternic decât zeii continentali, dar suficient încât să facă orice, oriunde, oricând și oricât.

Iar la orizontul anilor 2040, computerele cuantice vor adăuga încă un salt, pentru că vor face toate calculele mult mai rapid decât sunt în stare cele actuale.

Ce se va alege de noi, oamenii? Ce vor face cei ca Maria, înlocuiți de roboți, de inteligența artificială sau pur și simplu de schimbările dramatice din industrie? Din ce vor mai trăi? Nu știm. Dar putem bănui.