Câte rețele de socializare, atâtea realități. Războiul din Ucraina se vede diferit în funcție de platforma de social media de pe care îl urmărești

Mălina Gîndu

Reporter

Până de curând, social media era încă acel spațiu în care puteam să fim puțin egoiști și să alegem, măcar într-o anumită măsură independent, unde ne direcționăm atenția: o postare lungă pe Facebook, o incursiune nevinovată în viețile altora pe Instagram, un ochi aruncat la ce se întâmplă peste ocean pe Twitter sau o doză de umor și rețete rapide pe TikTok. 

După mai multe valuri de frică și incertitudine, în ultima vreme chiar erau șanse să scapi fără să te lovești de nimic despre pandemie. Nu mai exista subiect care să aibă monopol asupra conținutului din online. Până în dimineața de 24 februarie. 

Pe lângă suferința nejustificată pe care a aruncat-o asupra a milioane de ucraineni, decizia lui Vladimir Putin ne-a aruncat pe toți într-un haos informațional pe care ne străduim să-l navigăm, cu mințile obosite după doi ani de pandemie.

Cele trei T-uri și riscul de intoxicare

Încă de lunea trecută, când Vladimir Putin a semnat declarația de independență a regiunilor Donețk și Lugansk, majoritatea publicațiilor internaționale aveau deja feed-uri cu live updates privind situația din Ucraina.

Însă ritmul lor de actualizare nu se putea compara cu fluxul de mărturii vizuale care a împânzit Twitter-ul, TikTok-ul și canalele de Telegram. De altfel, mișcările trupelor rusești la granița Ucrainei din săptămânile premergătoare invaziei au fost documentate nu numai de sistemele de monitorizare prin satelit, ci și de civilii aflați la fața locului, prin filmări sau poze făcute cu telefonul mobil, livrate pe aceste platforme.

De joi dimineață, când a început invazia, în mod natural fluxul lor s-a intensificat. Sub hashtag-urile „Ukraine” sau „Putin” de pe Twitter, update-urile jurnaliștilor aflați pe teren sunt în competiție cu videoclipuri și fotografii venite, în cel mai bun caz, de la cetățeni ucraineni care oferă lumii întregi șansa să fie la curent cu ceea ce li se întâmplă. 

Probabil că mulți dintre noi ne-am petrecut ziua de joi între sesiuni de doomscrolling. Problema e că, în special atunci când e vorba de videoclipuri și fotografii, multe informații ajung la public în formă brută, lipsite de context, ceea ce le face foarte dificil de verificat.

E o provocare imensă, cu care se confruntă comunități întregi de analiști independenți. Chiar și cei mai experimentați o mai dau în bară. Twitter, TikTok și Telegram fac ca acest război să fie mai ușor de urmărit ca niciodată, dar în aceeași măsură ne fac foarte vulnerabili la informații false.

„Nouă cine ne plătește pensia?” Două potențiale soluții

În România și Europa de Est, scepticismul legat de viabilitatea sistemului public de pensii este în creștere, în special în rândul tinerilor, din cauza problemelor demografice și a creșterii speranței de viață.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

Iar după zeci de minute de expunere la acest cocktail de știri, imagini și videoclipuri care-ți dau impresia că nu asiști la, ci trăiești acest război, odată ce scoți capul din ecran, e foarte probabil să te lovească de întrebarea: „Bun, și eu totuși ce pot face în legătură cu asta?”.

Facebook și armata de voluntari

În România, toți cei care încearcă să-și ofere răspuns la această întrebare și-au dat mâna pe Facebook. Într-o mobilizare impresionantă, grupul „Uniți pentru Ucraina” a strâns doar din prima zi de invazie peste 50.000 de români gata să ajute în orice fel pe vecinii noștri care reușesc să fugă din calea pericolului și să traverseze frontiera româno-ucraineană.

Însă dorința lor de a acționa a fost mult prea rapidă pentru statul român, căruia îi revenea de la bun început sarcina de a coordona acțiunea umanitară. Dorința de a ajuta, nedublată de organizare, a generat un haos în care activiștii, oamenii de rând și autoritățile încearcă să comunice fără reușită.

Iar acest lucru a dus la confuzie, gesturi care nu erau necesare (doamnele au primit flori și mesaje de încurajare - dincolo de sexismul implicit, în afară de copii și valize, sigur aveau nevoie să poarte și grija unor lalele) și înțelegere greșită a nevoilor celor care vin la noi și au nevoie de ajutor (oamenii au fost bombardați cu orez și zahăr, ca și cum ar putea să-și prepare repede un risotto în mașini).

„Eu cred că nimeni nu ar trebui să meargă acolo, să înceapă să împartă mâncare, ceai sau altele. Văd în poze persoane care stau cu biscuiți pe care vor să îi ofere ucrainenilor. Am văzut pe Facebook cum oameni din Suceava, pentru care am tot respectul și înțelegerea, își făceau selfie-uri cu copii sosiți din Ucraina, cu fețe neblurate, pentru a impresiona sugerând că sunt necăjiți, deci pentru a stârni mila. Codul de etică al asistenților sociali interzice așa ceva, în crize umanitare toți trebuie tratați cu demnitate. Sigur că oamenii nu știau lucrurile astea, dar tocmai de aceea, repet, că autoritățile trebuie să impună regulile, procedurile, să stabilească nevoile, accesul etc. Organizațiile și cetățenii se pot implica, desigur, dar nu la întâmplare, ci coordonați de autorități”, atrage atenția într-un interviu Flavus Ilioni-Loga, fondatorul Grupului de Inițiative Sociale LOGS, una dintre cele mai cunoscute organizații din România din domeniul migrației.

Instagram, locul în care (pare că) s-a adăpostit rațiunea

Marea surpriză. Îl dezinstalasem ca să las loc de doomscrolling pe Twitter și Telegram. L-am pus înapoi după o discuție între amici despre modul în care ne informăm în perioada asta. Mi-au spus că urmăresc câteva conturi care postează știri în stories și le este de ajuns. Eu am fost sceptică. Neașteptat, dar aparent superficialul Instagram poate fi un fel de safe space în haosul informațional.

Acolo mi-a fost cel mai simplu să dau peste știrile cele mai relevante și materiale de analiză livrate direct de publicațiile internaționale. Mulți dintre cei pe care îi urmăresc s-au mobilizat să pună cap la cap liste de surse de informare sigure. Am văzut nenumărate stories cu apeluri la luciditate și mesaje de temperare a valului de mâini de ajutor care pe Facebook se pierd în mulțime.

Evident, nici pe Instagram nu scapi de conținut cu impact emoțional, scos din context sau neverificat, care poate induce în eroare. Dar parcă lucrurile sunt mai cizelate.

Cealaltă realitate de pe TikTok, în care nu mai există reguli și se ajunge la glume deplasate

Dacă pe de o parte, TikTok a ajutat la documentarea acțiunilor trupelor rusești înainte de invazie, pe cealaltă, rețeaua de socializare chinezească a devenit de curând cel mai toxic loc din care poți urmări acest război. Aici lucrurile o iau razna de tot. De altfel, TikTok e cam singura platformă care nu a răspuns în niciun fel cerințelor de comentariu asupra modului în care portretizează războiul din Ucraina. 

Aproape tot ce înseamnă așa-zise imagini de pe front sunt postate fără context, eventual editate în compilații cu vreo melodie pe fundal, care dau o notă zeflemitoare unui eveniment traumatic. Ele se amestecă cu videoclipuri de glorificare ale președintelui ucrainean, simplificări amatoristice ale relațiilor internaționale implicate în acest război…. și glume.

Războiul e subiect de meme pentru oameni care se află la mii de kilometri depărtare, în siguranță. Acest lucru e revoltător și chiar dureros pentru cineva care privește de pe partea aceasta a globului, dar reprezintă apanajul internetului. Tehnologia ne permite să intrăm în contact cu ce se întâmplă pretutindeni în lume. Dar proximitatea ne face în mod natural vulnerabili și emoționali, iar distanța ne poate face ignoranți.

Ceea ce într-un colț de lume înseamnă suferință și moarte, în altul poate fi sursă de umor. Și de speculații care nu au alt rol decât de a crea panică gratuită: aparent, în urma anunțului că Vladimir Putin a pus în stare de alertă forțele nucleare rusești, ultimul trend pe TikTok sunt simulările unor atacuri cu bombe nucleare în capitalele europene. Și ambele variante se regăsesc în același spațiu, sub aceleași hashtag-uri.

Postare Instagram: Stand With Ukraine

Dacă peste tot circulă informații despre același război, de ce se vede el atât de diferit în funcție de rețeaua de socializare?

„Unele diferențe vin din mecanismele tehnice ale rețelelor de socializare, altele vin din mecanismele rețelelor noastre interioare. Unele rețele încurajează polarizarea și emoția și creează insule.

În plus, atrage el atenția, lucrurile sunt foarte dezechilibrate în ceea ce privește cele două perspective implicate în acest război: „E foarte sub semnul întrebării susținerea pentru Putin în afara Rusiei. Nu există proteste anti-Ucriana nicăieri pe glob? Nici măcar în România? În schimb în Rusia există proteste și scrisori publice venite din diverse categorii. Acolo ajunge informația cu privire la război și din perspectiva non-Kremlin.

Tot ce vedem acum este propaganda (asta nu înseamnă fals) din Ucraina, care domină total. E superioritate totală. Nu există replică coerentă din partea Federației Ruse. Au venit foarte nepregătiți. Nu vorbim despre un conflict în care unii oameni spun un lucru, alții spun alt lucru. Lucrurile sunt absolut unidirecționale. Dominație totală."

Totuși, cum să rămânem informați și dacă se poate, și întregi la minte?

La îndemnul unei postări pe Instagram (imposibil de găsit patru zile și un val de conținut mai târziu), joi seara mi-am sunat familia. Ca să-i liniștesc. Dacă eu sunt anxioasă, ei care se uită la televizor probabil sunt îngroziți, m-am gândit.

Atunci mi-am dat seama că problema e la mine. Bunicii și-au luat doza de la jurnalul de seară, apoi l-au închis. Erau doar puțin confuzi. Tata era de-a dreptul calm și a ajuns să facă, într-un discurs de douăzeci de minute, ce voiam eu să fac pentru el: mi-a oferit liniște. A putut să facă asta pentru că el nu văzuse la fel de multe imagini cu bombardamentele din Harkov și Mariupol ca mine. Pentru că el nu a stat două ore să facă cross-checking între tweet-uri și live updates ca să afle dacă au ajuns rușii în Odessa sau nu. Pentru că tata nu are Twitter.

„Mai bine recurgi la știrile de la televizor ca să te informezi decât la haosul din social media acum” scria fix în ziua respectivă directoarea Centrului de Studii Media de la Harvard, Joan Donovan. Tot pe Twitter.

Rezoluția la care am ajuns e că nu există rețeta perfectă. Însă cu o selecție de surse de încredere atât în legătură cu ce se întâmplă cât și cu ce poți face ca să ajuți, câteva reguli de interacțiune cu informația și o minte limpede, poți trece prin perioada asta măcar mai puțin confuz.

E important să nu uiți că fiecare dintre noi, oricât de pricepuți în ale internetului am fi, suntem vulnerabili la dezinformare, intoxicare cu informații și reacții emoționale exagerate. Și poate și mai important, că niciunul dintre noi nu trece prin asta singur.

Seria PressOne despre dezinformare, fake news și transparență guvernamentală este sprijinită financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în România.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€