Cât mai costă o răceală?

Voicu Bojan

Redactor

Zilele astea umblă răcelile de nebune să înhațeoameni, la fel de tiptil cum umbla ciuma bubonică pe vremea lui Caragea.Sezonul rece a debutat pe nesimțite, când toți așteptam deja primăvara.

La stop, un domn în etate strănută vast. E privit cu ură de către pietoni, care fac pasul înspate, la offside, făcând gol în jurul lui. Pe stradă, oamenii au umeriitrași înspre sine, nasuri roșii pitite în batiste de unică folosință și ochilăcrămoși, evident nostalgici după vara indiană care ne-a poleit pe toți cuaur, absolut nemeritat.

Primele răceli de sezon, adevărații vestitori ailui Moș Crăciun, s-au întors croncănind a jelanie fix cum exultă cocoriiprimăvara, încântați de sezonul împerecherii, atunci când tandru, cu labele lorrășchirate, sărută pământul sfânt al patriei natale la întoarcerea din țărilecalde.

Dacă ești neatent la temperaturi, îmbrăcat cumvainadecvat, alergi în pădure pe vânt subțire sau ești doar victima colaterală atusei cuiva, o răceală 'te poate prinde' imediat. Așa am pățit acum vreo douăsăptămâni.

Iar cum m-a prins, cum m-a răpus, amintindu-mi căsunt mai fragil decât coaja de ou. În plus, mi-a reamintit că sunt om și nimicomenesc nu-mi este străin: nici înțepătura intercostală, nici mucii, nicitusea, nici sudoarea rece noaptea și nici senzația că cineva ți-a așezat pepiept un acumulator de mașină, din care acidul se scurge alene până-țicorodează tot sufletul.

Cuprins de frisoane, am început imediat să batfarmaciile în căutarea izbăvirii. Cu o figură plouată, mi-am fabricat un textși am pornit la o cercetare de piață. Cu un drum, am și calculat cât aminvestit în această prima răceală a sezonului. Ajuns la ghișeu, grăiam așa:

"Ceva pentru o răceală de sezon cu tuse seacă și dureri în piept, ce mi-ați recomanda?"

Oferta de farmacii din centrul orașului esteexcesivă de-a dreptul. Rapid am numărat vreo 20 într-un perimetru destul de restrâns. Unele au chiar și reclameîn geam: cumperimedicamente de x bani și poți câștiga 20 de Dacii,ca și cum are cineva nevoie de un parc auto plin de Dacii...

Intru așadar aleatoriu în prima farmacie, pe lângă piața MihaiViteazu. Nimeresc la un domn farmacist cu alură de fost rugbist, pasionat întimpul liber de măcelărie și vânătoare de feline mari, dacă se poate cu mâinilegoale.

Rapid îmi pune în față niște cutiuțe. Nu mă întreabă ce mă mai doare, dacă îmi convine, câți bani am, nimic. Omul e un fin psiholog, știe că n-am stofă de "Avarul" de Moliere când vine vorba de însănătoșirea mea grabnică. Drept urmare, mă plachează fără comentarii, cu o figură nemiloasă.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Ce faci în weekendul 13-15 decembrie în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Târguri de Crăciun în București, Strada Fericirii în Cluj-Napoca, Harababura în Timișoara și bazar caritabil în Iași. Tu ce faci în weekend?

Cică pentru imunizare trebuie doze mari devitamina C, apoi ar merge niște Coldrex de 2 ori pe zi și, înainte de culcare,o Aspirină efervescentă cu vitamina C, neapărat varianta Forte Plus tamponată(cea mai scumpă). Și multe lichide, nespecificat de care. Ca fulgii de pe ogăină de curte, smotocită de un uliu pătimaș, îmi sar din buzunar 60 de lei, cât ai zice No-Spa.

Cu un rânjetcare se voia zâmbet mi-a dat cabonus-gratis pentru investiția mea o aiureală de prim rang numită Respiran,cică un decongestionant respirator. Mirosul îmi aminteade creioanele nazale sau de eternacremuță vietnameză de datpe la tâmple, să aromatizezemigrena.

Respiran e un plasture adeziv, cu aromă de eucalipt și camfor bun de lipit pe piept de bluză sau pijama, care eliberează vapori meniți să îmbunătățească respirația. Pe cutie scrie ceva convingător de științific: "acționează prin contracția vaselor capilare de la nivelul cavității nazale, împiedicând rinoreea".

Oare o ieșire în natură n-ar fi un tratament mai bun?

După patru zile în care nu s-a petrecut nici undezastru rinoreeic, dar nici o minune instantanee a vindecării, așa cumdescoperim la orbii și ciungii din Noul Testament, intru timid într-o altăfarmacie. A doua. Zic textul.

Doamna e întruchiparea blândeții mămoase și a îndelungiirăbdări, un apanaj al îngerilor. Mă măsoară atent de după tejghea până lapiept, cât se poate. Mă întreabă cum e tusea. Demonstrativ, tușesc puțin, dinstrăfunduri. În jur, două pensionare fac ochii mari și bat în retragere, cuochii flămânzi după ieșire.

Primesc niște pastiluțe gumoase de supt, cu numefermecător (Tantum Natura), conținând miere și propolis, plus un siropnaturist făcut cică din licheni de piatră, o dulcegărie absolut banală, de 3ori pe zi câte o linguriță.

'Și asigurați-vă că aveți gâtul protejat cupastilele astea, puteți suge chiar și câte 10 pe zi'...

Acest intermezzo naturist protector, însă deloc promițător, mi-a mai săltat, cu o seninătate de care doar cuvântul Bio e în stare, 40 de lei de pe card. Am supt în următoarele 3 zile, până la exasperare, pastilele portocalii, ce ți se lipeau ca ventuzele de cerul gurii, iar apoi, cu simț de răspundere, am băut cu înghițituri mici și dese toată sticluța din lichenii de piatră, la fel cum obișnuia vecina lui H. de la Turda să bea "Frecție Diana", când ieșea la săpat de cartofi în grădină. Apoi arunca sticluțele peste gard, să nu se prindă bărbatul ei, bețiv și el, dar atașat sentimental de un altfel de produs distilat, numit vodcă.

După o săptămână și ceva, jur, eram mai rău ca înainte,când răceala comună debutase cu o suită de strănuturi absolut banalissime.Boala se accentua vizibil, probabil jignită că nu o luasem deloc în serios. N-am stat defel la căldurică învăluit înarome de eucalipt, bând litri de ceai, cu o buiotă de apă caldă la picioare. Oțineam în schimb pe a mea căbicicleta e singurul mijloc decent de transport într-un oraș cu trafic indigest.

Drept urmare, evident nepăsător la perfidia bolii, nu puteam scăpa de o senzație de gheară de gheață-n piept și o tuse tot mai de cavernă. O viram acum în mod clar spre ceea ce popular se poate numi „tuse măgărească”. Adică ceva care era atât de profund și rezonator, încât în momentul culminant ți se aprindeau în cap niște steluțe albe, ca de O, Tannenbaum.

Pe vremuri, pentru așa ceva primeai un produs anume dedicat, cu adresă și denumire ce nu lăsau loc de dubii - TusoMag. Avea până și acel gust de sirop de tuse al copilăriei, inegalabil. La fel de fără dubii e și reclama de azi la SlaboFicat, știi exact pentru ce e destinată. Sau sprayul MuscaMor. Dar lichenii de piatră cu gust călâu de peltea de gutui? Care nu fac nimic, însă mai și costă o grămadă? Hmmm.

Am mai așteptat câteva zile, suferind nepăsător și tușind ca un măgar uitat pe câmp la Stalingrad, după bătălia finală, înaintea unui ultim descălecat într-o farmacie proaspătă, care își făcea reclamă cu un singur selling point: Prețuri Mici. A treia farmacie în două săptămâni.

Înăuntru, nimeni în afară de trei doamne în alb, cu figuri de fete bătrâne moarte după goblen, dintr-un roman de Cehov. Mă ia în primire cea înaltă, brunetă și slabă. Are un aer sever-profesionist. Începe cu o anamneză: ce am luat până acum și cum mă simt. Zic tot, ca scos la tablă. „Da, tușesc și noaptea, văd steluțe albe, ca de Crăciun”.

Științific de-a dreptul, îmi explică despreimportanța zincului în profilaxia răcelii comune și a unui sirop specific denoapte, care să nu cumva să fie expectorant. Primesc un Paxeladin. Apoi îmipune înainte alte 2 cutiuțe: O chestie efervescentă de 2 ori pe zi numită Prospan,un extract uscat din frunze de iederă, pe care scrie două cuvinte adorabile, carupte dintr-un haiku: secretolitic și spasmolitic.

La final, primesc și un tub de Redoxon, unsusținător al sistemului imunitar. Conține 10 tablete efervescente cu zinc șivitamina D, una pe zi. Mă simt mai protejat de intemperii decât un teutonbetonat în armură în drum spre o nouă cruciadă. Le iau frumos pe toate, dupăschema prescrisă. Și am mai dat 50 de lei cam degeaba.

După 3 zile în care s-au mai disipat dinsteluțele albe noaptea, dar răceala comună nu m-a părăsit de tot, îmi amintescde siropul clasic făcut de bunica în sezonul rece. Fierb așadar vreo 4 cepemari în apă puțină. Adaug multă miere și lămâie și trag câte o gură, douădintr-o sticluță în clipele dramatice când accesele de tuse îmi fac tâmplele săzvâcnească.

Bilanțul aventurii: 3 farmacii, o groază de cutiuțe, 150 lei duși, iar răceala comună pusă pe fugă, însă departe de a fi îngenuncheată. Poate măcar cu imunitatea oi fi stând ceva mai bine, mai știi? Trecerea prin sezonul rece o va dovedi.

Ca să mă lămuresc mai științific cum e curăcelile astea, apelez la un vechi amic, care știe să explice frumos, cudetalii, chiar dacă e specializat în nutriție și nu în răceala comună. Liviu Deacue singurul meu prieten medic care s-a întors în țară. Îladmir pentru asta. Deci:

- Știm că o răceală comună e o inflamație acăilor respiratorii, dar explică-ne, te rog, cum ajunge ea 'să-l prindă' pebietul om. Există mitul ăsta că omul răcește de la aerul rece, că e prost îmbrăcat...

Bacteriile și virusurile sunt indispensabilevieții de pe planetă. Dacă ar dispărea brusc de pe Pământ toate bacteriile, nunumai că nici o materie organică nu ar mai putrezi, ci nu ar mai crește nicioplantă – creșterea plantelor este 100% dependentă de bacteriile din sol. Fărăplante, nu ar mai crește niciun animal. Întreaga viață de pe planetă s-arstinge atunci când proviziile de mâncare s-ar epuiza.

Bacteriile și virusurile devin rele atunci cândapar mutații genetice favorabile acestora, mutații care le conferă câtevaavantaje:  contagiozitate mare,rezistență în mediu, rezistență față de imunitatea organismului gazdă,înmulțire eficientă în organismul gazdă, eventual afectarea imunității gazdei.

Asemenea mutații apar mai frecvent în societățileaglomerate. Multe răceli apar și atunci când igiena oamenilor estenecorespunzătoare:  igiena în spațiilepublice aglomerate, la locuri de muncă expuse (grădinițe), igiena din partea industrieialimentare și din supermarket-uri, igiena spălatului pe mâini de fiecare datăcând ajungi acasă și mai ales când te apuci de mâncat, igiena neprezentării lalocul de muncă și la întâlniri în perioada în care ești contagios.

Răceala îl „prinde” pe om în funcție de doiparametri:  virulența agentului microbianși imunitatea gazdei. La care se adaugă factorul contaminare, vezi introducereade mai sus. Avem de-a face cu un joc între cele două cauze. Uneori virulențaeste factorul determinant, alteori imunitatea slăbită a organismului-gazdă. Virulențaeste mare atunci când avem de-a face cu epidemii, cu cât acestea sunt maiample. Imunitatea este implicată atunci când avem cazuri de răceli mai curândsporadice.

Imunitatea este afectată în următoarelecondiții:  după o activitate fizicăepuizantă (administrarea de 1 linguriță de drojdie inactivată -uscată-restabilește imunitatea nespecifică), în caz de oboseală psihică și nesomn,stres, alimentație nesănătoasă (cu prea puțini antioxidanți din plante sau careîntreține o microbiotă intestinală slab sau ne-modulatoare a imunității –grăsimi animale), stări depresive și în unele infecții virale (fie că nu lesesizăm fiind asimptomatice, fie că peste o viroză banală se produce ulterior osuprainfecție bacteriană agravantă).

Cât despre frig, curent, haine și băut lichidereci – este adevărat că și acestea predispun la răceli. În special expunereabruscă la frig a unei persoane neantrenate la frig. Sau consumul unor lichidereci la persoane sensibile. Putem să ne antrenăm gâtul la lichide reci printr-oabordare progresivă și cu multă răbdare.

Este o mare greșeală ca vara să se seteze aerul condiționat la temperaturi prea mici (corect: 4-6 grade sub temperatura de afară) sau iarna să se facă prea cald în cameră (peste 20-22 grade). De asemenea se recomandă imperios ca noaptea temperatura camerei să fie 15-19 grade Celsius (sau mai puțin de 15). Cei care dorm noaptea la 21-25 grade își nimicesc apărarea locală a mucoaselor respiratorii, care se uscă și devin extrem de vulnerabile la un atac viral. Este drept că există și predispoziții genetice pentru răceli frecvente. Se poate opera împotriva acestora printr-un antrenament continuu de călire la frig cu dușuri reci etc. Însă progresiv și prudent (practicat nu în faze vulnerabile).

- Există metode profilactice? În special pentru sora maimare a răcelii, care e temuta gripă?Vaccinul antigripal, de exemplu, e recomandat?

Profilaxie: am menționat în mare parte la introducere și la punctul 1. Vaccinulantigripal este recomandat cu cât vârsta este mai înaintată. Se oferă granițade 65 ani peste care organismul este foarte vulnerabil la complicații extrem depericuloase ale gripei: pneumonie, meningită. Între 50-65 ani opțional, dupăpreferința fiecăruia. Un lucru este sigur: curentul de opinie publică anti-vaccinnu este unul științific.

- Și dacă tot ne-am procopsit cu tuse, lacrimi și muci de sezon, ce-i de făcut? Visarea la cireșii în floare din luna mai ajută cu ceva? Ce recomandări avem? Cu ce punem capăt mai rapid suferinței? Dacă totuși am contactat o răceală, un guturai sau o gripă, trebuie să știm următoarele lucruri. În primul rând, acestea sunt cauzate cel mai adesea de virusuri și nu bacterii, motiv pentru care tratamentul cu antibiotice constituie o alegere proastă. Acesta se justifică doar în cazul unor boli infecțioase patente (nu răceli, ci pneumonii, enterocolite patente) cu agent cauzal bacterian, sau atunci când în cadrul unei viroze aceasta, scăzând imunitatea locală și generală, cauzează o suprainfecție bacteriană cu un al doilea val de agravare a bolii.

Eu personal prefer să nu iau niciodatăantibiotice la răceli, guturai sau gripe. Sunt foarte împotrivă. Este bine săreținem câteva idei:

- antibioticele administrate prea des și fără recomandare specializată conducla producerea de rezistență bacteriană la antibiotice, care ne poate aruncaplaneta în era de dinaintea antibioticelor;
- industria alimentară ne vâră pe gât antibiotice oricum, cel mai des(întotdeauna) în carnea de păsări din comerț, dar și în produse rezultate dincreșterea bovinelor;
- antibioticele nu sunt ele cele care vindecă de infecție, ci ele sunt doar, casă spun așa, un soi de „bobârnac” de ajutorare a imunității noastre proprii,pentru ca ea să treacă de la un ușor dezavantaj la un ușor avantaj în luptacontra microbilor;
- cel mai dur argument, distrugerea florei intestinale benefice (microbiotei);aici cel mai important aspect nu este acela al distrugerii cantitative aacesteia, fiindcă se pot administra probiotice și prebiotice, ci a distrugeriicalitative: atenție, diversitatea bacteriană a microbiotei intestinale (foarteimportantă pentru sănătate în general!) se reface abia după luni și ani dezile, iar profilul de diversitate al microbiotei nu va mai ajunge absolutniciodată la varianta de dinainte de tratament.

Dacă am făcut o răceală, câteva măsuri sunt importante: repaus (eventual la pat) (fizic și intelectual), lichide multe și cât mai mulți antioxidanți intracelulari (capabili să pătrundă în celulă): afine pe primul loc dar și alte fructe de pădure, mure, rodii și suc de sfeclă. Și desigur, cât mai puține calorii din produse animale și rafinate (zahăr, ulei). Mai mult decât atât nu se poate face.

Cu antioxidanți intracelulari, aceștia ajută mult întrucât celulele imunitare care se luptă contra infecției (leucocitele) nu însumează mai mult de volumul unei unghii și ele practic în timpul războiului cu microbii „fumegă și spumegă” producând cantități uriașe de radicali liber intracelulari, pe care celula imunitară nu-i poate contracara fără ajutor din afară, ajutor care este reprezentat de antioxidanți. Însă doar o minoritate din antioxidanții de origine alimentară reușesc să pătrundă până la celulă: afine, mure, rodie, suc de sfeclă.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€