Ursula von der Leyen și Josep Borrell aprind o lumânare în biserica Sfântului Andrei din Bucea, locul unui masacru făcut de ruși, 8 aprilie 2022. Foto: Comisia Europeană

Cât de obosită e Uniunea Europeană

În săptămâna în care președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen a mers în India pentru a discuta despre Ucraina și despre comerț, două state membre, Ungaria și Austria, au dat de înțeles că ar putea ceda șantajului Moscovei și că ar putea plăti gazul rusesc în ruble. Și nu ar fi singurele state europene care ar putea face acest pas, după cum relatează presa internațională și lasă să se înțeleagă unii oficiali europeni. 

Între timp, state precum Bulgaria se pregătesc să aprobe în parlament furnizarea de arme Ucrainei, decizii care stârnesc însă tensiuni politice interne. Păstrarea coeziunii în interiorul Uniunii Europene, pe măsură ce războiul se prelungește, dar și atragerea unor țări terțe alături de UE și de sancțiunile la adresa Rusiei – acestea sunt marile provocări, explică Mihai Sebe, doctor în științe politice. 

Au trecut peste 60 de zile de război, iar fisurile încep deja să apară. Cum va reacționa Uniunea Europeană în lunile ce vor urma și care ar putea fi consecințele? Mihai Sebe răspunde, pe larg, la PressOne. 


Mihai Sebe: În acest moment lucrurile par să se fi clarificat, în sensul în care pare să avem o tabără euro atlantică, decisă să sprijine independența Ucrainei și avem, mai mult ca niciodată, o coeziune extraordinară la nivelul NATO și UE. 

Din acest punct de vedere singurul câștig al acestei situații tragice a fost revitalizarea Alianței Nord-Atlantice, precum și conștientizarea la nivel european a importanței securității de tip hard, mai degrabă decât a puterii soft, care fusese vehiculată până în 24 februarie. 

Deși nu sunt expert militar, situația pare să fi intrat într-o fază de relativă stabilizare în Ucraina, în sensul în care perspectiva unui război care se va întinde pe mai multe luni va devine tot mai plauzibilă. Sunt totodată evoluții îngrijorătoare în Transnistria, deși o mare parte din analizele de până acum păreau să indice că această zonă nu va fi scutită de probleme. 

În fapt, Transnistria pare să intre în aceeași logică a diversiunii, a stârnirii unor fronturi secundare, în încercarea Federației Ruse de a obține mai multe avantaje pe teren.

PressOne: 5 pachete de sancțiuni economice la adresa Federației Ruse a lansat Uniunea Europeană până acum. De fiecare dată au existat însă și critici punctuale. Cât de dure sunt cu adevărat aceste sancțiuni?

M.S.: Cele 5 pachete de sancțiuni au în primul rând o valoare de simbol. Spun asta pentru că, în ciuda diverselor opoziții pe fond emoțional, toate statele europene le-au adoptat în unanimitate. Primele sancțiuni au fost adoptate foarte repede, după 24 februarie, fără vreun gripaj major al instituțiilor europene. 

Efectele sancțiunilor economice se vor vedea, din păcate, în timp. Ele nu au neapărat rolul și nici nu vor reuși să stopeze conflictul, pe termen scurt. În schimb fac ca prelungirea conflictului, în următoarele săptămâni și luni, să coste din ce în ce mai mult, economic, Federația Rusă. Sancțiunile sunt și un pas înainte pentru unitatea europeană. 

Arată că statele europene, în ciuda diferențelor economice și a relațiilor diferite cu Rusia, de dinainte de 24 februarie, au reușit să găsească acel numitor comun care să permită o poziție coerentă față de Moscova în planul sancțiunilor. 

PressOne: Cât de mult s-ar manifesta coeziunea în condițiile unui conflict militar regional de lungă durată, așa cum îl anticipați dvs.? Deja apar luări de poziție diferite față de majoritate. 

M.S.: Estimez poate nu neapărat o înăsprire a sancțiunilor, cât mai degrabă menținerea lor, așa cum sunt în acest moment. Iar aceasta este un mare câștig al acestei perioade. Chiar dacă vor exista critici, dacă Uniunea Europeană va păstra sancțiunile așa cum sunt și va milita totodată pentru diversificarea surselor de energie, va trece un test. 

Avem cazurile Poloniei și Bulgariei, care au rămas fără gaz. Acesta va fi următorul test al politicii europene. Dacă în cazul Poloniei analizele arată că există posibilitate de back-up și de înlocuire a gazului oprit, cazul bulgar va fi mai complicat, din acest punct de vedere, pentru că dependența Bulgariei de gazul rusesc este mult mai mare. 

Următoarele zile și săptămâni cred că vor da dovada spiritului unității europene. Pe de altă parte marea provocare, în opinia mea, nu se referă neapărat la coeziunea în interiorul Uniunii Europene, cât la coeziunea în plan global.

Am avut în ultimele săptămâni dovezi importante, când a fost vorba de votul în cadrul Națiunilor Unite de sancționare a Rusiei, de o mare coeziune la nivel internațional. Dar, pe măsură ce timpul trece, riscăm să vedem o serie de falii care apar la nivel internațional cu privire la aceste sancțiuni.

Și nu mă refer aici la China, care păstrează relațiile economice și nu numai cu Federația Rusă, ci la statele foarte importante precum India, Pakistan, Africa de Sud sau țările din America Latină. Poate nu vor mai vedea lucrurile din perspectivă umanitară și a dreptului internațional și vor decide că este poate în interesul lor să profite de sancțiunile impuse la nivel european pentru a cumpăra de exemplu resurse energetice la un preț mai mic. 

În clipa în care această diviziune la nivel global va deveni evidentă va fi, din nou, un moment de cumpănă pentru Uniunea Europeană. Păstrează sancțiunile împreună cu blocul occidental sau reușește să convingă alte state importante să se alăture acestor sancțiuni și în vederea menținerii lor? 

Alegerile din Franța: Rezultat fără emoții, provocările abia încep

PressOne: Cum s-a uitat Uniunea Europeană spre alegerile prezidențiale din Franța și cât de mare a fost riscul unui șoc venit de acolo?

M.S.: Alegerile din Franța au reprezentat o altă provocare la nivel european. Pe de altă parte rezultatul în sine nu a fost surprinzător, în turul al doilea. Emoțiile nu au fost atât de mari ca data trecută, cu atât mai mult cu cât contextul internațional este de așa natură încât favorizează mai degrabă un președinte centrist care reușește să coalizeze națiunea în jurul unei păci externe comune. 

Provocarea în Franța vor fi alegerile parlamentare din iunie, în măsura în care un calcul simplu ne arată că dacă adunăm voturile candidaților, să spunem, de extreme, din primul tur, vedem că se apropie de 50% din total. 

O problemă în Franța este și dispariția elementelor intermediare între extreme și centru. Partidele tradiționale par să se fi topit cu totul în peisajul politic francez și nu mai avem decât un centru care încearcă să atragă tot, de la stânga sau de la dreapta și extreme consolidate pe stânga și pe dreapta. Moderația e principala victimă a acestor alegeri. 

PressOne: Ce arată Uniunii Europene victoria lui Macron? 

M.S.: Rezultatul din Franța este o veste excelentă pentru Uniunea Europeană și România, dar arată, în opinia mea, o altă problemă a construcției europene: absența rezilienței la șocurile politicii interne.  În clipa în care ai o construcție vulnerabilizată de alegerile dintr-un stat membru, oricare ar fi el, atunci ar trebui să apară întrebări.

„„De ce am ajuns în situația aceasta?”, „Ce s-a întâmplat și cum putem reforma, dacă nu e prea mult spus, UE, pentru a evita să mai fie atât de dependentă de rezultatele politice dintr-un stat membru, oricare ar fi?”

Votul din Franța arată existența unor probleme profunde, care nu au numai legătură cu proiectul european. Mai degrabă cu politicile interne dintr-un stat membru. 

PressOne: Dar Uniunea Europeană e mereu o temă de campanie, atât în România, cât și în Franța sau oricare alt stat membru. 

M.S.: Ar trebui poate să vedem în ce măsură Uniunea Europeană trebuie implicată sau nu în dezbaterea politică internă. Deseori în Franța sau în regiunea noastră avem această retorică păguboasă: „tot ce se întâmplă rău vine de afară, de la Bruxelles și toate lucrurile bune sunt rezultatul politicilor naționale”. Trebuie să vedem în ce măsură atât comunicarea politică, dar și felul de a desfășura campaniile, vor continua această retorică sau, din contră, dacă vom reuși să realizăm o analiză profundă a cauzelor care duc la un anumit vot.

Viktor Orban și cum ia Europa, uneori, totul de-a gata

PressOne: Cum se potrivește premierul ungar Viktor Orban cu toate aceste principii? 

M.S.: Faptul că Viktor Orban a reușit să câștige încă un mandat împotriva unei Opoziții unite reprezintă în primul rând un semn de îngrijorare pentru contracandidații lui: ceva s-a întâmplat din punct de vedere sociologic în această campanie electorală și nu au reușit să-și transmită mesajul. Ceea ce înseamnă, cinic vorbind, că ori nu-și cunosc electoratul, ori au adoptat o strategie de campanie nepotrivită situației, pe plan local. 

„Hai s-o facem împreună!” foto: Malina Gindu

La sfârșitul zilei votul a fost democratic și, dacă nu sunt suspiciuni de fraudă, întrebarea e „ce anume i-a motivat pe alegători să continue cu Viktor Orban?” „Cu ce anume din discursul lui Orban rezonează o mare parte a populației”?

PressOne: Până la urmă o parte importantă din valorile europene nu se regăsește în politica lui Viktor Orban. Și atunci, la electoratul din Ungaria trebuia să ajungă doar opoziția de acolo sau și Europa, în măsură mai mare și poate mai puțin birocratizată?

M.S.: Aici revenim la o veche problemă din mediul academic: existența unui deficit de cunoaștere. De multe ori impresia mea este că luăm totul de-a gata și că nu ne mai punem acele întrebări necesare. Faptul că există acest deficit de cunoaștere se vede, fie că vorbim de maniera de desfășurare a campaniei, fie de tematicile alese, fie de maniera de selectare a candidaților de către partidele politice.

PressOne: Comisia Europeană ar putea începe procedura pentru statul de drept împotriva Ungariei. Fondurile europene ar putea fi suspendate – ce alte pârghii mai are însă Uniunea Europeană în fața unei țări care se poziționează împotrivă până și în privința războiului declanșat de Federația Rusă? 

M.S.: În primul rând va trebui să fim atenți la diferențele dintre fapte și retorica politică. În măsura în care Ungaria va vota și va sprijini în cadrul Consiliului orice pachet de sancțiuni adoptat la nivel comunitar, lucrurile nu sunt încă pierdute. Câtă vreme Ungaria nu va bloca o acțiune comună la nivel european. 

Nu cred că se va pune problema, pe termen mediu, a unui discurs de tip Hungaro Exit, similar cu modelul Marii Britanii. Cred că suntem departe de un astfel de scenariu extrem, dar Uniunea Europeană poate să se asigure că toate acțiunile pe care le va întreprinde sunt foarte bine documentate și fundamentate și multe dintre aceste motivații care au stat la baza deciziilor vor trebui aduse la cunoștința cetățenilor maghiari. 

A lăsa un dialog corect, dar limitat instituțional la scurte declarații de presă sau comunicate seci fără detalii și povestea din spate, nu face altceva decât să alimenteze retorica păguboasă și antieuropeană a partidului de guvernământ din Ungaria, de exemplu. 

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Uniunea Europeană va trebui să comunice și bine și să fie atentă la următorii pași și la a nu depăși prevederile legislației comunitare, tocmai pentru a nu le oferi retorică suplimentară celei care o critică. 

Din păcate tot Uniunea Europeană trebuie să facă echilibristica, mai ales că alegerile din Ungaria nu sunt singurele din această perioadă. Afectarea unor categorii sociale prin tăierea fondurilor europene ar putea fi iarăși interpretată propagandistic, așa că Uniunea Europeană trebuie să fie foarte atentă. 

Extinderea Uniunii Europene: dosarele Republica Moldova și Ucraina

PressOne: Extinderea Uniunii la acest moment e o soluție, o propunere care trebuie privită cu rezerve sau războiul ar trebui să suspende proiectul?

M.S.: Dialogul cu privire la extindere a fost amânat multă vreme, din păcate, mai ales în ultimii ani. Extinderea Uniunii Europene nu ar trebui să fie victima actualei crize. Din contră. 

UE care nu se mai extinde este o Uniune care intră deja în defensivă, fără vitalitatea de a continua o integrare aprofundată. O încetare a extinderii ar fi din punctul meu de vedere o înfrângere a Uniunii Europene.

Va trebui să fim foarte atenți la maniera în care se va prezenta extinderea Uniunii Europene. Ar trebui evitată retorica de tipul „suntem deja în negocieri cu state din Balcanii de Vest, nu are rost să începem negocieri cu noi state, Ucraina, Republica Moldova sau Georgia”. 

Orice retorică ce opune cele două categorii de state, Balcanii de Vest versus statele care vor să adere din Parteneriatul Estic nu este altceva decât o retorică ce servește altora. 

PressOne: Retorica aceasta a fost însă folosită, până de curând. De ce?

M.S.: Pentru consum politic intern. A fost o retorică folosită de către un politician ambițios din câte un stat membru, care a dorit să-și alimenteze propriul electorat și dintr-o „comoditate” intelectuală și administrativă, în ideea în care începerea unui proces de negociere cu alte state ar reprezenta poate o provocare. 

Maia Sandu si Klaus Iohannis/ Inquam Photos / George Călin

PressOne: Am putea asista la proceduri spectaculoase, pe repede înainte, pentru că războiul le-ar justifica? Am putea vedea vedea Bruxelles-ul topind etape, tocmai pentru a atrage spre Europa Republica Moldova sau Ucraina? 

M.S.: Estimarea mea este că nu vom asista la o astfel de răsturnare spectaculoasă și la o ardere de etape, tocmai pentru că procesul de extindere este aproape blocat, de ani de zile, în Balcanii de Vest. 

Totuși s-a întâmplat o revoluție la nivel european: perspectivele europene ale Ucrainei, Republicii Moldova și Georgiei au fost acceptate și menționate ca atare în diverse documente, iar statele au primit inclusiv acel chestionar de evaluare care a fost completat și care acum se află în analiză.

Simplul fapt că în cele puțin peste 60 de zile am ajuns în această etapă este o revoluție în sine, din punct de vedere al birocrației europene. 

Oboseala extinderii afectează atât statele candidate, cât și statele Uniunii Europene. Am văzut și o vedem în Balcanii de Vest, când lucrurile par să meargă uneori în ritm de melc. Dacă aducem în discuție și cazul Turciei și epopeea candidaturii sale, intrăm deja într-o altă logică a timpului administrativ. 

Este greu de înțeles, dar nici procesul nu este simplu. Și în cazul nostru a fost un proces îndelungat, cu multe capitole de negociere deschise. Provocările pe care le ridică acest proces de aderare reprezintă în sine o revoluție socială și politică la nivelul unui stat candidat. 

La sfârșitul zilei, dacă Uniunea Europeană ar primi în interiorul ei state slab pregătite, care nu fac față competiției economice, de exemplu, ar fi o Uniune mult mai slăbită. O aderare rapidă, fără pregătire, ar putea afecta chiar și statele candidate. 

Germania propriului ritm și cum va arăta viitorul Uniunii Europene

PressOne: Cum evaluați poziția Germaniei, de la începerea războiului și schimbările de discurs venite de acolo?

M.S.: Germania reprezintă una din marile surprize politice ale Uniunii Europene, chiar din ultimii ani. Schimbarea atât de rapidă de atitudine a Germaniei este în sine o revoluție politică, pentru un stat reputat pentru respectarea regulilor și predictibilitate politică. Și este și o evoluție foarte interesantă de urmărit în perioada următoare. 

Chiar dacă există critici de natură emoțională cu privire la lentoarea cu care se iau anumite decizii, ar trebui să avem mereu în fața cele două imagini: Germania de până în 24 februarie și Germania de după această dată. 

Atât UE, cât și Germania, au luat în ultimele 60 de zile decizii care înainte păreau imposibile. Sunt convins că este doar o parte din evoluția Germaniei. Râmâne de văzut care va fi ritmul în care evoluțiile vor avea loc. Ritm care poate să nu ne convină, din diverse motive, dar care nu poate fi grăbit doar pentru că ne dorim acest lucru la nivel emoțional. 

PressOne: În 23 martie a fost adoptat Compasul Strategic, iar forța de intervenție rapidă a Uniunii Europene ar putea ajunge la 5 mii de soldați.  Cum va arăta Uniunea Europeană în următorii ani, din această perspectivă? În ce măsură există consens pentru înarmarea UE, ca entitate?

M.S.: Următorii ani vor fi marcați de războiul din Ucraina și de maniera în care UE își va acomoda propriile politici de securitate cu cele ale SUA. Compasul Strategic adoptat este acum cel mai bun compromis care poate exista la nivel european între statele occidentale, cu forțe militare proprii și țările din Europa Centrală și de Est, care își văd securitatea legată mai degrabă de o relație transatlantică puternică. 

Dezvoltarea unor capacități de apărare autonome ale Uniunii Europene este o provocare pe termen mediu. Victoria lui Macron dă un imbold puternic acestei componente europene a securității. 

Cele două proiecte de apărare nu ar trebui să fie concurente, ci complementare. 

PressOne: Unele țări membre sunt, sigur, extrem de bine echipate și înarmate. Însă Uniunea Europeană în ansamblu nu are experiență militară și în gestionarea unor crize militare sau războaie pe continent. 

M.S.: Uniunea Europeană s-a dovedit a fi o organizație capabilă să învețe și să se adapteze rapid. Să nu uităm că UE nu avea competențe majore nici în domeniul medical, dar a reușit să se adapteze relativ rapid la provocările pandemiei. 

În primele săptămâni și luni organizația europeană părea blocată în între dorințele statelor membre de a-și închide frontierele și de a reduce libera circulație, apoi UE a pus la punct o serie de mecanisme europene care să faciliteze achiziția de vaccin sau crearea unor huburi logistice. S-a adaptat într-un timp relativ scurt, raportat la inerția organizațională specifică unei astfel de entități. 

PressOne: Cum va trăi Europa sub amenințare nucleară și șantaj nuclear? Cum s-ar putea soluționa precedentul pe care îl creează Federația Rusă?

M.S: Europa a trăit decenii, în perioada Războiului Rece, sub amenințarea războiului nuclear. Cu toate acestea a continuat să se dezvolte. Cred că UE va reuși să facă față din punct de vedere social sau economic unei noi amenințări, a unui Război Rece 2.0.

Nu cred că această stare de tensiune permanentă va avea pe termen lung un impact deosebit asupra instituțiilor comunitare. Vom reînvăța să ne adaptăm psihicul și nu numai noii stări de tensiune. 

Pe de altă parte să nu uităm că strict tehnic faptul că Războiul Rece s-a încheiat nu a dus la dispariția armamentului nuclear. Cred că marea provocarea a Uniunii Europene în următorii ani, după finalizarea acestui conflict, va fi inițierea la nivel global a unui nou dialog pe tema dezarmării nucleare și a eliminării armelor de distrugere în masă. 

UE poate ieși în evidență, poate îndeplini un rol activ și poate crea un spațiu de negociere. 

PressOne: O apropiere a Uniunii Europene de China s-a produs odată cu semnarea unui acord de principiu referitor la investiții, la finalul lui 2020, blocat însă de Parlamentul European. Cum arată astăzi relația UE-China, sub influența invaziei din Ucraina?

M.S.: Este o relație semi înghețată, ca urmare a evoluției imprevizibile și a susținerii pe care China o arată Federației Ruse. Situația nu poate rămâne însă în această fază, cu atât mai mult cu cât Uniunea Europeană se va confrunta rapid cu necesitatea luării unor decizii care ar putea afecta relația cu China. 

Încă din perioada pandemiei existau discuții privind de exemplu reducerea dimensiunii lanțurilor de aprovizionare. Scurtarea lor și relocarea unor industrii strategice pe teritoriul european. 

O mare parte din aceste fabrici se află în China, iar reducerea sau închiderea lor vor afecta relația bilaterală.

Mai mult, această tendință va afecta și lanțurile de comerț globale. Va trebui inițiat rapid un dialog, pentru că deciziile ce vor trebui luate în perioada următoare vor avea un impact direct asupra economiei chineze și economiei globale. 

PressOne: Care sunt scenariile pe care le anticipați, odată finalizată reașezarea lumii? 

M.S.: Circulă pe piața ideilor mai multe tipuri de analize cu privire la ce ar putea să ne rezerve viitorul. În varianta, să spunem, optimistă, vom asista la o stabilizare a situației din Ucraina, la o victorie a Kievului și la recuperarea teritoriilor pierdute, cu excepția Peninsulei Crimeea. Așadar la stabilizarea liniilor de front și la inițierea unui dialog de pace. 

Uniunea Europeană ar putea ieși întărită în măsura în care își păstrează coeziunea internă și ar putea să-și redescopere vocația industrială, prin relocarea industriilor de pe alte continente. La fel, relația transatlantică ar putea fi întărită, iar UE și SUA ar intra într-o nouă etapă a dialogului și cooperării bilaterale. 

Scenariile pesimiste vorbesc despre o prelungire a conflictului din Est și la transformarea sa într-un fel de „Afganistan al Europei de Est”, în sensul în care liniile frontului vor exista în continuare, demarcațiile vor fi greu de făcut și vom asista la transformarea treptată într-un conflict de intensitate redusă. Dar care va continua să existe, cu posibilitatea de a fi reaprins în orice moment. 

În scenariile pesimiste care circulă, Uniunea Europeană ar ieși slăbită, ca urmare a pierderii coeziunii interne, cauzată de prelungirea conflictului din Ucraina.

Cu cât războiul va dura mai mult, cu atât diviziunile și pierderile economice se vor accentua în interiorul Uniunii Europene. Venirea iernii fără a găsi o soluție de aprovizionare alternativă cu gaz nu va face altceva decât să spargă unitatea europeană mai repede decât s-ar putea estima.

Sunt dificile însă pronosticurile, din cauza evoluției extrem de imprevizibile a situației. 

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...