Cât costă școala gratis. Un tur prin grupurile de Whatsapp ale părinților

Codruţa Simina

Redactor

Maria Tufan

Redactor

Dacă ești părinte și copilul tău merge la grădiniță sau la școală, cel mai probabil faci parte și dintr-un grup de Whatsapp pe care, la răstimpuri, apar inevitabil întrebările: câți bani să adunăm pentru cadoul de 8 Martie? Cu cât contribuim la fondul clasei?

PressOne a făcut un catalog al costurilor suplimentare pe care părinții din România le plătesc în fiecare an, și care includ de la cadouri pentru învățători sau profesori, la consumabile pe care copiii le folosesc la școală: hârtie igienică, cretă, hârtie, dezinfectanți sau… premiile copiilor.

Uneori investițiile părinților merg până la înlocuirea mobilierului școlar, achiziționarea de table noi, laptopuri sau imprimante.

Discuție pe un grup de Whatsapp al unor părinți din Timișoara

Cheltuielile extra pe care un părinte trebuie să le suporte în clasele primare diferă mai întâi de la oraș la oraș, apoi de la școală la școală și, în cele din urmă, de la clasă la clasă.

Câteva zeci de părinți au arătat că sumele cheltuite în fiecare an cu școala copiilor variază de la 100 la câteva mii de lei.

În funcție de ce variază sumele de bani? În funcție de renumele școlii, de învățătoare sau profesor și cerințele sale, de nevoile de bază ale instituției de învățământ și, nu în cele din urmă, de disponibilitatea părinților.

Noile generații de mămici și tătici, strânse riguros în grupuri de Whatsapp, dezbat la virgulă fiecare nevoie reală sau fiecare gest voluntar pe care se oferă să îl facă pentru clasa în care vor învăța copiii la fiecare început de septembrie.

Iar dezacordurile dintre adulți sunt, uneori, taxate drastic, după cum ne-a povestit o mămică din București, al cărei copil începe în toamnă clasa a III- a.

„A existat în clasa pregătitoare un cârcotaș, exclus rapid (închis grup și deschis altul, fără știrea lui). În final, a optat pentru o altă școală în clasa I fiindcă nu îi plăcea nimic din ce se întâmpla în clasă„, explică aceasta.

Cardul. Un cadou „elegant”

Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”

Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

În rest, se discută intens înainte de fiecare eveniment: începerea școlii, 1-8 Martie, zile onomastice, zile de naștere, Moș Nicolae, Crăciun, Secret Santa, sfârșit de an.

Un „Secret Santa” și costurile lui negociate între părinți

Părinți din București, Cluj și Timișoara ne-au împărtășit, sub protecția anonimatului, fragmente din „bucătăriile interne” ale grupurilor de whatsapp, unde, de cele mai multe ori, nimic nu e prea mult pentru ca elevilor să le fie bine pe parcursul întregului an școlar – fie că vorbim despre a strânge sume mari de bani sau despre diverse munci și servicii pe care aceștia se oferă să le facă gratuit, cu rol compensator.

„Eu sunt mai zgârcită, nu cred că am dat vreodată mai mult de 150 de lei pe an pentru cadouri, dar e o școală din București fără prea mari pretenții, oamenii sunt rezonabili.

În altele e jale. Am oferit, în schimb, alte servicii – am încărcat cartușele imprimantei de fiecare dată când a fost nevoie, mi-am trimis soțul să mute și să monteze mobilier în clasă și așa mai departe„, povestește mama unui copil care învață într-o școală din Sectorul 3.

La una dintre școlile din centrul Bucureștiului, în Sectorul 1, lucrurile stau însă diferit, numai pentru felicitările primite de profesori la sfârșit de an strângându-se 150 de lei per elev, într-o clasă cu 39 de copii.

Părinți generoși există însă și la școlile bucureștene din afara inelului central.

Potrivit unei mămici al cărei copil învață la o școală din Sectorul 6, recunoștința pentru învățătoarea din clasa pregătitoare se arată prin oferirea unor carduri bancare în care se depun diverse sume de bani.

Justificarea pentru care părinții au recurs la o astfel de metodă este simplă: „e mai elegant cu cardul decât bani în plic. În plus, cred că de-a lungul anilor a tot primit diverse, până la urmă banii îi poate folosi cum dorește„, se arată în conversațiile de pe grupurile de Whatsapp.

Acolo însă unde cadourile reprezintă doar buchete de flori și politica școlii este de așa natură încât alte atenții sunt complet descurajate, părinților le revine uneori sarcina de a dota clasele: tablă smart, videoproiector, renovare, mobilier.

Astfel, la o primă vedere, dincolo de materialele didactice și rechizitele necesare pe tot parcursul anului, părinții pot scoate din buzunare sume cuprinse între 35 de lei, cât ar costa un aranjament de flori modest la piețe, și chiar și 150 de lei, per eveniment.

La acestea se adaugă costurile diferitelor servicii pe care părinții se oferă să le presteze gratuit. 

„Am cheltuit 1122 de lei – clasa a IV-a, 629 de lei, clasa a II-a, 255 de lei – grupa mare (în condițiile în care am făcut o grevă veritabilă și am refuzat să mai cumpărăm cărți, reviste etc ce se comercializează prin școală/gradiniță , am mai sărit peste contribuții la cadouri sau am înjumătățit) – am ținut o listă tot anul, pentru că am fost și noi curioși”

Cheltuielile unor părinți cu 3 copii școlarizați, pentru anul școlar 2018-2019

Am rugat alți părinți să completeze un chestionar în care să precizeze dacă plătesc fondul clasei sau al școlii, cum este decis cuantumul acestuia și dacă știu cum sunt cheltuiți acești bani.

În majoritatea cazurilor, un grup restrâns de părinți, uneori cu implicarea educatoarei/învățătoarei, sunt cei care decid sumele care se colectează.

„La ședința cu părinții, câțiva părinții propun și ei decid tot. Nu poți să fii contra, că sar pe tine ca lupii. Nu ai alta șansă decât să accepți. Nu știu pe ce sunt cheltuiți banii, îi strânge o mamă (contabila), nu ne spune pe ce s-au dus, cât s-a cheltuit, pe ce etc.

Ne anunță doar că s-au terminat și trebuie adunați altii. Pe lângă , mai dăm pe reviste și cărți de la domnul EDU (așa îl numesc copiii pe domnul de la editură), pe excursii, vizite la muzeu și alte lucruri inventate pentru portofoliu, pentru uniforme (25-35 bucata, îți trebuie minim două de obicei), echipament sportiv (deloc de neglijat costul)„, relatează un părinte.

Însă, în unele clase, începutul școlii înseamnă că părinții se mobilizează, văruiesc pereți, cumpără covoare sau draperii. Toate aceste cheltuieli trebuie asigurate de școală, din cele două tipuri de finanțare de stat: cea de bază (oferită de Ministerul Educației per elev) și cea complementară (oferită de primării).

„Burete tablă, săpun, șervețele, hârtie igienică, hărtie xerox, dezinfectant, carioci speciale tablă, mătura, consumabile activități (pt 1 martie, Craciun, Paste)”

Lista de achiziții a unei clase, cu fonduri asigurate din fondul clasei

Potrivit legilor și Ordinelor de ministru în vigoare, fondul clasei și fondul școlii nu ar trebui să existe. Finanțarea per elev și finanțarea din partea autorităților locale ar trebui să acoperă cheltuielile școlilor.

Cu toate acestea, cele două fonduri sunt adunate în continuare în școlile din România, fără a fi numite așa, printr-un artificiu – asociațiile părinților.

Ce poți să faci dacă nu vrei să plătești fondul clasei și fondul școlii?

Să refuzi pur și simplu. Nu există nicio prevedere legislativă care să oblige părinții la plata acestor fonduri.

Dar ar ajuta mult dacă, odată cu refuzul, ai solicita școlii un raport care să detalieze cum au fost cheltuite fondurile primite pentru acest tip de cheltuieli pentru anul anterior.

***

Un raport al Curții de Conturi pentru perioada 2013-2016 arată subfinanțarea cronică în care se zbate Educația din România. Deși, potrivit prevederilor legale, domeniul al trebui finanțat cu 6% din PIB, în realitate, procentele alocate nu depășesc puțin peste 3%, adică jumătate.

Sumele alocate învățământului preuniversitar sunt și mai scăzute.

„Din datele prezentate, în perioada 2013-2016, finanțarea
învățământului preuniversitar, s-a situat între un procent minim de 1,93% din PIB în anul 2013 și un procent de maxim 2,20 % din PIB în anul 2015„, se arată în raportul citat.

Același raport arată că România este țara din UE care alocă cel mai mic procent din PIB Educației.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€