Când mersul la sală devine obsesie. Viața unui adolescent între algoritmi, băieți cu mușchi și steroizi 

Redacția

Tineri

27/11/2025

Autori: Patricia Cîrtog, Daria Gizdavu

Lumini neon intermitente, muzică, aer închis. Pe pereți, afișe cu mușchi sculptați. Poți evalua tenta lor sexuală sau îți poți muta privirea la următorul stimul strident – un televizor. Rulează în ordine – ofertă la băuturi cu proteine, ofertă la abonamente, un video. Do you work hard? Try harder! (ro: Muncești mult? Încearcă mai mult!). Continuă cu bărbați ce trag de gantere care depășesc greutatea lor. Apoi pozează în oglindă. 

Se aude un trosnet de metal greu. Un adolescent scapă greutățile de la aparatul la care lucrează. Sunetul răsună în toată sala. Nimeni nu se întoarce – oamenii au căști în urechi și se concentrează pe exerciții. Băiatul lovește ușor aparatul. Apoi continuă. Până la urmă, încearcă mai mult. De ce nu?

Mersul la sală și adolescența 

Mersul la sală presupune să faci sport regulat – recomandare de bază pentru o viață sănătoasă. În România, mai mult de un sfert dintre adolescenți au probleme de greutate, conform unui raport din 2022 al Organizației Mondiale a Sănătății. Traseul pornește din copilărie, când mai mult de o treime dintre copiii între șapte și nouă ani sunt etichetați drept supraponderali sau obezi de către Organizației Mondiale a Sănătății. La polul opus, aproape 40% dintre familiile cu trei sau mai mulți copii nu își permit hrană adecvată.  

Acești copii ajung la pubertate – o etapă ce implică schimbări complexe în corp și în mintea fiecăruia ca să ajungă la maturitate. Pe fond genetic, sistemul endocrin începe să secrete diferiți hormoni care transmit semnale de creștere organelor. Ele lucrează astfel încât corpul să crească în înălțime și greutate și să se dezvolte caracteristicile sexuale secundare. La băieți, noua greutate este 75% mușchi și 25% grăsime, pe când la fete 45% mușchi și 55% grăsime. 

E normal ca forma corpului să se schimbe. Și totuși, tinerii primesc remarci. Sunt prea „grași, slabi, drepți, osoși”. Unii primesc laude că s-au înălțat, că au slăbit. Alții „au cam pus pe ei”.  În acest context, abonamentul la sală e colacul de salvare – promite că te va face să arăți bine. Că vei deveni mai disciplinat, mai eficient, mai rezistent. Mai în controlul propriei vieți. Asta concluzionează cercetători care au studiat felul în care percep această activitate cei care merg la sală. 

Când obsesia pentru mușchi devine boală  

Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM-5) etichetează obsesia pentru imaginea corporală drept „dismorfie musculară” – o formă specifică de tulburare dismorfică corporală. Dacă în tulburarea dismorfică corporală poți avea o obsesie pentru orice parte a corpului tău sau al unei persoane importante pentru tine, în dismorfia musculară obsesia se canalizează pe mușchi. 

Ca să fie diagnosticată, o persoană trebuie să îndeplinească patru criterii. Primul este preocuparea pentru defecte percepute în aspectul fizic care pentru alții nu sunt observabile sau sunt minore – mușchii nu sunt suficient de mari sunt deformați.

Al doilea ține de comportamentele repetitive sau compulsive, adică toate acele lucruri pe care persoana le face ca să scape de ceea ce percepe ca fiind defect, inclusiv verificările în oglindă. Al treilea criteriu este suferința sau afectarea semnificativă. Un alt criteriu este diferențierea de alte diagnostice, cum ar fi  tulburările de alimentație. 

Apare cam la 2% din populația generală de adolescenți, iar în cazul sportivilor în procent de 20-30%. Problema e adesea sub-depistată, pentru că puține persoane ajung la psiholog sau psihiatru. Oamenii din jur consideră adesea că cei cu dismorfie musculară duc un stil de viață sănătos și îi admiră pentru asta. Diagnosticul apare de obicei împreună cu anxietate sau depresie și în cabinetele psihologilor sportivi. La adolescenți apare cel mai des între 12 și 17 ani.

Pe baza discuțiilor cu peste 15 adolescenți care merg la sală, traineri de fitness și psihoterapeuți, am construit un personaj colectiv ca să vedem cum se ajunge la acest diagnostic și, în același timp, cum putem preveni dismorfia musculară. Am ales să nu evidențiem povestea doar a unuia dintre ei, ca să nu-i expunem  personal. Fotografiile sunt făcute în mai multe reprize la sală, alături de un adolescent din Blaj și de prietenii lui. Vom folosi pseudonimul M pentru a nu-l expune.

DECIZIA. „Vezi că te-ngrași, bă!”

Alex* are 17 ani și e într-a zecea. De la opt ani, a jucat Gym League pe Roblox, un joc video în care a transformat avatarul de la un băiat cu burtă la unul pachet, de mușchi. Familia i-a spus că „e puțin grăsuț” de când era mic. Prietenii aruncă un „Vezi că te-ngrași, bă!” când desface un corn cu ciocolată. Acum crede că e foarte gras. Urăște cum arată.

Nu și-a făcut prea mulți prieteni la liceu. Nu excelează la școală și nu face prea multe după ore. Ar vrea să stea cu un grup de băieți care merg la sală. Ei vin cu genți de antrenament la liceu și își măsoară brațul în pauză.

De vreo săptămână, Instagram și Tiktok îi livrează zilnic porția de #fitspo – o combinație de imagini cu bărbați care își flexează mușchii și citate motivaționale. Vede că acei colegi care merg la sală se apropie de fizicul acestor bărbați. Iar citatele îi demonstrează că, dacă e suficient de motivat, poate fi ca ei.

Ia o decizie – să își facă abonament la sală. Nu a prins bursă, așa că cere bani alor săi.

 „În acest punct e relevant de urmărit motivația din spatele comportamentului, dar nu în sensul hipervigilenței, ci al curiozității”, spune Oana Cobeanu, psihoterapeută cognitiv-comportamentală care lucrează cu adolescenți și familiile lor de peste zece ani.  Ea recomandă părinților să înceapă o conversație de la întrebarea „De ce vrei să mergi la sală?”

Alex vrea să slăbească. Din același punct a pornit în adolescență și Gabriel Oprea, care acum este nutriționist-dietetician și antrenor personal. Spune că „primea bully” legat de cum arată și „știa basicul basicului – slăbești dacă nu mănânci”. A redus hrana la o masă, maxim două pe zi – „o prostie”, spune acum. Asta pentru că l-a dus la momente în care nu se mai putea opri din mâncat, ca apoi să se simtă vinovat. În plus, trăia constant cu gândul la mâncare și se distrăgea prin jocuri video. 

Aceste comportamente sunt mai degrabă legate de tulburările alimentare, însă pot pregăti terenul pentru dismorfie musculară, atrag atenția specialiștii. Atunci când corpul nu este hrănit poate fi mai ușor ca mintea să nu mai fie atentă  și să creeze obsesii.

Raul Lupaș, psihoterapeut, spune că, de multe ori, în spatele ambiției de a schimba ceva la corp e sentimentul că ceva e nepotrivit cu tine. „Nu trebuie să ai mușchi sau să fii extraordinar ca să fii acceptabil”, spune el. „Decizia ar fi bine să fie încărcată de ceva ce vreau să obțin. Nu de ceva ce vreau să evit.”

SCHIMBAREA. 200 de milioane de postări despre „creștere musculară” pe TikTok 

Alex primește bani de la părinți și merge la cea mai apropiată sală de casă . Acum rămâne doar să găsească un plan de antrenament. 

Gabriel Oprea, nutriționist-dietetician și antrenor personal, spune că atunci când te apuci de sală ar fi ideal să ai un antrenor personal. E important de verificat dacă are certificat de instruire de fitness și de prim ajutor, dacă a absolvit Facultatea de Educație Fizică și Sport sau dacă are cursuri acreditate. Nu există o instituție la care poți verifica dacă un antrenor e acreditat, dar îl poți întreba și poți căuta recenzii. Un antrenor trebuie să înțeleagă felul în care se dezvoltă corpul în timpul pubertății ca să lucreze cu adolescenți. 

„Nu te poți compara cu prietenul tău care ridică mai mult, că nu știi cum doarme, ce mănâncă, ce genă are”, spune Oprea. Altfel, crești riscul de accidentare, care există oricum. „La sală nu e loc de întrecere, e loc de muncă tu cu tine”, spune Oprea.

Apoi, informațiile de pe rețelele sociale sunt adesea lipsite de susținere științifică. Mai mult, pot fi bazate pe interese comerciale și financiare. Sfaturile influencerilor vin de multe ori din propria experiență sau ca să promoveze produse cu care colaborează. „E foarte îngrijorător că văd la fiecare trei postări pe TikTok pe cineva care încearcă să-ți vândă o pastilă minune. Nu există pastila minune, nu există program minune. Există program care se potrivește pentru tine”, spune Oprea. 

Dacă scrii „creștere musculară” pe TikTok, vei găsi peste 200 de milioane de postări. Jurnaliști din Norvegia au arătat cum doar în trei zile, TikTok a personalizat feed-ul unui adolescent interesat de sală în așa fel încât peste 90% din videoclipuri să fie despre antrenamente, calorii și mușchi. 

Pe Instagram, găsești renumitul #fitspo – un trend cu imagini legate de creștere musculară și citate motivaționale. Persoanele cu care te compari nu mai sunt doar grupul de băieți care merg la sală din clasă sau străini cu care te întâlnești. Sunt toți oamenii care își flexează mușchii pe internet și fac reclamă la suplimente. Corpul ideal este mare în spate, piept și brațe, cu abdomen subțire și pătrățele. Acesta, însă, nu este aspectul obișnuit al unui adolescent care abia a ieșit din pubertate.  

O imagine corporală negativă – să îți urăști corpul sau să nu îți placă – vine dintr-un cumul de factori care se leagă de felul în care ai fost crescut și cum te-au tratat prietenii sau  alte persoane importante. Social media e unul dintre factori, nu  e cauza principală, explică Raul Lupaș, psihoterapeut. 

OBSESIA. „Odată ce ai intrat în sală, nu ești niciodată suficient de mare”

În trei luni, Alex ajunge să meargă la sală de cinci-șase ori pe săptămână, cam două ore. Are o rutină strictă de masă cu ovăz, ouă, pudră proteică, ton, piept de pui, orez. Totul cântărit cu un cântar pe care l-a primit de la un vecin care s-a apucat de sală înaintea lui. Încearcă în fiecare zi să își atingă caloriile. 

Să urmărești o rutină de masă și sport e benefic pentru sănătate. Creierul poate să prezică aproximativ când va primi resurse, iar asta îi dă un sentiment de control.  Exercițiul fizic duce la eliberarea unor neurotransmițători (dopamină, serotonină) și hormoni endorfini care îmbunătățesc starea de spirit. Sportul ajută și la îmbunătățirea memoriei, pentru că stimulează dezvoltarea neuronală în hipocamp – o regiune din creier mai responsabilă de învățare și memorie. Să mergi la sală presupune un antrenament structurat pe care îl poți face singur. Asta îți dă satisfacție că ai reușit să faci ceva ce ți-ai propus și îți crește încrederea în tine. Mai ales dacă găsești și o formă de plăcere în exerciții.

Însă Alex e tot mai obosit. Dacă într-o zi mănâncă mai mult dulce decât și-a propus, compensează cu exerciții la sală. De fiecare dată când trece pe lângă o oglindă, încordează mușchii. 

În psihologie clinică – domeniul care se ocupă să evalueze sănătatea mintală a oamenilor – acest comportament e văzut ca o verificare pentru a liniști gândurile obsesive despre forma corporală. Practic, devine o relație cu săgeți în ambele direcții – mă gândesc foarte mult la felul în care arăt și sunt nemulțumit, așa că ajung să verific anumite părți ale corpului în oglindă. În funcție de ce văd, pot simți satisfacție sau nemulțumire. Doar că apar iar gândurile obsesive legate de forma corpului și se formează un ciclu fără ieșire.

Mai mult, percepția corpului în oglindă poate să distorsioneze realitatea. Verificarea aceluiași detaliu iar și iar modifică uneori felul în care creierul interpretează informația pe care o primește prin văz. Practic, fragmentează corpul pe ansamblu și exagerează fix acel detaliu. Asta e cunoscut în lumea sălilor de fitness drept: „Odată ce ai intrat în sală, nu ești niciodată suficient de mare.”

De aceea, apare riscul de a lua steroizi. Steroizii anabolizanți sunt substanțe chimice sintetice derivate din testosteron. Duc la rezultate rapide, însă dereglează hormonii naturali și pot provoca  probleme cu ficatul, inima,  rinichii. 

În plus, pot duce la dependență,  stări de agitație și agresivitate. Multe persoane care consumă nu recunosc acest lucru, mai ales pe rețelele sociale. De multe ori, cei care iau steroizi evită să spună inclusiv medicilor, pentru că se tem că vor fi judecați. Așa că se izolează.

Monica Mereuță, psihoterapeută, spune că mulți adolescenți cu dismorfie musculară se izolează social, pentru că „nu arată destul de bine”, iar ceilalți le-ar putea vedea defectele fizice. În plus, apar tensiuni în relații, pentru că persoana nu mai are timp fizic să aloce altor preocupări, ca urmare a antrenamentelor lungi.

Alex crede că tocmai sala l-a scos din carapace. Că l-a făcut să aibă încredere în el. În același timp, spune să singurul lui hobby e sala. Nu are o iubită și iese doar cu prietenii de la sală. Are un tabel în care trece în fiecare zi, de doi ani, cât cântărește.

PREVENȚIA. Activități fizice în afară sălii de fitness 

Oana Cobeanu, psihoterapeută, spune că, în familie, e important să avem activități fizice împreună, în care motivația să fie alta decât felul în care arătăm – poate vrem să mergem într-o drumeție sau să facem un traseu cu bicicleta. Mai mult, e bine să vorbim despre corp mai degrabă în termeni de funcționalitate decât de aspect – la ce ne ajută? Ce putem face?

Remarcile despre aspectul fizic – „te-ai cam îngrășat”, „ai pus pe tine”, „ești tras la față” – pot provoca rușine. Profesorii și părinții pot învăța să înlocuiască observațiile despre corp cu întrebări – Cum te simți? Cum te-ai descurcat azi?

Tașcu-Stavre Cătălina, kinetoterapeută, recomandă ca tinerii să aleagă sporturi în afara sălii – „Acolo ai o comunitate, o program, un coach care să te îndrume, iar pe lângă asta funcționalitatea corpului este folosită și dezvoltată mult mai sănătos și armonios”. De aceea ar fi bine ca la școală copiii și adolescenții să învețe sporturi de echipă, iar orașele să aibă cluburi sportive unde să se poată antrena. 

Dacă vrei să știi mai mult, vezi și:

- Bianca Hurban, antrenoare personală, vorbește despre propria experiență cu dismorfia musculară.

- Gabriel Oprea a recomandat-o ca influencer din zona de fitness de urmărit, alături de Jeff Nippard.

- Asociația Zi de Bine are o tabără despre nutriție și relația cu corpul numită #imPERFECT.

- Tot cei de la Zi de Bine au un centru de suport pentru adolescenți cu adicții și părinții lor.

- depreHub oferă servicii telefonice gratuite la numărul 0374456420 pentru oricine are nevoie de sprijin psihologic.

- Acest articol despre mersul la sală din perspectiva standardelor de frumusețe feminină.

Articolul a fost realizat în cadrul proiectului „Educație media pentru sănătatea mintală”, demarat de Centrul pentru Jurnalism Independent, cu sprijinul UNICEF în România. Opiniile exprimate în acest material aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția CJI sau UNICEF în România. Cristian Lupșa a mentorat echipa și a editat procesul de documentare.