Cluj, 2020. Primarul în funcție, Emil Boc, câștiga cel de-al 5-lea mandat, după ce în ultimii 20 de ani a fost validat la (aproape) fiecare rundă de alegeri locale.

S-a ridicat din fotoliul de la Primărie când abia ce primise al doilea mandat, în iunie 2008 și doar ca să conducă Guvernul (din decembrie 2008 până în 2012, înainte de altă tură de alegeri).

Când cei puțini aleg pentru cei mulți. Cazul Cluj-Napoca, orașul în care doar 1 din 3 locuitori merge la vot și decide pentru ceilalți doi

Alegeri 2024

Cluj-Napoca

28/05/2024

Între timp, în 2011, partidul lui Emil Boc, aflat atunci la guvernare, a eliminat al doilea tur de scrutin pentru alegerile locale și de la județ, motivând rațiuni financiare. De fapt, din 2012 încoace, alegerile locale au devenit o competiție cu miză cunoscută, fiindcă și prezența la vot a scăzut în mod constant. 

În urmă cu 4 ani, la Cluj-Napoca s-au prezentat la vot circa 35% din alegători, adică puțin peste 100.000 de oameni. Boc a încasat 74% din voturi, adică a fost creditat în cifre absolute de un cartier de oameni.

Să zicem că ar fi vorba de cartierul muncitoresc Mănăștur, cel mai mare din oraș și cel mai distinct în termeni de identitate. Cu alte cuvinte, o masă compactă de oameni, care se identifică cu mândrie drept mănăștureni, într-un oraș asiduu asaltat de schimbare, e mai ușor de înțeles atunci când faci calcule electorale. 

64% din clujenii cu drept de vot nu au votat în 2020. 

Mai multe persoane își exercită dreptul la vot în cadrul alegerilor parlamentare din 2020, la secția de votare amenajată în incinta Școlii gimnaziale Maria Rosetti. Foto: Silviu Matei/Agerpres

Votul obligatoriu: o potențială soluție pentru absenteism?

În condițiile în care alegerile par să atragă tot mai puțin votanți, institutele de sondare din România au ajuns să se întrebe dacă nu cumva votul ar trebui să fie obligatoriu. PressOne a analizat exemple europene pentru a afla cât de oportună ar mai fi astăzi o astfel de măsură.

Cristian Popescu Piedone a petrecut un an și o lună după gratii, din cei 4 la care fusese condamnat definitiv în mai 2022, în dosarul Colectiv. În iunie 2023 a fost achitat și pus în libertate, după ce Înalta Curte de Casație și Justiție i-a admis recursul. Inquam Photos / Octav Ganea

Voturi pe spinarea „drogaților”. Derapaj grav al candidatului Piedone la adresa unor oameni neajutorați

România electorală a anului 2024 are în prim-plan drogurile ilegale drept temă asupra căreia se pot năpusti, cu fel-de-fel de propuneri și practici dăunătoare, toți politicienii. Cel mai recent și vizibil episod îi aparține lui Cristian Popescu Piedone, actual primar al sectorului 5 și candidat la Primăria Generală a Capitalei.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Să revenim asupra Clujului, cel mai ambițios oraș din Transilvania, unde dezvoltarea serviciilor și prețul chiriilor l-au transformat în ultimii ani într-un pol de dezvoltare accelerată. Problema este, însă, că această dezvoltare este haotică, iar investitorii din imobiliare au mână liberă să facă orice doresc.

De multe ori, chiar Primăria a „uitat” să le ceară să aplice prevederile cadru din planurile urbanistice generale sau a dat undă verde mai multor PUZ-uri, care se bat cap în cap. 

Rezultatul nu e numai incoerență, ci și o senzație permanentă de nesiguranță și de Vest Sălbatic, fără reguli clare, resimțită de locuitori.

De curând, la sfârșitul lunii aprilie 2024, o porțiune masivă dintr-o stradă, strada Uliului, care urca abrupt într-o zonă asiduu atacată de investițiile imobiliare, s-a prăbușit aproape integral în mijlocul nopții pe coasta unui deal.

Strada Uliului. Foto: Raul Ștef

Strada Uliului. Foto: Raul Ștef

Strada Uliului. Foto: Raul Ștef

Strada Uliului. Foto: Raul Ștef

Cunoscută pentru alunecările de teren, zona a fost lăsată la cheremul investitorilor, care au construit acolo Beverly Hills-ul Clujului, fără ca Primăria să investească în stabilizarea terenurilor, înainte grădini generoase care mărginesc latura sudică a unei păduri, Hoia. 

Strada Uliului. Foto: Raul Ștef

Strada Uliului. Foto: Raul Ștef

Strada Uliului. Foto: Raul Ștef

Strada Uliului. Foto: Raul Ștef

Dar nu e singurul loc în care administrația locală pare să fie absentă. Un alt areal în care șantierele au ridicat mii de locuințe pe repede înainte se află în partea de Sud-Est. Aici, de exemplu, se găsește strada Colonia Sopor. E un apendice de câteva sute de metri situat între două mari artere în dezvoltare, strada Soporului și strada Borhanciului.

În ultimii 20 de ani, aici au început să se edifice două viitoare cartiere, care s-au extins în zona care mărginea, pe vremuri, baza Feleacului înspre satul Gheorgheni. Confuzia e întreținută perfect și de faptul că zona istorică de care s-au alipit acestea se numește și ea tot Gheorgheni, iar cartierele în dezvoltare sunt Colonia Sopor și Colonia Borhanci (ca și numele arterelor majore aflate în dezvoltare). 

Foto: Raul Ștef

Foto: Raul Ștef

Foto: Raul Ștef

Foto: Raul Ștef

Strada Colonia Sopor însă e în conservare până în 2026, fiindcă statutul ei nu este reglementat în actualul PUG, care oricum va expira în acest an. Cu alte cuvinte, pe strada Colonia Sopor n-ar trebui să aibă loc transformări spectaculoase. Zona păstrează un Cluj-Napoca rural, așa cum era deseori întâlnit la începutul anilor 2000. Case vechi, cu vie și curți generoase cu livadă, mici grădini de subzistență în care lucrează pensionari, câmpuri și în fundal pe un versant o pădure protejată de stejar roșu. Autobuzul oprește aici sus în vârful Borhanciului, lângă bisericuța Sfântul Ioan Botezătorul. Cei care locuiesc pe strada Colonia Sopor coboară spre casele lor într-o văioagă asfaltată pe alocuri, fără trotuare și nu mai lată de 4 metri. 

Pare un colț de lume, însă bătălia imobiliară e acerbă: în ultimii ani Primăria a autorizat ridicarea de construcții și șantiere pe strada Colonia Sopor, chiar dacă adresele din acte erau pentru străzile învecinate, Soporului sau Borhanciului.

Astfel, pe o distanță de numai 50 de metri poți găsi la case vecine adrese cu Colonia Sopor, Soporului sau Borhanciului. 

„E o stradă veche, unde nu avem canalizare, toți vecinii ne-am construit fose. Când ne-am mutat noi în 2008, aici nu era apă. Am tot căutat apă și atunci ne-au spus oamenii care erau de mai demult aici, că sus pe deal e o fântână folosită pe vremuri de felecanii de la ferma de vaci a CAP-ului. Am curățat fântâna, am împrejmuit-o și am acoperit-o și am tras apa.

Pe urmă noi, oamenii, am făcut o asociație, care pe banii noștri a realizat proiectul de apă, pe care l-am donat companiei de apă. Iarna, un vecin care are o mașină mai mare, desfundă drumul cu o bucată de lemn, fiindcă nu vine nimeni să dezăpezească. Noi ne plombăm singuri gropile din asfalt. E acest fel de stradă”, îmi spune Cerasela. 

Foto: Raul Ștef

Foto: Raul Ștef

Foto: Raul Ștef

Foto: Raul Ștef

Oamenii au dreptul să construiască pe terenurile lor, spune, însă e contrariată de felul în care administrația locală se raportează la strada pe care locuiește și întreține în mod intenționat confuzia cu privire la zone și străzi. 

„Pe buletinul meu scrie clar că locuiesc pe strada Colonia Sopor. De altfel, autorizația casei, actele firmei pe care o deținem, toate au această adresă”, adaugă. 

Câteva zeci de metri mai sus însă, a fost ridicată în 2017 o construcție colectivă, un bloc cu un etaj, care a fost autorizat pentru strada Borhanciului nr. 45C. Însuși răspunsul trimis de șeful Poliției Locale, Marcel Bonțidean, căruia i s-au solicitat informări cu privire la blocul răsărit între vechile case, admite absurdul cu o claritate dezarmantă: imobilul identificat pe strada Colonia Sopor are adresa poștală pe strada Borhanciului. 

Autorizația inițială s-a dat pentru un imobil mixt, care să cuprindă un birou și 3 apartamente, însă a fost modificat la cererea constructorului în 8 apartamente „cu asigurarea necesarului de parcări în incintă” și „încadrarea în limitele acordurilor obținute pentru autorizația inițială”. Blocul s-a ridicat, iar mașinile proprietarilor de apartamente sunt parcate azi în stradă, fiindcă incinta rămasă e insuficientă pentru numărul de locatari. 

Foto: Raul Ștef

Foto: Raul Ștef

Foto: Raul Ștef

Foto: Raul Ștef

„Noi toți de pe stradă am donat Primăriei o parte din terenul nostru, pentru amenajarea străzii, așa cum se procedează uzual. Am solicitat ca străduța să nu fie tranzitată de trafic greu, fiindcă lățimea ei abia permite deplasarea în paralel a două mașini, și nu avem trotuar. Când copiii noștri merg la școală, până în stația de autobuz, merg direct pe carosabil, printre mașini. Ni s-a aprobat această cerere, iar mașinile cu o greutate de peste 7.5 tone nu au legal dreptul să meargă pe stradă”, spune iar Cerasela. 

Însă e o regulă care abia dacă se respectă. Indicatorul a fost montat doar ca să liniștească locuitorii mai vocali. Capătul sudic al străduței Colonia Soporului e sub asalt imobiliar, iar camioanele cu tonaj greu, încărcate cu balast sau pietriș trec de zor înspre tot felul de viitoare șantiere. 

Câteva numere mai jos, tot Primăria a avizat un PUZ în care investitorul propunea edificarea a 10 case, cu adresa pe strada Soporului. Administrația le-a cerut să construiască și o grădiniță. În fața refuzului investitorului, primăria s-a mulțumit și cu un parc.

Un parc care ar trebui amenajat în câmp deschis. 

Să luăm un alt oraș din județul Cluj, Gherla. Populația lui e în scădere, conform ultimului recensământ din 2021. Are puțin peste 19.800 de locuitori în total. Din cei cu drept de vot au votat în 2020 numai 39%, iar 60% au fost absenți. 7.700 de persoane au votat pentru noul primar, care e de fapt o persoană care nu a lipsit din administrația publică locală în ultimii 20 de ani.

Ovidiu Drăgan, de la PNL, a mai fost primar și în 2004 și în 2008, la o prezență de 51% și 42%. Imediat după modificarea în legea electorală privind primul tur, Drăgan a pierdut alegerile, dar a rămas consilier local și s-a reîntors în fruntea filialei Gherla a Companiei de Apă Someș. În 2020, a obținut al 3-lea mandat și acum se pregătește pentru încă unul.

Să luăm acum și cazul comunităților mici, al comunelor cu puțini locuitori, dar unde rata de prezentare la vot este, potrivit analizei PressOne, mai mare decât absența și bate înspre 75%-80%. 

În județul Cluj, localitățile unde cetățenii s-au prezentat masiv la ultimele alegeri sunt Valea Ierii (871 locuitori în 2021, în scădere) și Jichișu de Jos (1.049 în 2021, în scădere).

Din 1996 încoace, la Valea Ierii s-a votat cu încredere și entuziasm la fiecare 4 ani și absența la vot n-a trecut de 36% niciodată, cei mai puțini au mers la urne în anul 2000. Din 2004, prezența la vot a oscilat între 78%-85% (în cele două tururi). 

Au fost și anii când Consiliul local și Primăria au fost dominate de „baronul” Alexandru Duma. Valea Ierii e o localitate de munte, în care clujenii se refugiază în weekenduri în case de vacanță și unde parchetele investighează de ani de zile rețele de trafic de influență și vânzări ilicite de terenuri și păduri din composesorate.

În 2020, numai instanța l-a oprit pe Duma din a candida a treia oară, fiind condamnat într-un astfel de dosar. A câștigat scrutinul un tânăr de 33 de ani, Dorin Nap, pădurarul satului, care, surpriză, a fost condamnat și el în 2023 pentru infracțiuni la regimul silvic. 

În Jichișu de Jos, o comună care satelitează municipiul Dej din județ, câștigă din 2008 Ioan Moncea, cu o prezență de vot de peste 70%. De fapt, în 2020, au votat cei mai puțini jichișeni: 74%. Moncea e o anexă a primarului etern din Dej, Costan Morar (ales din 2008 neîntrerupt). Amândoi au migrat de la PSD la PNL înainte de scrutinul din 2020. Și anul acesta, pe 9 iunie, candidează din nou amândoi. 

Dani Sandu este politolog specializat în studiul identităților sociale și al comportamentului politic al cetățenilor din țările fost-comuniste din Europa. El spune că există o diferență foarte mare privind prezența la vot a alegătorilor în funcție de nivelul lor de trai, dar mai ales în funcție de educația lor și de mediul de reședință. 

Cei care se prezintă la vot trebuie să înțeleagă cum funcționează politica, să considere că pot să influențeze cum funcționează politica și să știe suficient de multe despre diferențele dintre candidați și partide încât să poată discerne în noianul de informații care ajung la ei. 

„E ceva foarte greu de atins de către cineva care nu are un nivel de educație relativ înalt sau nu locuiește într-un mediu în care să vină mai des în contact cu astfel de probleme”, spune Sandu. 

„Motivul principal pentru care nu se merge la vot în România și oriunde altundeva este că votul nu este perceput ca fiind o metodă de a schimba ceva pentru foarte, foarte mulți oameni. Nu se face o diferență dacă e ales un partid sau alt partid și deci nu văd niciun fel de utilitate în a merge să voteze.

Asta nu înseamnă partidele sunt identice, similare, ci că nu reușesc să îi convingă pe cetățeni de diferențele dintre ele. La asta a contribuit cel mai mult faptul că am avut în ultimii ani coaliții între absolut toate partidele importante, semnificative din România.

Se creează percepția că politica e o elită, care e separată, că indiferent de partidul de proveniență, politicienii sunt înțeleși între ei, sunt o castă, iar oamenii care sunt mai distanțați de fenomenul politic nu văd absolut nicio diferență între ei.” 

În ceea ce privește absenteismul din România, Sandu spune că în parte e bazat și pe faptul că țara noastră nu are capacitatea administrativă de a controla câți români trăiesc efectiv aici pe tot parcursul anului.

„E acest Secret al lui Polichinelle despre care știu absolut toți cercetătorii din România, dar care nu e discutat: noi subestimăm în mod masiv prezența la vot prin faptul că ne raportăm la niște cifre de populație, care de cele mai multe ori sunt foarte umflate. Nu avem o evidență extrem de clară a numărului de oameni care încă sunt în România sau care să trăiască aici 12 luni pe an. Ideea este că în momentul în care măsurăm populația prezentă la vot avem o eroare”, explică politologul. 

Majoritatea localităților însă, nu au niciun interes de a clarifica aceste cifre, pentru că bugetele lor anuale depind de câți oameni, scriptic, trăiesc în acele localități. Bugetul general repartizează bugetele locale în funcție de numărul de locuitori. Așadar, administrațiile publice locale nu au motive să radieze populația despre care nu este sigur că mai trăiește sau nu cu adevărat acolo. 

„Faptul că alegerile locale sunt tranșate într-un singur tur, creează multe probleme de reprezentativitate. Se prezintă la vot 50%, să zicem, și deseori câștigă cineva care primește 30% din voturi, deci practic e ales cineva cu 15% din votul adulților din localitatea respectivă. Nu putem spune, însă, că e un caz unic în Europa, mai sunt încă cel puțin două țări care folosesc același gen de scrutin la locale, dar e un model foarte, foarte criticat.”

La începutul lui 2024, International Institute for Democracy and Electoral Assistance (International IDEA), un grup de studiu din Suedia, a lansat public o analiză a felului în care oamenii înțeleg democrația în mai multe țări de pe glob. Studiul se numește „Perceptions of Democracy. A Survey about How People Assess Democracy around the World” și poate fi citit integral aici

În mod surprinzător, România s-a clasat în rând cu țări precum Irak, Pakistan și Insulele Solomon, atunci când respondenții cu un venit mediu-mic au fost întrebați dacă consideră că ultimele alegeri organizate în țara lor au fost corecte. Răspunsul a fost că nu, românii din această categorie nu cred că alegerile locale din 2020 au fost corecte și libere. 

Studiul s-a bazat pe seturi de date oferite de institute de sondare specializate din 19 țări, care a intervievat 1.000 de persoane din fiecare, provenind din medii diferite și cu niveluri de trai diferite.

În final, a rezultat că indexul credibilității alegerilor este foarte scăzut în România, similar cu percepția cetățenilor din Brazilia și SUA, însă românii tind să fie și mai sceptici cu privire la ultimele lor alegeri din 2020 decât brazilienii sau americanii. 

Articolul face parte dintr-o serie jurnalistică realizată în cadrul proiectului Expanding Production of Independent Content (EPIC), coordonat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) cu sprijinul financiar al Internews.

Analiza datelor și vizualizările au fost realizate de Renata Mogîldea.

Share this