„Ca la război”. De ce nu vor sătenii din Codăești, Vaslui, rachete antigrindină

Mălina Gîndu

Reporter

La jumătatea lunii mai a acestui an, un incident din județul Vaslui ajungea pe radarul presei naționale. 

În așteptarea unei furtuni puternice, mai mulți localnici din Codăești, o comună aflată la limita cu județul Iași, s-au dus la punctul antigrindină din comună pentru a împiedica lansarea rachetelor menite să protejeze culturile. 

Motivația? Bănuiala că rachetele antigrindină ar fi vinovate pentru secetă. Oamenii ar fi preferat, mai degrabă, să revină la metoda tradițională de protecție: trasul clopotelor.

În cele din urmă, rachetele n-au mai fost lansate, iar grindina a adus pagube culturilor vecinilor: au făcut prăpăd în Dobrovăț, o comună din apropiere. 

Săptămâna trecută, chiar în ziua în care ministrul Agriculturii demisiona, PressOne a fost în Codăești pentru a afla direct de la oameni cât de mare e reticența lor față de rachetele antigrindină, dar, mai ales, de unde li se trage.

Din Vaslui până în Codăești microbuzul face aproape 40 de minute. Sunt numai 30 de kilometri, dar sunt de luat în calcul opririle în toate satele de pe parcurs: Muntenii de Sus, Satu Nou, Moara Domnească, Văleni, Popești, Miclești, Chircești. În apropierea fiecărei opriri, nemarcată, dar cunoscută de cei de-ai locului, câte doi-trei pasageri se apropie de scaunul șoferului, semn că vor să coboare. 

După ce trece de Movila lui Burcel, microbuzul cotește spre stânga și continuă pe un drum neasfaltat. E cel care duce spre Codăești. După câteva minute încep să apară case abia ridicate pe margine.

Din loc în loc, o mână ridicată în semn de salut față de șofer. Codăeștiul se extinde, arată aproape ca o virgulă cu coada puțin prea lungă, pe care microbuzul o urmează până în miezul satului, apoi oprește în fața oficiului poștal.

Oficiul Poștal din Codăești. Foto: Mălina Gîndu

Bate un vânt puternic, nici cald, nici rece. Nori de ploaie acoperă soarele, iar în lumina cenușie, centrul satului poate fi cu ușurință confundat cu o zonă limitrofă a unui oraș mic. Îl dă de gol fântâna de lângă Oficiul Poștal, de unde o femeie scoate cu mișcări lente o găleată de apă.  

Cea mai mare teamă a candidaților la Cotroceni. 3 lucruri pe care ar trebui să le înțeleagă viitorul președinte al României despre droguri

Candidații la președinție se feresc să abordeze cu adevărat problema drogurilor și se ascund în spatele unor răspunsuri vagi, deși susțin că înțeleg problema cu care se confruntă România.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Lângă poștă, un gard de metal delimitează o zonă deschisă, cu două rânduri de tarabe în partea dreaptă. Este Piața Agroalimentară Codăești, așa cum anunță cu majuscule roșii semnul de deasupra, încadrat de două steaguri decolorate - cel european, la stânga, și cel național, la dreapta.

În partea din spate, piața e deschisă spre câmp, însă la intrarea dinspre sat, pe poartă e pus lacătul. Piața e pustie, iar pe fondul zilei de iunie înnorate, capătă un aer părăsit.

Piața Agroalimentară Codăești se deschide doar sâmbăta, de la 6 dimineața până la ora 12. Foto: Mălina Gîndu

Totuși, de-a lungul străzii principale din sat, este activitate. La fiecare trei minute trece câte o mașină. Mai rar, câte o căruță. Oamenii intră și ies din magazinele care străjuiesc șoseaua. Unele sunt de construcții, de piese auto sau unelte, dar cele mai multe, magazine alimentare și baruri. 

„Ca la război”

Peste stradă de piață este magazinul doamnei Rodica. O auzi cum vorbește voioasă cu fiecare client care intră. Rodica are 60 de ani și părul lung, vopsit vișiniu, prins într-o coadă împletită. Aici în satul natal, unde ține magazinul de 30 de ani, i se spune „Mamaia”. 

Magazin mixt din Codăești. Foto: Mălina Gîndu

„Aaaa, doar nu vreți să vă duceți pe jos?”, răspunde îngrijorată Mamaia când o întreb unde se află punctul de lansare a rachetelor antigrindină. E în afara satului, la vreo doi kilometri. Ca să ajungi acolo ai de străbătut un drum întortocheat, pe care s-ar putea să dai de niște câini nu chiar prietenoși. 

Mamaia știe de incidentul din mai, când vreo nouă săteni „s-au dus cu topoare și i-au luat curentul” nefericitului care era în tură atunci la punctul de lansare, chiar înainte de furtună. Voiau să-l împiedice să lanseze rachetele antigrindină - și au reușit. 

La scurt timp însă, a venit Poliția și i-a amendat pe fiecare cu 2000 de lei. Rachetele n-au mai fost lansate, iar grindina a distrus culturile din zona satului vecin, Dobroești.

Din acest motiv, primarul din Dobroești a făcut o adresă către Prefectura din Iași, iar acum cazul este disputat în instanță.

La ultima ploaie din zonă, localnicii spun că s-au lansat 18 rachete antigrindină din punctul antigrindină de la Codăești. Foto: Mălina Gîndu

„Oamenii au avut un motiv serios”, își apără Mamaia consătenii. În apropierea punctului antigrindină au case vreo trei familii, fiecare cu copii mici. Când e furtună și se lansează rachete, zgomotul e infernal pentru ei. „Se aude și de aici, din sat, chiar și de pe drum”, explică ea.

Punctul de lansare a rachetelor antigrindină din Codăești e unul dintre cele 16 puncte coordonate de Unitatea de Combatere a Căderilor de Grindină UCCG Moldova 1, cu sediul la Iași. Atunci când centrul de comandă identifică nori cu grindină, ei primesc semnal să lanseze rachetele.

Evenimentul din mai nu a oprit activitatea echipajului din Codăești. La ultima furtună, acum două săptămâni, au dat câte șase rachete în trei rânduri, povestește Mamaia.

A văzut și ea rachetele în acțiune la un moment dat, când venea dinspre Vaslui. A oprit mașina, să observe. La sol, după explozia inițială se ridică un fum galben. Apoi se aude un vâjâit puternic și le poți vedea pe cer. 

„Ca la război”, spune Mamaia în timp ce trasează cu brațul traiectoria unei rachete.

Mamaia știe că scopul lor e să țintească norii ca să nu mai cadă grindina. Dar s-a întâmplat, spune ea, ca rachetele să cadă în câmp deschis sau chiar lângă casele oamenilor. Iar ei s-au săturat. „Nu s-au dus acolo fără motiv”, ne asigură ea. În plus, mai e o problemă:

„Nu știu cu ce substanță dau, ce se întâmplă, dar nu mai plouă”, spune îngrijorată Mamaia. Știe că e secetă aproape în toată țara, dar ea crede că are legătură și cu rachetele. 

Ce face, de fapt, o rachetă antigrindină

Punctul antigrindină de la Codăești este unul din cele 94 cuprinse în Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (SNACP), menite să protejeze, în anul 2022, circa 2,2 milioane de hectare de pe teritoriul României de efectele fenomenelor meteorologice periculoase.

În perioada 15 aprilie – 19 mai 2022, din punctele de lansare au fost realizate în total 17 intervenții active în atmosferă, cu un consum total de 617 de rachete antigrindină, conform unui comunicat de presă al Autorității care coordonează SNACP. Numai în data de 13 mai, pe fondul furtunilor violente din estul țării, au fost lansate 159 de rachete antigrindină pentru protecția culturilor și comunităților din zona Cotnari și Huși.

Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor - Foto: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

PressOne a discutat și cu coordonatorul de programe de la UCCG Moldova 1 Iași, Daniel Florea, pentru a da răspuns incertitudinilor sătenilor din Codăești și a afla cât de fondate sunt temerile lor legate de rachetele antigrindină.

„În principiu, ele nu sunt altceva decât un mijloc de transport al iodurii de argint. În nor se lansează iodură de argint, o substanță cu structură cristalină foarte apropiată de cea a gheții”, explică Florea pentru PressOne.

Pentru a avea grindină sau precipitații, e nevoie ca în nor să existe măcar un nucleu de condensare - o substanță pe care apa să condenseze. Poate fi sare, care apare de obicei din evaporații marine, praf, polen sau, la norii de dezvoltare verticală (cum sunt Cumulonimbus, care produc grindină), pot fi fulgi de zăpadă, explică specialistul. 

„În mod natural, într-un nor am o anumită cantitate de apă și un număr de nuclee de condensare. De exemplu, dacă am un metru cub de apă în norul acela și zece nuclee de condensare care se mișcă și adună toți vaporii de apă existenți, vor forma grindină de 8 centimetri, ipotetic. 

Noi lansăm această rachetă care nu face decât să ducă iodura de argint în nor, care joacă rol de nucleu de condensare, și nu voi mai avea zece nuclee de condensare, ci o sută de nuclee de condensare în acel nor. Volumul de apă rămâne același. 

Dar grindina nu se va mai forma la 8 centimetri, ci se vor forma bucățele de grindină mult mai mici, care se topesc în căderea spre sol. Asta face racheta antigrindină: nu produce secetă, nu sparge norii, nu-i mută, nu-i topește”, explică Daniel Florea.

PressOne l-a întrebat pe specialist de ce cred sătenii că seceta, care afectează întreaga țară, nu doar zona Moldovei, ar fi cauzată de rachetele antigrindină.

„Este o problemă. Nu a plouat foarte mult la începutul anului. Cantitatea de apă este foarte mică în sol și omul, în disperare, caută orice țap ispășitor. În acest caz, este sistemul antigrindină. În anii trecuți, în care a plouat foarte mult, eram acuzați că a fost tot din cauza noastră”, spune Daniel Florea.

Pe fond de frustrare și în lipsa informației corecte, oamenii și-au creat și validat un scenariu care să le ofere explicații. Și, foarte important, un vinovat.

Când nu-i ascultă nimeni, își fac dreptate singuri

Daniel Florea spune că a fost de patru ori la Codăești să le explice oamenilor că nu au de ce să se teamă de efectul rachetelor. Mamaia spune că n-a prins vreo astfel de discuție. Ea știe doar că pământul unde cultivă lucernă pentru animale e atât de uscat, încât are cratere care ajung și la 70 de cm. Am întrebat-o dacă cei care locuiesc în preajma punctului au discutat vreodată problema zgomotului creat de rachete cu Primăria.

„N-au oamenii curaj…”, ne spune ea. 

Însă problema pare să fie în altă parte: la o administrație care nu ascultă problemele comunității care a votat-o. Și atunci oamenii, ajunși la saturație, se gândesc că trebuie să-și rezolve nemulțumirile singuri. 

Mamaia le dă dreptate, pentru că s-a zbătut ani la rând să atragă atenția asupra altor probleme: piața de peste drum de magazinul ei, care stă închisă șase zile din șapte, împărțirea pășunii comunale, faptul că satul nu e racordat la rețeaua de apă. 

S-a chinuit mult, a strâns un teanc imens de hârtii, iar rezultatele sunt minime. Frustrarea însă, e mare.  Actualul primar, Anișoara Lupu (PNL), i-a fost colegă de clasă. Mamaia povestește că i-a făcut „ditamai propaganda” ca să fie aleasă. Și a fost, însă după acel moment a început să se izoleze de săteni. Când mamaia se ducea în audiență, vorbea cu doamna viceprimar. 

„Dvs. sunteți de la oraș și poate nu știți. E greu la sat, nu te ajută nimeni”, oftează Mamaia.

Contactată de PressOne, primarul din Codăești a refuzat să comenteze incidentul din mai.

„Dezinformarea ucide!” 

În fața unui magazin cu piese auto, un sătean s-a oprit la vorbă cu proprietarul. Amândoi spun că au aflat de incidentul de la punctul antigrindină numai din presă, însă nu se arată la fel de dispuși să-și apere consătenii.

„Oamenii sunt dezinformați, domnișoară!”

În centrul satului Codăești nu sunt case, ci magazine și ateliere de reparații. Foto: Mălina Gîndu

O spun aproape în cor. În timp ce proprietarul se face nevăzut în micul magazin, invocând că are treabă, celălalt mai rămâne la vorbă. Nu e confortabil să-și dezvăluie numele dar e dispus să-și ofere, în schimbul anonimatului, expertiza:

„Ce se întâmplă acolo e foarte bine, chiar dacă există poluare fonică…”

Punctul acela nu e doar pentru Codăești, explică el, ci pentru toate satele din zonă. Iar în mai, „furtuna a distrus Dobroeștiul”,  nu atât satul vecin, cât culturile locuitorilor. De aceea, crede el, e normal să se ajungă în instanță.

„Dezinformarea ucide!”, concluzionează.

Îl întrebăm dacă nu crede că cineva ar trebui să le explice și sătenilor sceptici că rachetele sunt în beneficiul lor și că nu au legătură cu seceta.

Domnul apără activitatea centrului într-un mod aproape personal, pentru că existau șanse să fie chiar el operatorul asaltat de sătenii nemulțumiți. Povestește că avea ofertă să lucreze acolo, are expertiză, știe toate cele 12 puncte antigrindină din zona Cotnari, dar în final a refuzat. Prea puțini bani, pentru turele de 24 de ore care se fac pe tot parcursul anului, nu numai vara, explică el. A preferat să rămână electrician.

Are, însă, și reproșuri față de centru: folosesc prea multe rachete. Aduce aminte și el de ultima ploaie, în care s-au dat optsprezece rachete:

„Eu știu că ei tre să dea raportul și să zică că au folosit tot, dar nici chiar așa!”

Coordonatorul Centrului Antigrindină din Iași, Daniel Florea, explică faptul că rachetele sunt lansate numai atunci când este necesar: 

„În punctul de comandă (n.r. din Iași) am personalul instruit care urmărește situația meteorologică 24 de ore din 24 pe zona Cotnari și zona Huși. În funcție de parametrii fiecărui nor, cei din punctul de comandă hotărăsc dacă lansează spre acel nor sau nu. 

Numărul rachetelor este stabilit de coordonatorul de intervenții active din centrul de comandă în funcție de parametrii norului respectiv, ca să atingem concentrația de iodură de argint necesară”, precizează Daniel Florea.

După ce se mai destinde, omul își îndreaptă privirea spre biserica din capătul dealului și își mai amintește ceva: înainte să fie deschis punctul antigrindină din Codăești în 2018, când era furtună se trăgea clopotul bisericii, iar norii se dispersau. 

Rep.: Chiar așa, dacă se trage clopotul, de aici de jos, se dispersează norii de sus?

El: Da siiigur, cum să nu? Păi da’ e dovedit științific!

Școala Gimnazială din Codăești. Foto: Mălina Gîndu

Și atunci, la ce mai sunt utile rachetele? Nu știe să ne explice de ce, dar sunt, conchide el. 

L-am întrebat pe Daniel Florea cât de eficientă e utilizarea clopotului ca metodă de protecție împotriva grindinei:

„Un nor de grindină cum a fost cel din 13 mai a avut partea superioară la 12 kilometri față de sol. Deci de jos, de la clopot, până în partea superioară unde se termină norul, sunt 12 kilometri. Răspunsul cred că e evident. 

Orice nor pe care îl avem, noi în centrul de comandă îi știm parametrii. Știm ce cantitate de grindină are în interior. Și nu există să lansăm rachete într-un nor care nu are grindină”, spune Daniel Florea pentru PressOne.

În capătul străzii principale din sat, în vârful micului deal, se află Biserica Trei Ierarhi din Codăești. Ascuns în turla ei, clopotul spulberător de nori guvernează neclintit peste sat.

Biserica „Trei Ierarhi” din Codăești. Foto: Mălina Gîndu

Un om la vreo 70 de ani cu barba grizonată urcă spre biserică. Merge încet, iar drumul lui e întrerupt de câte o oprire la fiecare doi pași: în fața fiecărei mașini, se oprește și face cu mâna. În fața fiecărui om, dă bună ziua. Domnul, pe numele lui, Ștefan, se duce la spovedit. Pe fața lui se citește liniștea omului care nu are nimic pe conștiință.

„E foarte bine că sunt rachetele! Acum recent au mai dat patru. E foarte bine, că în altă parte dă cu grindină și la noi vine ploaie curată”, spune domnul Ștefan când îl întrebăm care este opinia lui despre rachetele antigrindină.

De incidentul din mai nu a auzit. Dar Ștefan e ferm convins că toate au un rost, iar rachetele protejează și pământul lui, din afara satului. N-apucăm să-l întrebăm de unde vine siguranța lui, că Ștefan se scuză politicos și-și continuă drumul spre biserică - lent, pas cu pas, salut cu salut. 

Pare unul din posesorii unei credințe liniștite, care-l face să aibă încredere și în semenii lui care au instalat un punct antigrindină lângă sat ca să-i protejeze pământul, nu ca să-i facă rău.

Se apropie ora 15:30, când ultimul microbuz spre Vaslui oprește în Codăești. Piața e încă goală, dar poarta, între timp, a fost deschisă. Pe micul monument din fața tarabelor tronează doi copii îmbrăcați în haine tradiționale: „S-a făcut acest izvor pentru tine călător”, e pictat în litere de tipar sub cei doi. 

Interiorul pieței din Codăești. Foto: Mălina Gîndu

Nu trec nici zece minute de la întâlnirea cu Ștefan, iar preotul satului coboară cu mașina pe strada principală. Are geamul lăsat în jos, încă își poartă sutana și merge încet. O fi apucat deja să-i asculte păcatele lui Ștefan? Întrebarea rămâne fără răspuns, pentru că imediat apare și microbuzul.

După o zi vântoasă, în care soarele s-a luptat cu norii deasupra satului, Codăeștiul rămâne tot neplouat. La capătul satului, lanuri de porumb ies dintr-un pământ de culoarea lutului uscat, plin de crăpături. Undeva în partea opusă, la doi kilometri, operatorul de la punctul antigrindină poate răsufla ușurat.

Nici urmă de ploaie astăzi.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€