Buongiorno, sunt cea mai fericită bunică din România!

O bunică din Oltenița a găsit, contracronometru, o soluție ca nepoțica ei de doi ani să ajungă la o clinică din străinătate pentru a avea o șansă la viață. Când medicii din România au declarat-o „inoperabilă”, a intrat pe internet și a căutat contacte de la spitalele din Italia, țara în care muncise în ultimii ani.

A mers din aproape în aproape, din telefon în telefon, din call center în call center. Se prezenta scurt, mereu cu formula: „Sunt o bunică disperată din România. Ajutați-mă, vă rog!”. „Sono una nonna disperata dalla Romania. Aiutami per favore!”

După câteva telefoane, a ajuns la un specialist în chirurgie pediatrică din Bologna, medicul Mario Lima. Profesorul a acceptat imediat să preia cazul. A cerut dosarul medical al fetiței, să înțeleagă cât de urgentă e intervenția.

I-a lăsat româncei numărul de telefon și i-a făcut o listă cu documentele de care e nevoie pentru formularul S2 (fostul E 112) autorizația care permite accesul la servicii medicale în alte țări ale Uniunii Europene, cu costuri suportate de statul român.

Micuța a ajuns la timp în Italia, iar tumoarea toracică a fost îndepărtată. Ioana a ieșit de la reanimare, poate respira singură și ar putea reveni peste două săptămâni acasă.

*

Maria Călimăceanu (47 de ani) a muncit ca badantă la Palermo în ultimii 13 ani. A plecat imediat după integrarea României în U.E., iar în decembrie 2019 a revenit acasă, să fie mai aproape de fata ei stabilită în București și care născuse gemene în urmă cu doi ani, pe Ioana și pe Georgiana. Și-a spus că a venit timpul să fie din nou o familie adevărată.

„Oamenii au nevoie de familiile lor, iar copiii au nevoie de mine mai mult ca oricând”, spune Maria.

Semnele problemelor de sănătate ale micuței au apărut în februarie. Avea o mână mai rece decât cealaltă. În martie s-au prezentat pentru un control neurologic la Spitalul Clinic de Copii „Dr. Victor Gomoiu”. Medicii de aici n-au găsit nimic în neregulă și le-au recomandat să continue investigațiile cu un cardiolog de la Marie Curie.

De la acest din urmă spital, au plecat cu un EKG care nu detectase nicio anomalie și o rețetă pentru un antiinflamator. În parcare, în timp ce-și pregătea scaunul pentru copil, un medic de la Marie Curie care o văzuse inițial, aflat din întâmplare acolo, a întrebat-o pe mămică la ce diagnostic s-a ajuns. „Nimic, ne-au dat o rețetă de antiinflamatoare”. I-a cerut să-l urmeze pentru a face o radiografie pulmonară.

Așa au descoperit o tumoare de 10 centimetri lungime și 7 lățime.

Analiza de țesut a relevat un neuroblastom benign cu potențial malign scăzut. S-au recomandat trei ședințe de chimioterapie, iar din martie până în iulie, cu excepția unei singure săptămâni, Ioana și mama ei au stat internate în spital.

Evoluția nu a fost una bună. Medicii au fixat data intervenției chirurgicale pentru luni, 22 iunie. Se făcuseră pregătirile, dar, cu trei zile înainte de termenul stabilit, mama a fost anunțată că operația nu va mai avea loc.

„Am sunat-o vineri, pe 19, și a început să plângă. Mi-a spus că s-au schimbat lucrurile și că operația nu va mai avea loc. Că medicii nu pot risca, din cauza faptului că ar fi periculos s-o intubeze pentru că traheea ar fi fost forțată de la tumoare. Fata mea plângea într-un spital din București. Bun, eu ce urma să fac? Am închis telefonul și m-am apucat să caut pe internet”, povestește Maria.

După o simplă căutare pe google a ajuns la European Institute of Oncology. A văzut adresa, din Milano, și un număr de telefon. A sunat și s-a prezentat drept „o bunică disperată din România”. Oamenii au ajutat-o și au dirijat-o spre Institutul Național Oncologic din Italia. De aici i s-a recomandat să sune la Spitalul San Donato.

Din aproape în aproape, a ajuns la profesorul Luigi Bonavina. Medicul din Milano i-a cerut dosarul medical pe e-mail. L-a consultat, iar luni dimineață i-a comunicat femeii că nu e de competența lui, dar i-a sugerat să sune la clinica din Bologna, Sant’Orsola-Malpighi. În final, de la capătul celălalt, medicul Mario Lima i-a spus că e dispus să o opereze pe micuță.

Lima i-a dat Mariei numărul personal de telefon și toate indicațiile legate de actele necesare pentru formularul S2, care permitea ca intervenția chirurgicală să fie suportată de statul român.

Într-o zi a sunat-o la 7 dimineața (6 în Italia) pentru a se interesa cum evoluează lucrurile și cât va mai dura până se va putea aproba și opera transportul copilei în Italia.

„Dacă nu scoatem masa tumorală cel puțin de la nivelul unde apasă pe plămân, copilul se va sufoca”, i-a transmis medicul.

Lucrurile s-au precipitat. Asociația Blondie – a cărei activitate este dedicată sprijinirii pacienţilor oncologici, pacienţilor propuşi pentru transplant și a copiilor cu patologii cardiace grave care reprezintă cazuri complexe și care au nevoie de transport medical – a suportat costul zborului privat care le-au dus pe Ioana, mama și bunica ei la Bologna.

Pe 6 iulie au aterizat în orașul din nordul Italiei. Operația era programată trei zile mai târziu. Micuța a făcut însă o criză respiratorie după un nou examen CT, iar medicii au intrat de urgență în operație, pe 7 iulie dimineața.

La final, medicul Mario Lima a căutat-o pe „nonna Maria” pe hol. I-a spus că e totul bine, că a îndepărtat integral tumoarea, dar că recuperarea e la fel de importantă.

„Vă rog să repetați că totul e bine, vreau să aud încă o dată să fiu sigură. Sunteți îngerii mei”, le-a spus bunica medicilor

„S-a uitat la mine și mi-a răspuns: noi vă mulțumim pentru că ați făcut totul și nu ați abandonat, așa trebuie să facă toată lumea!”, și-a amintit Maria.

Micuța a stat intubată și sedată, la reanimare, timp de două zile după operație. Apoi, medicii i-au scos tubul fără să-i afecteze traheea. Între timp, Ioana a părăsit spitalul și e alături de mamă și bunică în apartamentul rezervat la Bologna de spital. Așteaptă rezultatul unui nou examen histopatologic care va determina dacă va mai fi nevoie sau nu de o ședință de chimioterapie.

„E bine, respiră singură, vorbește. E minunat. Am trăit momente de disperare, dar acum sunt cea mai fericită bunică din lume”, spune Maria Călimăceanu.