Bucătarul care își ia liber când joacă "U"

Valentin Șchiopu

Redactor

Ziarist, regizor, designer și bucătar, Gelu Radu e, înainte de toate, unul dintre cei mai pătimași suporteri ai Universității Cluj. Această calitate nu e tranzacționabilă, spune el, și, în mod misterios, nu se diluează odată cu trecerea timpului.

Gelu s-a născut cu mult după primul și, până acum, unicul succes național al lui „U” − câștigarea Cupei României, în 1965. Dar a rămas fidel unei inexplicabile forme de masochism.

„U” evoluează acum în liga a patra, iar Gelu își urmărește echipa favorită din Germania, unde s-a stabilit în urmă cu 7 ani.

Când joacă „șepcile roșii”, la ore nu tocmai convenabile pentru programul de la job, își ia liber și se uită la o transmisiune făcută pe Facebook, cu telefonul mobil. Un prieten de-al său filmează toate partidele care se joacă pe celebrele arene din Tritenii de Jos, Florești sau Jucu.

La finala de Cupă de la București, din 2015, Gelu și-a dus toată familia, soția și cei doi băieți, de 5 ani și de 4 ani. L-a costat o mică avere, „U” a luat bătaie de la Steaua cu scor de neprezentare, dar peluza a arătat formidabil.

Când a plecat din România, în 2010, Gelu și-a îndesat niște haine într-un bagaj, la repezeală, și a dat din mână a lehamite.

„Era să dau colțul de două ori, în spital. Fiind ziarist, am refuzat să dau șpăgi și atunci am fost tratat corespunzător. Îmi era imposibil să mai gestionez relația cu statul român, cu sistemul de sănătate din țară.

Faptul că vrei să respecți legile până-n pânzele albe se întoarce, în cele din urmă, împotriva ta. Am considerat că, dacă vreau să-mi întemeiez o familie, e mai bine să plec”, povestește Gelu.

A luat-o de la zero, a făcut un curs de bucătari și, prin 2014, a avut șansa de a-l întâlni pe patronul unuia dintre cele mai cunoscute restaurante din Pădurea Neagră − Adler (Vulturul), o stea Michelin validată anual de mai bine de jumătate de secol, în orașul Häusern.

Acolo a învățat tot ce știe în materie de bucătărie cu specific nemțesc.

„Bucătarul-șef era și patronul restaurantului. Ajungea să gătească mai rar. De fiecare dată îmi explica pe îndelete și îmi răspundea la toate întrebările.

Când am plecat de acolo, la finalul lui 2015, mi-a oferit o recomandare care îmi poate deschide ușile la aproape toate restaurantele din Germania.

Lucram cu penseta, la propriu. Cream farfurii cum vezi în pozele speciale ale revistelor de gastronomie. Ne-am înțeles foarte bine și am regretat că a trebuit să ne despărțim”.

În prezent, Gelu Radu lucrează la un hotel din sud-vestul Germaniei, în orășelul Lenzkirch. Și, cum ziceam, își ia liber de fiecare dată când joacă „U”.

Zamă de homar / Lobster bisque
(rețeta lui Gelu Radu)

Ingrediente (pentru două porţii):

– un homar

– un morcov

Ce păstrăm și ce schimbăm în rețetele vechi? Gărâna, între amintirea gulașului de la primele ediții ale festivalui de jazz și mâncărurile gătite astăzi

La Gărâna, căutarea rețetei gulașului de la primele ediții ale festivalului de jazz deschide o discuție despre păstrarea gusturilor și a amintirilor locului. Aceste povești și demonstrații culinare pot fi urmărite în cele două părți ale documentarului „Amintiri Gustoase” dedicate Gărânei, pe canalul de YouTube al platformei.

Florin Șerban, primul regizor român care câștigă Leopardul de Aur: „Sunt mulți copii și adolescenți care, din păcate, se vor regăsi în filmul ăsta”

„Nu e locul tău aici”, lungmetrajul regizat de Florin Șerban, a câștigat Leopardul de Aur la Festivalul de la Locarno și a devenit primul film românesc care a obținut marele trofeu. Într-un interviu acordat PressOne, regizorul Florin Șerban vorbește despre reacțiile spectatorilor tineri la filmul în care mulți dintre ei se vor regăsi.

– o ceapă

– un căţăl de usturoi

– 100 de mililitri de coniac

– două linguri de bulion

– 300 de grame de frişcă lichidă

– o linguriţă de tarhon

– o linguriţă de amidon bio

Timp de preparare: două ore.

Costul ingredientelor pentru o porţie: 6 euro.

„Eu n-am găsit aici homar viu, numa’ de-ăla prefiert, da’ m-am descurcat. În primu’ rând trebe scoasă carnea din coadă, din cleşti şi cât mai multă din membre.

Carcasa de homar se pune dup-aia la fiert în juma’ de kil de apă, la foc foarte mic, unde se lasă vreo oră jumate, până se înjumătăţeşte cantitatea de zamă. Se strecoară.

Legumele se taie cubuleţe. Puteţi pune şi o ţâră de ţelină, da’ eu n-am avut atunci.

Carnea de homar se taie şi ea în bucăţele cât mai mici. Eu am oprit carnea din cleşti, pentru ornare şi halit separat.

Legumele se călesc într-o ţâră de ulei. Când încep să-şi schimbe culoarea, se adaugă carnea mărunţâtă şi se mai lasă un minut.

Se toarnă coniacu’ şi se flambează. Adică i se dă foc. După ce se stinge, se poate adăuga zama de pe carcasă, tarhonu’ şi nişte sare. Se mai lasă la fiert, la foc mediu, spre mic, vreo 15 minute, apoi se bagă mixeru’ în zamă şi se toacă până se face cremă.

Se adaugă frişca şi, după ce începe iară să fiarbă, se leagă un pic zama cu o linguriţă de amidon bio, dizolvat în apă rece.

Îi o minunăţie de zamă!