Blocaj instituțional: de trei ani, autoritățile nu au stabilit programa de formare pentru psiho-oncologie, cu toate că specializarea devine obligatorie din 2026

Sorana Stănescu

Pacienții cu cancer au nevoi psihologice particulare, de aceea psihologii care lucrează cu ei ar trebui să aibă o formare în psiho-oncologie, specializare care va fi obligatorie din 2026 pentru cei care vor oferi servicii prin Casa de Asigurări. Doar că modul în care se realizează acum formarea în domeniu este superficial, raportat la cum se face în străinătate și insuficient, raportat la nevoile pacienților. 

Conform unei legi din 2023, modalitatea de formare ar fi trebuit schimbată, dar Colegiul Psihologilor și Ministerul Sănătății nu s-au întâlnit nici până astăzi ca să facă tematica. 

Între timp, Colegiul a acreditat o serie de formări care țin câteva weekenduri și se fac online, oferite de două asociații. 

De ce e nevoie de specializare în psiho-oncologie

Cancerul e o criză existențială disruptivă, iar pacientul trebuie susținut să se adapteze la noua realitate, care vine cu nevoi particulare, spun specialiștii în sănătate mintală. De exemplu, sunt femei cu cancer de sân care întârzie ori refuză chimioterapia pentru că nu vor să-și piardă părul. Sau pacienți cu cancer de colon care folosesc colostomă (materiile fecale trebuie evacuate prin abdomen, într-un recipient) și care suferă de izolare socială.

Poate apărea teama de a-și pierde jobul sau relația de cuplu, se pot acutiza eventuale probleme psihiatrice anterioare, iar medicația vine cu tot felul de reacții adverse (precum probleme de memorie sau gândire). Motiv pentru care e esențial ca psiho-oncologul să fie în spital și facă parte din echipa medicală, ca să înțeleagă implicațiile tratamentului, evoluția și prognosticul pacientului.

Sprijinul psihologic trebuie să se concentreze pe prezent, nu pe trecut și pe chestiuni profunde, de personalitate sau comportament, care țin de psihoterapie. Și trebuie să adreseze teama de moarte, când – și dacă – pacientul este pregătit.

Care sunt reglementările actuale?

În prezent, ca să lucreze cu un pacient cu cancer, un psiholog nu e obligat să aibă formare în psiho-oncologie, indiferent dacă lucrează prin Casa de Asigurări sau nu (n.r. în legislație, serviciile acordate în contract cu Casa de psihologi se numesc „conexe”). 

Psiho-oncologia nu se studiază obligatoriu la facultatea de psihologie (există doar câteva cursuri opționale), dar psihologii, ca și medicii și profesorii, trebuie, prin lege, să învețe continuu și să întrunească un anumit număr de credite/an ca să continue să profeseze. Pentru asta merg la cursuri și conferințe acreditate de Colegiul Psihologilor (CoPsi). 

În România, formare în psiho-oncologie se face din 2017. Acum există două astfel de programe, care durează patru luni (adică 110 ore de curs în câteva weekenduri), se fac online și nu conțin practică în spitale. Costă în jur de 2.500 de lei și se înscrie cine vrea. E neclar însă cine i-a format pe acești formatori și de ce la noi sunt doar de patru luni, când în majoritatea țărilor europene țin cam un an și implică obligatoriu practică în spitale. 

Există și unele cursuri în psiho-oncologie de 8 ore sau de un weekend, dar acestea nu îți dau „o specializare”. 

Formarea în psiho-oncologie – obligatorie din 2023 

În 2023 s-a aprobat Planul Național de Combatere și Control al Cancerului, o strategie care venea cu multe reglementări la pachet, printre care și Ordinul 3.303 al Ministrului Sănătății, care reglementa psiho-oncologia: cine și cum se putea specializa, ce servicii putea oferi, laolaltă cu alte specificații clare și necesare pacientului: câte ședințe gratuite poate primi într-o lună, ce scop au, că și familia poate beneficia, că se pot finanța și grupuri de terapie și de suport.

Povestea Lay’s pe care nu o știai: de la brazdele din Covasna la gustul care a cucerit 17 țări (P)

Amintiri Gustoase explorează agricultura locală, relația cu fermierii și investițiile în tehnologie, dar și creativitatea din bucătărie, unde recreează cu chipsuri Lay’s rețete românești. Prima oprire a fost chiar în câmpurile din Cernat, Covasna.

Ciprian Ciucu, noul primar al Capitalei. Cum ar putea arăta Bucureștiul dacă se ține de promisiunile din campanie și unde apar semne de întrebare

Cu peste 35% din voturile exprimate la alegerile locale parțiale, Ciprian Ciucu, PNL, este noul primar general al Capitalei. În acest context, PressOne analizează promisiunile făcute de acesta în campania electorală și șansele ca ele să se îndeplinească.

Formarea ar fi trebuit să fie mult mai strictă decât acele cursuri de patru luni care existau deja: minimum un an, cu practică obligatorie în secții de oncologie, hematologie, onco-pediatrie, radioterapie. Tematica de pregătire ar fi trebuit făcută de Ministerul Sănătății (MS) și Colegiul Psihologilor.

În plus, ar fi putut să devină psiho-oncologi și cei care lucrau deja de cel puțin un an cu pacienți cu cancer, în ambulatoriu sau în secțiile menționate mai sus, la stat și la privat.

Colegiul Psihologilor și Ministerul Sănătății nu s-au întâlnit ca să facă tematica de formare în psiho-oncologie

Reglementările din ordinul de ministru erau în interesul pacientului și aliniate la ce se întâmplă „afară”. Doar că nu a avut și norme de aplicare, deci nu s-a aplicat niciodată.

Și nici tematică de pregătire n-a fost făcută niciodată, pentru că cele două instituții, Colegiul și Ministerul Sănătății, nu s-au așezat la masă. Colegiul n-ar fi răspuns solicitării Ministerului de trei ori, spun surse care au lucrat la ordin.

Este acesta un motiv suficient ca lucrurile să fie lăsate în aer? „Eu nu vă spun că este un motiv suficient. Eu spun că lucrul acesta n-a fost spus în practică. Nu vreau să găsesc vinovați.”

În loc să creeze standarde de calitate, Colegiul Psihologilor se adaptează la oferta din piață 

De atunci, nu s-a întâmplat nimic, iar formare în psiho-oncologie au făcut doar cei care au vrut, acele patru luni.

Pentru că lucrurile erau, practic, blocate: legea cerea o formare de un an, în timp ce-n România nu exista formare de un an. Astfel, în vara lui 2025, printr-o Hotărâre de Guvern, a dispărut mențiunea de un an, cu stagii obligatorii de practică în spital, și s-a stabilit că formarea va consta în patru luni (110 ore), fără nicio mențiune despre practică. 

De ce patru luni? Pentru că asta era oferta, cele două programe existente, a spus președintele Cracsner pentru Foaia de observație: „Aceasta este oferta la momentul ăsta. Nu pot să spun dacă patru luni sunt suficiente sau nu, nu am cercetări în domeniul ăsta. Nu noi, Colegiul, impunem furnizorilor de formare ce anume să facă. Dacă va veni oferta aceea de 12 luni, foarte bine, o vom aproba pe aceea. (...) Dacă ne uităm în exterior, vom vedea că sunt modalități diferite. Deci e o chestiune de decizie până la urmă.”

Ziua cârtiței

Două luni mai târziu, în octombrie 2025, regulile s-au schimbat iar, prin alt Ordin de Ministru, care cuprinde un nonsens. Vor fi certificați ca psiho-oncologi: 

Deci formarea de un an devine echivalentă cu formarea de patru luni, și pentru că de un an nu avem încă, mergem înainte cu 4 luni.

Se vor întâlni de data asta comisiile CoPsi și MS? Nu știm. La mijloc de noiembrie, la o lună de la emiterea noului Ordin, Colegiul nu trimisese încă nicio cerere de a se întâlni („urmează curând”, a spus președintele Crasner), și nici nu primise una de la MS.

La începutul lui decembrie, Ministerul a spus că „se desfășoară demersurile necesare” pentru stabilirea unei întâlniri.

Câți psiho-oncologi există, totuși

Conform unui răspuns al Ministerului Sănătății către Foaia de observație, sunt 389 care au făcut programul de patru luni și 8 care au dovedit că au lucrat cel puțin un an cu pacienți oncologici, așa cum prevedea Ordinul din 2023.  

Unde îi găsești nu e clar, pentru că nu există un registru al psiho-oncologilor, după cum nu există niciun registru al psihologilor care oferă servicii decontate, prin contract cu Casa. 

Până se clarifică lucrurile, însă, dacă ai cancer ar trebui să știi că ai dreptul la sprijin psihologic gratuit, că ar fi bine să cauți un psiholog care are experiență și pregătire în psiho-oncologie, că el ar trebui să țină legătura constant cu echipa medicală, că ar trebui să accepți ajutorul celui din spital, dacă există, și dacă, totuși, alegi pe altcineva, să lucrați pe nevoile tale din prezent, pe „aici și acum”, nu pe chestiuni profunde, potrivite pentru alt moment al vieții. 

O variantă mai detaliată a acestui articol a apărut în Foaia de observație.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€