Berevoeşti, 2016: orânduirea sclavagistă

Roxana Garaiman

Redactor

Cum a fost posibil ca, timp de 10 ani, sute de oameni dintr-un sat să fie exploatați ca niște sclavi, iar acest lucru să rămână un secret? Și dacă sătenii au știut, de ce nu s-a întâmplat nimic? Să presupunem că le-a fost frică să intervină direct: de ce n-au înștiințat autoritățile?

Săptămâna trecută, cazul din comuna argeșeană Berevoești a șocat întreaga țară. Zeci de persoane erau sechestrate, unele în lanţuri, și obligate să muncească pentru câteva familii care se ocupă cu exploatarea ilegală a lemnului.

Am mers în cătunul Gămăcești, în comunitatea unde au descins mascații. Exploatarea țiganilor rudari de aici este doar vârful unui aisberg consolidat pe o afacere care subminează România: jefuirea pădurilor.

*

Aflată la circa 160 de kilometri de Capitală, între Curtea de Argeș și Câmpulung, comuna Berevoești ar putea să fie o destinație turistică de succes, cu aer curat și păduri seculare.

Înainte de intrarea în localitate, șoseaua urcă pe o colină țuguiată, apoi se prăvălește într-o vale cu livezi bogate.

Lăsăm pe dreapta primăria și continuăm câteva sute de metri pe un drum la stânga, care traversează râul Bratia.

Asfaltul se oprește la intrarea în Gămăcești, iar drumul de pietriș n-are ieșire. A fost surpat de o gârlă umflată și așa a rămas.

Acest cătun înseamnă cam o treime din comuna Berevoești: aici locuiesc peste 1000 de țigani rudari și 2-3 familii de români.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Există bordeie fără curent electric și copii murdari, care aleargă dezbrăcați prin țărână, dar și vile scumpe, cu gazon și alei pavate în curte.

Cum punem piciorul în sat, suntem înconjurați: femei, copii și bărbați care își marchează teritoriul.

„- Îl căutăm pe domnul Eugen Miu, consilier la primărie…

– Nu știm cine e, n-am auzit de el!

… Reprezentantul Partidei Romilor.

– Nu stă nimeni aici!

– Am venit să ne interesăm de sclavii aceia găsiți de mascați. Ce s-a întâmplat?”

Oamenii explodează.

„- Ce știm noi de ei? Le-am intrat noi în case oamenilor?

– Erau chinuiți. Chiar n-a văzut nimeni că îi legau cu lanțuri?

– Și ce vreți, domnișoară, dacă ieșeau noaptea să facă rele? Ziua măcar mai vedeai de ei prin curte!”, se umflă o femeie tânără.

Un bărbat care veghează de pe margine își ușuiește consătenii: „Du-te, fă, de-aicea, te-ai slobozit la gură?”

Mulțimea se împrăștie rapid. Când să facem cale-ntoarsă, ne iese în drum un bărbat pe bicicletă. Nea Nae.

„Eu aici sunt născut, aici am crescut. Pe mine mama m-a născut pe gunoi. Dădea cu mătura în casă.

Eu trăiesc în rudărie, acolo, la mijlocul coloniei. Îi cunosc, trăiesc lângă ei, am crescut cu ei, dar nu știam că au făcut rele.

La televizor le mai spune interlopi și să știți că nu greșesc. N-ar fi dat nici la câini de mâncare. Dacă le cereai o mie, îți cerea înapoi două mii.

Dar că îi muncea și nu avea milă de ei, să știți că am rămas și eu surprins, că sunt al satului și am 60 de ani.”

Nea Nae spune că interlopii cumpărau lemn din parchetele deschise de proprietarii unor păduri retrocedate suspect, iar de vândut, îl vindeau în sudul țării.

Pentru afacerea asta, rudarilor din Gămăcești le lipseau doar oameni pe care să-i pună la muncă. Și i-au găsit pe boschetari, așa le zice nea Nae.

„Pe ăștia îi ținea în bătătură – că cine le încărca, cine le descărca mașinile de marfă, cine muncea? Eu știam că au avut boschetari. Unii au avut și i-au dat, alții au fost miloși, că și boschetarii ăștia erau ai dracu’. La cine trăia bine nu sta.

Uite, eu am îngrijit 4 ani de zile de vacile satului. Păi nu mi-a dat Dumnezeu un boschetar d-ăla să-i dau să fumeze cât vrea el, să se culce unde vrea el, să-l spăl, să-l bărbieresc?

Nu, că la mine nu sta. Sau nu găseam. Păi n-am bătut de atâtea ori drumul până la Pitești? La televizor zice că i-a ținut în grajd. I-o fi ținut, dracu’ știe.”

*

Drumul către sclavie

Unul dintre tinerii sechestrați la Gămăcești le-a povestit anchetatorilor că a fost recrutat în 2011, pentru a fi șofer de camion. I s-a promis că va primi casă, masă și 200 de lei pentru fiecare cursă.

Ulterior, pe lângă treaba pe care o făcea ca șofer, a fost pus să muncească în gospodărie. De dormit, dormea într-o cameră neîncălzită. A trecut pe la trei familii în această perioadă și peste tot a fost tratat la fel.

„Victima a fost supravegheată permanent, alimentația zilnică era una precară sau lipsea cu desăvârșire, deși era forțată să muncească zilnic, și nu a fost remunerată pentru munca prestată”, au declarat surse judiciare pentru stirileprotv.ro.

Interlopii își justificau abuzul prin faptul că, la un moment dat, îi dăduseră șoferului 1.000 de lei ca să plătească o pensie alimentară.

O altă metodă de constrângere folosită de interlopi era să le impute daune „angajaților”. În contul pretinsei datorii, oamenii erau siliți să presteze diferite munci.

Un șofer a povestit că a fost învinovățit pentru că se stricase o piesă de la mașină. Altul, angajat să renoveze o bucătărie, a fost pus la muncă forțată după ce unul dintre interlopi l-a făcut vinovat de accidentarea unui cal.

În 2013, interlopii din Gămăcești au recrutat un copil căruia i-au promis 50 de lei, un pachet de țigări și mâncare pentru o zi de spart lemne. Ca să o convingă, i-au dat mamei sale 500 de lei.

Pentru acești bani, copilul a fost obligat să muncească timp de trei ani, la două familii.

*

Îndrumați de nea Nae, ajungem la cârciuma din sat, pentru o sticlă de apă rece. Sătenii adunați la masa de pe prispă ne iau pe sus.

„Să știți că noi am văzut la televizor că ne-ați făcut romi, dar ne numim rudari”, ne apostrofează o femeie cu mâinile în șolduri.

Intervine cu explicații un bătrân știrb, cu o șapcă pe care scrie Boss. Îl cheamă Banu, pentru că s-a născut în 1952, „când s-au schimbat banii”.

„Nu suntem romi, că noi nu vorbim rromani. Noi numa’ românește știm și nici românește nu știm prea bine. Dacă am ști și țigănește, am fi mai deștepți ca voi, că am ști o limbă în plus, dar nu știm. Noi suntem mai slab pregătiți.”

Nea Nae spune că rudarii sunt diferiți de zlătari, spoitori și de alte neamuri țigănești. Pe vremuri, se ocupau cu lemnul. Femeile lor nu poartă fuste lungi și nici cozi împletite.

„Mama făcea fuse, tata făcea copăi din lemn de plop. Acum nu mai avem fierar să ne facă scule. Pentru linguri îți trebuie scoabă, îți trebuie cuțit făcut din coasă, că nu merge orice găsești la magazin. Ălea nu-s bune nici să tai ceapă cu ele.

La noi în comună era ca în cântecul ăla, Codine, Codine, dar acum s-au deșteptat oamenii. Unii de pe timpul lui Ceaușescu au făcut negustorii cu cai. Pe urmă au lăsat caii, au luat mașini, au luat permise, că aici la noi s-au dat permise pe bani, pe o mie de euro, acum 7-8 ani, de mergeau direct pe camion de 16 tone.”

Știe Nae ce știe. În 2014, polițistul Traian Proca – văr cu fostul primar Fănel Proca, care e tatăl actualului primar, Florin Proca – a fost condamnat la doi ani de închisoare în dosarul permiselor auto din Argeș.

Dar astea au trecut. Acum, oamenii nu vorbesc decât despre perchezițiile de săptămâna trecută.

„400 de polițiști au venit peste noi! Dar cât au găsit la noi și cât a furat Oprescu? Știi tu ce e în casă la om? Ne-au alergat prin toată comuna să spunem, dar noi nu știam nimic”, se enervează o femeie.

O completează Dodina, vânzătoarea de la magazin:

„Chiar acu’ câteva zile a venit băiatul ăla de 12 ani să ia de băut și de mâncare. Și l-am întrebat: Te bate, mă? – Nu mă bate.”

– De ce l-ați întrebat așa ceva?

– Păi mă uitam așa la el, că avea o moacă prea miloasă”, răspunde Dodina, cu un zâmbet malițios.

„Victimele erau puse să se lupte între ele,
să doarmă în grajdul animalelor”

Cei peste 30 de suspecți arestați în urma perchezițiilor de săptămâna trecută sunt acuzați de constituire de grup organizat şi trafic de persoane.

„Din examinarea dosarului cauzei, cu uşurinţă se poate constata că aceşti inculpaţi ignoră total valorile intrinseci fiinţei umane – viaţa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, onoarea şi demnitatea – privind victimele ca pe o marfă producătoare de beneficii materiale, pe care le exploatează la maxim şi le transferă între membrii grupărilor în acelaşi scop.

De asemenea, agresiunile fizice, tratamentele umilitoare aplicate victimelor care erau puse să se lupte între ele, să doarmă în grajdul animalelor, erau legate pentru a nu fugi, fiindu-le lezate astfel sentimentele cele mai profunde, trauma suferită marcându-le pe deplin întreaga evoluţie viitoare, reliefează un comportament sălbatic, un mod de gândire rudimentar şi, totodată, pun în lumină potenţialul criminogen ridicat al inculpaţilor”, se spune în motivarea deciziei de arestare, luată de judecători de la Tribunalul Argeș.

În acest document, citat de ziarul Adevărul, magistraţii mai arată că rudarii din Gămăceşti nu aveau nicio sursă legală de venit și că trăiau exclusiv din cerşetorie sau din tăierea şi furtul de lemn.

*

Bărbații din Gămăceşti au propriile teorii pentru eficiența cu care autoritățile i-au executat pe interlopi:

„Eu știu cum i-au prins, doamnă. Au venit unii șmecheri, s-au dus la case de-astea mai sărace și s-au făcut ei că bagă lumină la ăștia de n-au. Și filmau, și așa au aflat ce au ăștia în case”, povestește nea Nae.

Nea Banu (foto) are și el versiunea lui. Zice că interlopii ar fi fost filmați de o dronă care a survolat zona cu câteva zile înainte de descinderea mascaților.

„- A venit goanga aia ca să vadă să nu fugim pe coastă. Un bărzăune d-ăla, tornadă de-aia, cum îi zice?

– Dronă!

– Da, dronă. De trei zile eram filați. Noi n-am știut ce e, credeam că e jucărie. A venit sfârșitul lumii cu goanga aia, a venit sfârșitul lumii de s-au vârât copiii sub pat. Se ducea, a dracu’, pe colo, venea și p-aicea…”

Oamenii se plâng că forțele de ordine i-ar fi înjurat și bruscat.

„Nu ne-au dat voie să ieșim deloc. Am ieșit din case când au plecat ei, după ora 10. Mie nu mi-a fost frică, eu am făcut armata la Securitate, la batalion. Ne-am dat seama că sunt după bani, că au mai fost și în Lerești, în Dragoslavele, care aparține tot de județ. Ne așteptam și noi, deși la noi a fost mai grav cu boschetarii ăștia”, conchide nea Nae.

Nu toți sătenii sunt convinși că boschetarii ar fi fost ținuți în lanțuri. Unii cred că e mai degrabă o regie a anchetatorilor:

„Se ia de noi, că am adus boschetari aici, dar ei de ce nu le face centru, să-i pună pe toți acolo? De ce-i lasă pe stradă? Păi boschetarii fuge și de ei, că e rău și la ei. Uite, vin de mănâncă pe-aici…”

"Nu vă e frică să intrați în țigănie?"

În timp ce oamenii dezbat pe prispa cârciumei, un bărbat corpolent, cu privire întunecată, se apropie ușor de balustradă și întreabă amenințător:

„- Auziți, domnișoară, nu vă e frică să intrați aici, în țigănie?

– Nu mi-e frică, de ce să-mi fie?”

Vrea să plece, dar se oprește. Își schimbă tonul vocii:

„Domnișoară, două minute dacă vreți să mă ascultați. Ziceți și mie ce înseamnă DIICOT. Ca să știe toată lumea. Că ăia au venit miercuri dimineața la noi, și în Dolj, Vâlcea și Dâmbovița.”

N-au trecut nici două minute de când se arăta amenințător și, acum, bărbatul ni-l prezintă pe Sebi, fiul său de clasa a cincea căruia îi place matematica.

„- Ia întrebați-l dacă a luat premiu degeaba.

– Ai luat degeaba?

– N-a fost degeaba!”, se rățoiește copilul.

Alături, nea Banu nu încetează să se tânguie și să anunțe sfârșitul lumii.

„Zice că ne belește de vii. Și președintele țării a zis că merităm pușcărie pe viață. Pentru două-trei familii, am intrat în aceeași oală tot satul, de nici să ieșim de-aicea nu mai putem. Ne-am dus la dispensar și ne-au gonit, că noi suntem d-ăștia care chinuie lumea.”

Și pentru ce? Că doar au încercat și ei să se descurce cumva, continuă el.

„Sunt unii, doamnă, de n-au după ce bea apă, n-au ce lua de mâncare la copii. Alții au mai riscat, au mai făcut câte ceva, au luat lemne de-aici și le-au vândut mai scump. De pe urma parlamentarilor ăstora cu afaceri am trăit și noi. Pe lângă ei ne-am descurcat cum am putut.

De exemplu, se dă drumul la o partidă de lemn, la un parchet, cum zicem noi. Omul ăla care a deschis partida a plătit-o undeva la ocolul silvic și mă duc să iau și eu de-acolo, și vând mai departe în sudul țării. Totul am făcut cu acte legale, doamna mea.

Videanu are pădure aici lângă noi. Păi de unde are el pădure? A stat taică-su, mă-sa aici? El are pădure și de la el cumpărăm noi lemne. Ei ia bușteanul gros, îl duce în țara aia, Suedia, și noi luăm lemnul de foc care-l lasă în pădure. Luăm cu un milion jumate sfertul de lemne, punem și noi în mașină și ducem unde nu e lemne, la câmp.”

Spovedania îi e întreruptă de o femeie care urmărea discuția de pe margine. Când nea Banu l-a pomenit pe fostul vicepremier Adriean Videanu, a sărit ca arsă și s-a revărsat peste balustradă, cu chef de scandal:

„- De ce veniți aici dacă spuneți numai prostii? Sunteți și voi pe mafie cu polițiștii și procurorii?”

Banu se retrage și încheie subiectul:

„Lasă, fă, că îi fac eu urzici lu’ domnișoara. Veniți să mâncați o ciorbă? Așa să vă duceți să spuneți, domnișoară, că nu erau oameni răi ăia din sat. Unii v-au vorbit așa, unii așa, dar nu cum zice lumea. Ați văzut grâu fără neghină?”

Dăm să plecăm, când o mașină cu numere de Bihor oprește în fața noastră, într-un nor de nisip. În mașină, patru tineri, care încep cu miștourile:

„Noi suntem boschetarii, pe noi ați venit să ne vedeți? Ha! Ha! Cine v-a dat aprobare să intrați aici?”

„Plecați de-aici și mai lăsați-ne, interlopilor”, se burzuluiește o femeie.

Puștii n-o bagă în seamă. Coboară și încep să se joace cu un bici: „Ia, sclavule, ia de aici, pe spinare! Ha, ha!”

Oamenii se retrag la casele lor.

„E o vorbă – apa trece, pietrele rămân. Poliția se duce, dumneavoastră vă duceți și eu tot cu ei rămân. Sunt mai aparte dacă sunt mai bogați. Iar noi avem un primar așa de bun, vorba aia – câinelui moale îi fură lupul oile”, mai spune nea Nae, înainte de a-și lua rămas bun.

*

Familia primarului are firmă de exploatare a lemnului

Primarul comunei Berevoești e Florin Proca (foto), de la UNPR. Are 29 de ani și tocmai și-a început cel de-al doilea mandat. De meserie e polițist, ca unchiul său aflat în închisoare, Traian Proca.

Florin Proca a profesat un singur an, apoi a devenit consilier local în mandatul fostului primar – tatăl său, Fănel Proca. Poreclit „Toacă bani”, acesta s-a aflat timp de 8 ani la conducerea primăriei Berevoești.

În luna mai a acestui, Fănel Proca a fost condamnat la 2 ani cu executare, iar vărul său Traian Proca, la 2 ani și 4 luni, într-un dosar privind deturnarea de fonduri europene.

Traian Proca a declarat la APIA o suprafață de pășune mult mai mare decât închiriase în realitate, ca să primească subvenții în plus. El a depus la dosar inclusiv un contract de închiriere fictiv, care conținea o serie de anexe false. Documentele erau semnate de vărul său, Fănel Proca. Prejudiciul se ridică la peste 65.000 de lei.

Anterior, Traian Proca a executat doi ani de închisoare în dosarul permiselor auto. Făcuse parte dintr-un grup care corupea funcţionari publici și care falsifica documente pentru obținerea permiselor de conducere.

Fostul primar Fănel Proca este implicat și în dosare privind retrocedări ilegale. Mai exact, în 2010-2011 Prefectura Argeş a deschis mai multe procese prin care solicită anularea unor titluri de proprietate emise pentru nu mai puţin de 1.500 de hectare de teren cu vegetaţie forestieră de pe teritoriul comunei Berevoeşti.

În 2013, Mihai Proca, fratele actualului primar, a fost ținta unor percheziții, fiind învinuit de evaziune fiscală în formă continuată și tăiere ilegală de arbori, în formă continuată.

Suspecții din acel dosar tăiaseră, transportaseră, prelucraseră și comercializaseră cantități mult mai mari de lemn decât cele înregistrate în contabilitate. Prejudiciul estimat se ridica la un milion de lei, potrivit ziarului Adevărul.

Familia Proca deține o firmă de exploatare a lemnului care activează în comună, chiar pe terenurile retrocedate și disputate în instanță.

După descinderea din 13 iulie a mascaților și reținerea celor 37 de persoane, prefectul de Argeș, Cristian Soare, și-a trimis Corpul de Control la Berevoești. Primarul Florin Proca este bănuit că ar fi cunoscut situația din cătunul Gămăcești şi că ar fi închis ochii.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€