Autobuzul din Carpați

Valentin Șchiopu

Redactor

Rugbistul Ovidiu Tonița (1,95 metri, 107 kilograme), supranumit Autobuzul din Carpați, s-a retras la garaj după 16 ani în care a jucat pentru naționala Stejarilor.

Născut la Bârlad în 1980, el a participat la 5 ediții ale Cupei Mondiale, performanță pe care au mai atins-o doar samoezul Brian „The Chiropractor” Lima și italianul Mauro Bergamasco.

*

În sportul cu balonul oval, un „înainte” se penalizează. În biografia lui Ovidiu Tonița, înainte de rugby a fost tenacitatea unui puști care a trebuit să muncească încă de la 13 ani pentru a-și ajuta familia.

„Eram șase copii și tata nu avea un venit extraordinar de mare. Nu că eram săraci, dar mai duceam lipsă de unele lucruri”, își amintește sportivul.

Tonița căra zilnic navete de Cola și saci cu zahăr la depozitele din Bârlad. Munca fizică l-a ajutat să-și dezvolte musculatura, iar șansa s-a ivit din senin.

În toate poveștile frumoase apare o întâlnire providențială.

În cazul lui Tonița s-a întâmplat în mijlocul străzii, pe drumul său obișnuit de la serviciu-acasă. Luca Abutoaie, antrenor de rugby la CSȘ Bârlad, l-a oprit și l-a întrebat direct: „Puștiule, te văd mai voinic, așa. Nu vrei să vii la rugby?”.

Tonița avea aproape 17 ani. Nu știa nici măcar regulile elementare. A acceptat și a plecat imediat într-un cantonament cu echipa.

La început n-a fost foarte convins. S-a întors la muncă, la cărat cu spatele, dar antrenorii de la club au venit după el, să-l convingă să nu renunțe prematur. Din acest moment, totul s-a derulat pe fast-forward.

A urmat transferul la juniorii Rulmentului Bârlad și o nouă confirmare, la întâlnirea cu tehnicianul de la seniori, Gelu Căuia.

My Fair Ioji. Cum a ajuns un cățel al străzii din Sighișoara într-o fermă de vis din Cornwall 

Câinii din România, care au fost salvați de pe stradă și trăiesc în adăposturi publice sau private, sunt adoptați sistematic în Marea Britanie, prin intermediul unor asociații de caritate. 

O asociație din Cluj organizează anual tabere pentru copiii cu boli grave. Cum reușește? „Dacă oamenii pun împreună bucățelele mici pe care le au, în timp efectul lor crește și se multiplică”

De 13 ani, Yuppi Camp, un ONG din Cluj, organizează tabere terapeutice pentru copiii cu boli grave. Timp de câteva zile, copii cu diabet, cancer, boala celiacă, hipoplazie renală și alte boli grave au parte de activități în aer liber, sub atenta supraveghere a unei echipe formate din medic, asistentă medicală, dietetician și, în unele cazuri, kinetoterapeut. Alături de ei, și părinții iau o pauză și „stau fără stresul că copilul s-ar putea să nu fie bine”.

„- Puștiule, tu poți juca la echipa mare, în Liga 1!

– Atât de repede?

– Da, nu mai ai ce face la juniori. Ai fizic, ești forțos, nu-ți lipsește nimic.

– Bine, domnule!”.

*

Astfel, după niciun an de când se apucase de rugby, Tonița ajungea la echipa mare a Rulmentului Bârlad, dar și la lotul național de juniori. A urmat o primă dezamăgire, neconvocarea la turneul final al Mondialelor de juniori din Argentina, dar, apoi, o altă răsturnare de situație.

Întâlnirea cu selecționerul Mircea Paraschiv, prezent în public la un meci amical, a venit cu o mare uimire și cu o promisiune: „Puștiule, tu de unde ai apărut? Bârlad? Eu de ce nu știu de tine? Nu te-au convocat la juniori? Incredibil! Lasă, o să vii la echipa mare, o să joci pentru Stejari.”

Ovidiu Tonița, într-un meci România – Argentina. Foto: ProSport

Așa se face că, în 1999, la numai 19 ani, Tonița participa la Cupa Mondială de rugby. Dar nu înainte de a semna cu echipa de club Grenoble (Franța).

Atunci și-a amintit de mesajul tatălui său, pe care îl pierduse cu doi ani înainte, când abia scăpase de cărat marfă cu spatele.

„I-a plăcut mult ideea că fac rugby. Mi-a spus mereu să muncesc mult și să fiu serios. Am ascultat sfatul lui. După ce a plecat, m-am simțit mereu ocrotit de cineva de sus. N-am avut nicio accidentare gravă timp de 14 ani, cât am jucat la cel mai înalt nivel. Cred că prin 2013 a venit prima problemă majoră. Or, asta e aproape un miracol într-un sport atât de dur, de fizic. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ferit de astfel de probleme”.

*

„S-a cam parcat Autobuzul din Carpați. Eram poreclit așa pentru că mai luam câte doi adversari în spate și alergam cu ei. Rămân amintiri frumoase, de pildă meciul cu Noua Zeelandă din 2007. Am văzut Haka, a fost extraordinar”

*

În 2009, Tonița a câștigat cu Perpignan cel mai tare campionat de rugby din Europa, cel al Franței. De altfel, s-a și stabilit lângă micul orășel din Pirinei, și vrea să-și dedice timpul băiatului său, care are doi ani.

S-a despărțit de reprezentativa Stejarilor cu un eseu înscris la Cupa Mondială din Anglia, a 5-a din cariera sa. A culcat balonul în terenul de țintă al Irlandei, în ciuda faptului că a jucat cu un deget de la mână rupt!

Antrenament al naționalei României

N-a mai putut evolua în următoarele două partide, cu Canada și Italia, dar coechipierii i-au dedicat victoria împotriva Arțarilor. Și englezii i-au recunoscut valoarea: pe durata competiției, o stație a metroului londonez i-a purtat numele (Cyprus Station).

„Am vrut să-i dedicăm victoria colegului Ovidiu Tonița, care a părăsit Mondialul mai repede, accidentat. Pentru mulți dintre noi a fost cea mai importantă victorie din carieră”, spunea căpitanul Stejarilor, Mihai Macovei, după victoria cu 17-15 împotriva Canadei, cea mai mare întoarcere de scor din istoria Cupei Mondiale.

În final, Tonița a păstrat o declarație de dragoste pentru sportul care i-a schimbat viața.

„Nu vreau să bravez, dar în rugby există un spirit pe care n-ai să-l găsești în alte sporturi. Pentru mine, rugby-ul e cel mai frumos lucru din lume. Aici nu trișezi, nu te cerți cu arbitrul și întâlnești caractere adevărate și bărbați adevărați. Reprezentativa României mi-a dat totul. Sunt foarte recunoscător că mi s-a dat posibilitatea să evoluez pentru țara mea. Acum, simt nevoia să stau mai mult cu fiul meu, să-l văd crescând.”

Familia Tonița. Foto: Arhiva personală

CV Ovidiu Tonița

Data nașterii: 6 august 1980

Locul nașterii: Bârlad

Selecții la națională: 72

Puncte pentru Stejari: 65

Meciuri jucate la Cupa Mondială: 14

Echipe de club: Rulmentul Bârlad, Grenoble, Biarritz, Perpignan, US Carcassonne, Aix-en-Provence

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€