Au sosit "Păsările călătoare"

Daniel Iftene

Redactor

„Pájaros de verano” (2018, Columbia). Regie: Cristina Gallego, Ciro Guerra; scenariu: Maria Camila Arias, Jacques Tulemonde Vidal, după o idee de Cristina Gallego și Ciro Guerra; imagine: David Gallego; muzică: Leonardo Heiblum; cu: Carmiña Martínez, José Acosta, Natalia Reyes, José Vicente, Juan Bautista Martínez.

*

Într-un moment când serialul „Narcos” a făcut să explodeze curiozitatea față de cartelurile latino-americane, filmul „Păsări călătoare” (Pájaros de verano) apare ca o admirabilă pată de culoare prin felul în care te transportă în timp, spre începuturile afacerilor cu marijuana, dar și în spațiu − în deșertica peninsulă La Guajira, locuită de populațiile Wayúu.

După „Îmbrățișarea șarpelui” (El abrazo de la serpiente) – nominalizat în 2016 la Oscarul pentru cel mai bun film străin –, cuplul de regizori Cristina Gallego și Ciro Guerra continuă să cerceteze efectul distrugător pe care modernitatea și banii îl pot avea asupra unei fascinante comunități arhaice.

Așa cum anunță cântecul de început al unui păstor anonim, povestea se construiește în jurul tânărului Rapayet, care își croiește drumul în tribul condus de Ursula Pushaina după ce o curtează și se căsătorește cu fiica acesteia, Zaida.

Întâlnirea cu niște americani care vor să cumpere marijuana îi deschide lui Rapayet calea spre o îmbogățire rapidă, care vine la pachet cu violența și cu îndepărtarea de valorile tradiționale.

Încă din primele cadre, pustiul locuit de Wayúu contrastează cu bogăția spirituală a acestei comunități.

Ritualuri precum prezentarea fetei transformate, după un an de izolare, în tânără femeie, negocierile dintre capii familiilor, Yonna (dansul de curtare) sau stilul extraordinarului „purtător de cuvânt” Peregrino se constituie și într-un document etnografic despre o civilizație străveche care a reușit să supraviețuiască în nordul Columbiei și al Venezuelei.

Tabloul spiritual e completat de vorbitul cu visurile și de relația cu natura − condensată în apariții prevestitoare ale păsărilor, în coliere din pietre prețioase și în talismane care conțin întreaga putere a unei familii.

Rapayet (José Acosta) și Zaida (Natalia Reyes) reconstituie Yonna, dansul tradițional al populației Wayúu din nordul Columbiei.

Psihologii români nu sunt evaluați psihologic la intrarea în profesie. Verificarea periodică a sănătății lor mintale, doar o „obligație morală”

„Ce pârghii de monitorizare a bunelor practicii există după câștigarea dreptului de practică autonomă?”, s-a întrebat PressOne. 

Apă și talpă. Să alergi toată Via Transilvanica. Și să rămâi în viață.

Aceasta este povestea unui documentar de lung metraj care tocmai a intrat în cinematografe. Filmul e un must see, nu doar de către pasionații de alergare sau fanii Via Transilvanica. Este pur și simplu un film onest, dinamic, care conține fascinante felii de viață. E genul de film care pare prea scurt. Când se termină simți că ai fi vrut să mai vezi.

Prin această lentilă, „Păsări călătoare” devine o prelungire a demonstrației pe care cei doi regizori au început-o cu tulburătorul lor film din 2015.

Membrii clanului Pushaina își părăsesc colibele, caii și caprele pentru vile de beton, unde sunt înconjurați de arme și de mașini, iar această rupere de propriul spațiu ancestral le aduce o maladie agresivă de care nu se mai pot vindeca.

Și, asemeni șamanului din „Îmbrățișarea șarpelui”, păstorul Wayúu care spune povestea acestui clan se lovește de problema memoriei, de salvarea unei moșteniri spirituale într-o lume care se desacralizează:

„Amintirile au început să-mi dispară și, odată cu ele, toate poveștile și legendele pe care le-am cântat. Înainte să-mi fie șterse urmele pașilor, vreau să cânt povestea de dragoste, pustiire, bogăție și suferință a unei mari familii care s-a distrus”.

On/Off-screen

→ În săptămâna în care se lansează în cinematografele din țară, „Touch Me Not”, filmul cu care Adina Pintilie a câștigat anul trecut Ursul de Aur la Berlin, a primit din partea publicației americane Indiewire un compliment neașteptat: „E ca și cum Nimfomana (lui Lars von Trier – n.r.) ar fi înțeles sexualitatea feminină”.

Într-un amplu interviu pentru PressOne, Adina Pintilie descrie etapele prin care a trecut această îmbinare de ficțiune și documentar, precum și nevoia unui „dialog emoțional” pe care încearcă să o împlinească filmul său.

→ Parcă pentru a oferi substanța de contrast pentru „Păsările călătoare”, Netflix a lansat unul dintre cele mai plicticoase filme de acțiune din ultima vreme, sub titlul „Frontieră triplă” (Triple frontier), cu un afiș pe care se înghesuie Ben Affleck, Oscar Isaac, Charlie Hunnam, Garrett Hedlund și Pedro Pascal.

Cei cinci bărbați au misiunea de a elimina liderul unui cartel din Brazilia și se hotărăsc să fure de la el câteva sute de milioane de dolari, pe care să le transporte, în genți și geamantane, peste Anzi.

Fiecare dintre ei are o problemă care derivă din statutul de veterani neintegrați în societate, dar această misiune îi va ajuta să redescopere camaraderia. Nu are rost să vă lăsați momiți, nici dacă aveți timp de pierdut.

→ Deși au trecut mai bine de 30 de ani de la accidentul nuclear de la Cernobîl, filmul de ficțiune s-a apropiat rareori de tragedia din aprilie 1986, lăsând acest subiect cu precădere în seama documentariștilor.

Decizia HBO de a lansa în luna mai o mini-serie despre acest dezastru pare o nebunie curată.

Și asta nu din cauza subiectului sau a distribuției, în care apar Stellan Skarsgård (în rolul trimisului oficial al lui Gorbaciov în zonă), Emily Watson (fiziciana care trebuie să elucideze cauzele accidentului) și Jared Harris (chimistul care a condus comisia de investigare).

Emoțiile vin mai degrabă din alegerea ca scenarist a lui Craig Mazin, care și-a făcut mâna cu comedii ca „Scary Movie” și „The Hangover” (a doua și a treia parte), în duet cu Johan Renk, regizor care are în palmares serialele „Breaking Bad” şi „Vikings”.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€