Atentatul național

Mihnea Măruță

Redactor

Protagonistul celei mai grave dezvăluiri de presă de după aderarea României la UE iese din scenă. Asta e singura certitudine în acest moment: nu-l vom mai vedea pe patronul Hexi Pharma. Cinic vorbind, nici nu mai contează dacă în mașina care s-a făcut praf duminică seară era el sau altcineva.

Dispare, astfel, omul care deținea informații esențiale privind atentatul sistematic comis în ultimii ani asupra unei întregi țări.

Dacă, în urmă cu câteva luni, cineva ne-ar fi spus că în România are loc un experiment diabolic, că mii de oameni mor cu zile pentru că substanțele cu care sunt dezinfectate sute de spitale nu au nici un efect asupra microorganismelor cu potențial infecțios, am fi zis că așa ceva e posibil doar într-un roman distopic ori într-un film de mâna a treia, din categoria celor menite să sporească anxietățile.

În fapt, populația României a fost nici mai mult, nici mai puțin decât obiectul unei crime în masă, iar statul nostru se cutremură din temelii de când s-a aflat adevărul.

Există trei posibilități mari și late, una mai cumplită decât cealaltă: patronul Hexi Pharma era fie agent străin, fie racolat de un serviciu secret românesc, fie ambele.

Date fiind efectele devastatoare ale afacerii sale, este exclus ca Dan Condrea să fi fost pe cont propriu. Un argument suplimentar în acest sens este că el se găsea la o încheietură a sistemului medical, într-un nod al rețelei de care depinde întreaga societate.

Or, o asemenea încheietură nu este cunoscută decât de persoane care au activat mult timp înăuntrul sistemului și, în plus, nu e lăsată în seama cuiva care, ani de zile, nestingherit, nu schimbă nimic și nu verifică nimic.

1. Dacă era agent străin, înseamnă că serviciul secret care îl racolase are o asemenea influență în România, încât, până acum, SRI nu și-a permis să se atingă de el, sacrificând în cunoștință de cauză viețile a mii de oameni și siguranța națională a țării.

Spun „în cunoștință de cauză” presupunând că rapoartele pe care SRI afirmă că le-a trimis Președinției, Guvernului și autorităților locale începând din 2011 au existat cu adevărat. (Dacă nici această informație nu e reală, statul român este compromis.)

În plus, dacă patronul Hexi Pharma era agentul unei puteri străine, există posibilitatea ca regimul din acea țară să fie complice la moartea a mii de români. Și asta fiindcă e greu de crezut că cei care îl manevrau nu știau că el vinde substanțe ineficiente. (O știa o directoare de spital din Vaslui…) Vă dați seama care ar fi implicațiile?

2. Dacă Dan Condrea era manevrat de un serviciu secret autohton, situația este, poate, și mai dramatică.

„Ceva nu-mi miroase a bine”. Ce cred refugiații ucraineni despre Călin Georgescu și direcția extremistă pe care stă să o ia România

Românii vor să primească mai multă empatie de la clasa politică și au dreptate. Empatie vor și vecinii invadați și bombardați atroce de Rusia. Ei de ce nu ar avea dreptate? 

Marcel Ciolacu dă bir cu fugiții, confruntat cu consecințele propriei guvernări. Are cine să-l aducă înapoi și să-l pună să-și asume responsabilitatea?

Deocamdată am aflat ceva ce știam deja: în capul guvernului actual și eventual și al celui viitor se află un om complet iresponsabil. Din acest punct de vedere, poate că nu ar fi o tragedie, ci chiar ar fi absolut necesar ca domnul Ciolacu să nu mai ocupe nicio funcție de stat în România, indiferent cine vine în locul lui la PSD. Marii bărbați de stat își asumă prostiile, nu rămân paralizați în fața consecințelor acestora.

Asta ar însemna că, fie pentru a obține fonduri operative, fie pentru că încasau personal sume de bani din profitul firmei Hexi, ofițeri de la cel mai înalt nivel al acelui serviciu îl protejau pe Condrea fără a le păsa că în spitalele noastre se moare programatic.

Mai departe, asta ar însemna că acel serviciu nu se poate auto-regla (cu alte cuvinte, ofițerii de bună-credință au fost neputincioși în a elimina riscul de securitate). Și mai departe, putem să ne gândim că celelalte servicii plătite din bugetul statului fie nu au aflat, fie nu au avut pârghii pentru a curma această crimă națională în serie.

În plan politic, indolența celor care au primit notificările referitoare la Hexi Pharma este un alt semn că statul român nu este calibrat să funcționeze exclusiv în beneficiul cetățenilor săi. A fost nevoie să vorbească un angajat al firmei pentru a face să explodeze butoiul cu pulbere pe care dormeau liniștit mai toți oficialii noștri.

3. Dacă omul dispărut duminică seară făcea un joc dublu (eventual, cotiza și într-o parte, și în cealaltă), atunci șansele să aflăm adevărul se diminuează considerabil, pentru că există un interes „bilateral” în crearea unor perdele de fum și în trimiterea comentatorilor pe tot felul de piste mincinoase.

*

La urma urmei, cea mai tristă constatare a acestor zile este că oamenii tind să nu mai aibă încredere în nimeni.

Asta nu e o noutate – românii sunt obișnuiți cu retragerea din istorie, cu dedublarea întru conservare -, însă, de data aceasta, fenomenul se petrece într-o societate presupus deschisă și liberă, iar falimentul încrederii sociale ar înteți setea de ordine și, la limită, dorul de dictatură.

Asistăm la un test pe care îl dă întreaga suprastructură a României: Parlamentul, care, prin comisiile sale, e dator să cheme la raport serviciile secrete; administrațiile locale, obligate să controleze situația tragică din spitale; președintele, care trebuie să demonstreze că pricepe ceva din realitate și că nu-i e lene să acționeze; guvernul, de la care se așteaptă măsuri concrete în ceea ce privește înnoirea infrastructurii medicale; și, în cel mai înalt grad, serviciile secrete, sau măcar oamenii nemânjiți din aceste structuri, cei care nu doar că știu adevărul, dar înțeleg și mecanismul prin care a fost posibil ca o căpușă introdusă la încheietura potrivită să pună în pericol, pur și simplu, stabilitatea unei țări.

Nu vom afla niciodată câte mii de oameni au murit în acești ani pentru că, dintr-o boală sau alta, de obicei curabilă, s-au internat într-un spital al României.

Nu vom ști câți părinți și bunici operați corect nu s-au mai întors acasă pentru că instrumentarul nu era steril.

Nu vom putea număra în veci copiii internați pentru o pneumonie sau enterocolită care au ieșit în sicrie din secții de pediatrie mizere.

Dispariția omului care cunoștea ramificațiile acestei crime naționale ne spune, încă o dată, că purtăm permanent un dublu război, împotriva răului din interior și a răului din afară, împotriva lăcomiei iresponsabile și a explozibililor pe care unii și alții continuă să ni-i așeze pe la tot felul de încheieturi.

Singura șansă de a rezista e să curățăm ceea ce avem înăuntru, ceea ce ne stă în putere, cât mai grabnic și cât mai adânc, ca o rezecție fără anestezie, cu urlete și leșinuri.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€