Astrofizicianul Mario Livio: „Comunicarea științei și aprecierea ei de către public sunt cruciale!”

Vasile Decu

Redactor

Interviu cu astrofizicianul Mario Livio, despre Galileo Galilei, curiozitate, „rețetele” descoperirilor și importanța comunicării științei către publicul larg.

(Interviul a fost publicat inițial pe 27 octombrie 2021 în newsletterul Biblioteca Exploratorilor.)

Vasile Decu: Ca astronom amator, înțeleg foarte bine de ce Galileo este un titan al domeniului. Dincolo de istoria științifică, de ce v-a atras povestea lui pentru ultima dvoastră carte, „Galileo: And the Science Deniers”?

Mario Livio: Galileo este un personaj neobișnuit. Nu doar că este considerat de mulți oameni de știință drept unul dintre fondatorii astronomiei moderne - așa că eu, ca astrofizician, sunt interesat de el în mod natural - dar povestea lui este foarte interesantă cu totul. A trăit în perioada Renașterii târzii și a fost un model de ‘om al Renașterii’. În tinerețe a studiat desenul. Iubea poezia și putea recita multe opere. A ținut două prelegeri celebre despre Dante. Avea prieteni pictori, precum Lodovico Cigoli și Artemisia Gentileschi. Putea picta și el foarte bine. Desenele lui ale Lunii sunt absolut fantastice.

Ca om, nu era însă foarte plăcut (râde). Era bun cu familia lui și câțiva prieteni apropiați. Dar putea fi chiar veninos cu inamicii săi. Un personaj interesant (râde). Dar principalul motiv pentru care am scris cartea este nivelul oribil de negare a științei din prezent, pe care îl văd mai ales în Statele Unite - nu știu exact cum e în România. Așa că am decis să-i spun povestea pentru că există paralele relevante între timpul lui și prezentul nostru.

Dacă m-ar obliga cineva să-l descriu într-un singur cuvânt, aș spune că Galileo a fost definit de curiozitate. Cât de important e acest instinct?

Am scris o carte întreagă despre curiozitate - „De ce? Ce ne stârnește curiozitatea” (Humanitas, 2022). Sunt multe studii psihologice care arată că o parte din „sursa” curiozității este genetică. Dacă părinții tăi au fost oameni curioși, ai și tu o probabilitate mare de a fi la fel. Dar la fel de importantă este și educația, mediul în care ne formăm.

Galileo a crescut într-o casă în care tatăl său, muzicolog, era un rebel intelectual. Se opunea noțiunilor clasice, de pe vremea vechilor greci, despre ce și cum anume este muzica bună. Iar Galileo a văzut asta de mic și a fost influențat de modul acesta de gândire. Dar nu e vorba doar de părinți. Ține de întreaga familie, de școala la care te duci, de tipul educației, religioase sau nu, pe care o primești.

Depinde și de multe circumstanțe externe. De exemplu, un puști de zece ani din Siria care este forțat să meargă pe jos, graniță după graniță, poate fi curios mai degrabă de unde va dormi la noapte - decât despre semnificația vieții. Circumstanțele acestea joacă și ele un rol important. Galileo a avut luxul unui părinte curios și a primit o educație foarte bună. Tatăl său voia ca el să studieze medicina, dar a ajuns să studieze matematicile. Tot un domeniu care îți hrănește curiozitatea.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

A avut acces și la cărți, la biblioteci, precum și la o rețea de prieteni intelectuali, din diferite domenii.

Da, e adevărat că a avut un prieten foarte influent, care i-a oferit biblioteca sa bogată. Însă nu a fost un ‘mare cititor’. Dar a avut astfel acces la scrierile lui Arhimede, care i-a devenit model. Eu zic că Arhimede a fost unul dintre cei mai importanți trei matematicieni din istorie. A fost și genul de gânditor cu contribuții în „matematică aplicată”. A construit mașinării de război, a conceput modalități de a cântări lucrurile și tot felul de lucruri practice, bazate pe matematică. Iar asta l-a impresionat pe Galileo.

Nu doar biblioteca a fost importantă în formarea și dezvoltarea lui Galileo, ci și accesul pe care l-a avut la arsenalul Veneției, unde lucrau tot felul de ingineri și muncitori, oameni care construiau nave și mașinării. Aveau tot felul de instrumente, care l-au inspirat pe Galileo să-și construiască propriul atelier acasă și să angajeze un om să-l ajute.

A fost un experimentalist, la fel de mult ca un învățat teoretician. Când și-a construit telescoapele, nu a fost pentru că se pricepea atât de bine la știința opticii - Kepler o înțelegea mult mai bine ca el. Dar a progresat prin încercare și eroare, experimentând cu diverse lentile și tuburi. Așa a reușit să facă cele mai bune telescoape de la acea vreme.

Cu precizarea că ar fi o lipsă uriașă de modestie să mă compar cu Galileo (râde), eu sunt un teoretician pur, atras de astrofizică. Nu aș fi putut face lucrurile pe care le-a făcut Galileo. Nu doar că nu sunt la fel de inteligent, dar am și talente diferite. Mulți spun că Galileo a fost, într-un fel, doar un om de știință norocos. Cred că Pasteur a zis că norocul îi ajută doar pe cei pregătiți. Galileo nu a inventat telescopul. Dar el a reacționat imediat la el și a decis să-l perfecționeze și să-l îndrepte spre cer. Da, a fost o întâmplare fericită că telescopul a ajuns la Galileo, dar a ajuns la o persoană foarte curioasă, cu un mare interes pentru știință.

Dacă primul „ingredient” este curiozitatea, următorul mare avantaj vine din abilitatea de a combina interesul pentru știință cu cel pentru arte. Galileo îmi pare un exponent clasic al așa-numitei „a treia culturi”, conceptul lui John Brockman.

Da, Galileo a fost avantajat în mod clar de înțelegerea tehnicilor picturii, a clarobscurului, de exemplu, a jocului dintre umbre și lumini, atunci când a desenat ce vedea pe Lună. Matematicianul și astronomul englez Thomas Harriot a observat și el Luna prin telescop, dar nu a putut reproduce desenele fantastice ale lui Galileo, care ne spun în mod evident ce anume privim.

A avut o abilitate rară de a combina cunoștințele artistice cu știința. Nu sunt primul care spune asta, dar și eu scriu în cartea despre curiozitate că oamenii foarte creativi sunt și extrem de curioși. O explicație ar fi că sunt capabili să împrumute idei din diverse zone creative și să le aplice în altele. Iar asta l-a caracterizat și pe Galileo.

Chiar și fără telescop, Galileo a (și ar fi) avut contribuții mari în progresul științei.

Da, în afara descoperirilor din astronomie, Galileo a adus contribuții importante în mecanică. Precum și în punerea bazelor metodei științifice, în general, căci a înțeles cum trebuie să progreseze știința. Aduni date și observații, construiești explicații pentru ele și încerci să le explici cât mai bine. Iar dacă poți face predicții, le testezi. Asta este metoda științifică.

Iar el este unul dintre părinții ei. A fost și un om de știință cu marea intuiție (căci nu avea multă cunoaștere pe care să se bazeze atunci) că lumea naturală este scrisă în limba matematicii. A înțeles că trebuie să folosești matematica pentru a explica natura. Legile fizicii, cum le numim azi, sunt scrise în matematică. Avea puține dovezi pentru ideea aceasta. Dar a fost unul dintre primii care au formulat legi matematice și a înțeles cum trebuie progresat. În termeni de progres al fizicii, nu poate fi comparat cu Newton, de exemplu, ale cărui contribuții în înțelegerea legilor fizice sunt mult mai substanțiale decât cele ale lui Galileo.

Un alt cadou al său pentru istoria progresului cunoașterii a fost curajul său politico-științific.

Fără îndoială! Desigur, la bătrânețe a devenit mai precaut. Să nu uităm că, în timpul vieții sale, Giordano Bruno fusese ars pe rug. Știa ce i se poate întâmpla dacă este condamnat drept eretic. Dar el a fost acuzat ‘doar’ de suspiciuni de erezie. Cu o treaptă mai sus, ar fi fost și el ars de viu.

Cartea dvoastră explică cel mai bine confruntarea sa cu instituția bisericii catolice. Galileo e folosit deseori drept simbol al urii față de religie și biserică, dar el era un credincios moderat.

Așa este! Nu a fost deloc un conflict între știință și religie, ci între descoperiri științifice și o interpretare foarte literală a Scripturii. Aceasta a fost obiecția lui Galileo. El a respins interpretările literale ale Scripturii, dar a intrat astfel pe ceea ce era considerat teritoriul teologiei. Biserica se dorea a fi singura voce care putea oferi interpretări ale Bibliei.

Dar Galileo a spus că nu, atunci când știința contrazice acele interpretări înseamnă că trebuie să schimbăm interpretările. Astăzi putem înțelege asta foarte bine. Dar atunci, mai ales într-o perioadă când Biserica Catolică se lupta cu mișcarea protestantă, în Războiul de 30 de ani, papa se simțea forțat să reacționeze. Simțea că nu putea ceda nimic din dreptul Bisericii Catolice de a oferi interpretarea Scripturii. A fost nevoie să treacă sute de ani, până în 1992, ca un papă să recunoască că Galileo a avut dreptate și că teologii greșeau în poziția lor.

Galileo a profitat din plin de revoluția tehnologică a telescopului. De fiecare dată când inventăm un mod nou de a măsura lumea, provocăm o revoluție științifică.

Cu ceva noroc, telescopul spațial James Webb (JWST) va fi lansat spre finalul anului. Iar el ne va deschide o nouă fereastră spre univers, căci este un telescop în spectru infraroșu. Hubble a fost pe partea optică. Dar JWST ne va permite să vedem primele galaxii din univers, să penetrăm norii de praf pentru a vedea formarea stelelor și praful din jurul găurilor negre. Va fi o fereastră minunată. Vor veni și altele, precum telescopul spațial Nancy Grace Roman.

Alte telescoape uriașe sunt construite la sol și urmează să fie terminate acest deceniu. Nu mai sunt tânăr, așa că probabil că nu o să văd toate descoperirile pe care le vom face cu aceste telescoape. Sper să apuc măcar câteva dintre ele. Mai avem atât de multe lucruri de descoperit. Dar și aici, ‘jos’, avem mult de aflat, mai ales în științele vieții, care progresează acum așa cum o făcea fizica la finalul secolului 19.

Cât de plăcute sau interesante au fost documentarea cărții și călătoriile pe urma lui Galileo?

Am făcut majoritatea documentării aici, căci avem o bibliotecă superbă la Universitatea Johns Hopkins. Am fost ajutat și de Universitatea din Michigan. În plus, acum ai acces la multe lucruri online. Dar, desigur, ca pentru orice carte, am mers în locurile unde au trăit și au lucrat oamenii despre care scriu. Am fost în Florența, unul dintre cele mai frumoase orașe din lume, și la Museo Galileo, care este un loc fantastic! M-au primit ca oaspete și m-au lăsat să folosesc biblioteca și toate resursele pe care le aveau. E un sentiment minunat să vezi cu ochii tăi toate acele instrumente și telescoape.

Ați vorbit despre conexiunile dintre arte și științe. Imaginile oferite de astronomie sunt poate exemplul perfect de ilustrație științifică ce nu are nevoie de explicație foto pentru a încânta publicul larg.

Parcă un jurnalist britanic de la The Guardian a zis, acum vreo 15 ani, că imaginile oferite de Hubble sunt echivalentul modern al Capelei Sixtine. Așa simt și eu. Desigur, apreciez valoarea și semnificația descoperirilor științifice, dar aceste imagini provoacă un răspuns emoțional puternic. Nu doar cele de la Hubble, ci și cele de la observatorul Chandra, în raze X. Sunt imagini care ajung și la oamenii care nu au neapărat un interes activ față de știință.

Dar și ei reacționează puternic la aceste imagini fantastice care descriu universul în care trăim. Sunt uimitoare. Dacă te uiți la biblioteca din spatele meu, poți vedea că majoritatea cărților sunt despre artă, nu știință.

Pandemia ne-a arătat cât de importante sunt jurnalismul de știință și comunicarea științei din partea cercetătorilor către public.

Comunicarea științei și aprecierea ei de către publicul larg sunt cruciale! Și pun accentul mai mult pe apreciere, decât pe înțelegere, căci nu toată lumea trebuie să fie om de știință. Dar oamenii trebuie să aprecieze știința și ce ne oferă ea. Oamenii trebuie să înțeleagă că ea este motivul pentru care trăim aproape de două ori mai mult decât pe vremea lui Galileo, de exemplu. Și că ea ne oferă toate lucrurile de care ne bucurăm acum.

Conversația asta, pe care o purtăm pe Zoom, pe internet, ne este oferită de știință. Pentru telefonul acesta am avut nevoie de mecanica cuantică. GPS-ul necesită teoriile lui Einstein. Medicina, științele vieții, toate acestea vin de la știință. Cred că toată lumea trebuie să aprecieze știința și să aibă o anumită înțelegere despre cum funcționează metoda științifică.

Dacă oamenii ar ști mai bine cum funcționează știința, ar înțelege mai bine ce se întâmplă în jurul lor. Precum această pandemie, de acum. Aud voci care se plâng că CDC-ul, de exemplu, își tot schimbă recomandările. Dar fix așa progresează știința! Acum un an nu aveam varianta Delta, așa că recomandările luau în calcul realitatea de atunci. Acum avem recomandări diferite. Așa funcționează știința.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€