Apasă aici pentru digitalizare

Zilnic, pe lângă știrile legate de realitatea din pandemie, auzim un flux constant de îndrumări despre păstrarea distanței și despre măsuri care să limiteze interacțiunile între persoane, pentru a opri răspândirea COVID-19. Pe lângă fluxul continuu de știri, mai avem încă o constantă. Un flux continuu de știri despre digitalizare. Și la prima vedere, digitalizarea ar putea fi unul dintre tratamentele care să ajute atât la încetinirea răspândirii, cât și la însănătoșirea statului pe termen lung. 

Zic întâi sa apreciem munca depusă. S-au făcut eforturi semnificative în ultimii doi ani pentru a digitaliza și pentru a încuraja o interacțiune echitabilă, transparentă și digitală cu statul. Declarații peste declarații, semnări electronice de ordine de guvern, aplicații mobile, dezvoltare record a platformei Ghiseul.ro, priorități guvernamentale, inițiative legislative fix pentru a subția “dosarul cu șină”, semnarea contractelor de muncă în format electronic, o întreagă armată de consultanți mobilizați pentru a digitaliza guvernul României, ca să ajute o țară ce are nevoie rapid de un număr cât mai mic de pacienți la ATI. 

În mare parte, efortul depus nu a fost în van. Și ne-ar ajuta pe toți dacă am fi puțin mai optimiști, în special în perioada asta delicată. Dar mai e nevoie de efort. Și de optimism, în egală măsură. O semnătură (electronică) și un vot corect în Parlament rezolvă trei probleme arzătoare: servicii publice digitalizate și transparente, reducerea expunerii la SARS COV-2 și timp câștigat.

Și unde majoritatea propunerilor au reușit, altele în schimb au mutat birocrația de la etajul 2 pe scări la casieria 4 pe internet. Același rezultat, doar în format diferit. Dosarul ăla cu șină nu mai e cu șină, el doar a devenit dosar copiat în Windows și uitat de funcționarii publici în My Documents.

Pentru că dacă mă obligi, ca cetățean al statului român, să depun un document semnat electronic și după aceea îmi ceri sa mă prezint fizic la ghișeu pentru a prelua dosarul finalizat, nu am digitalizat nimic. E fix “etajul 2, camera 4”, doar că în mai mulți pași. 

Exact aici e punctul delicat. Pană la urmă, cu toții ne dorim să simplificăm procedurile birocratice.

Semnarea electronică a documentelor și arhivarea lor ulterioară tot în format electronic este continuarea de care avem nevoie, continuarea eforturilor făcute deja de Guvern (sau guverne, mai exact).

Înainte de pandemie, ar fi fost bine dacă semnam electronic ceva digital și drăguț care să ne facă să zâmbim. Acum nu mai e un moft, a devenit o necesitate, iar zâmbetele au cam dispărut de ceva vreme.

Și mai mult de atât, nu ne permitem să facem un sistem în care digitalizăm pe jumătate, pentru că un document semnat electronic nu are valoare dacă el este și imprimat. Semnătura mea e valabilă doar electronic. Așa că eu doar am transformat o problemă în loc să o rezolv, am făcut-o digitală, dar e același sistem greoi, și în plus trebuie să interacționez iar cu sistemul public, când precaut ar fi să nu fac asta.  

Avem nevoie de optimism în perioada asta, și startul chiar a fost dat de statul român. Pentru că, în campania de vaccinare, semnătura electronică a fost folosită la scară largă. Odată cu efectuarea vaccinului, fiecare persoană a primit și un document care conține toate datele necesare legate de vaccinare și un cod al unei semnături electronice, cu care era semnat și garantat procesul de vaccinare.

Cetățeanul vaccinat poate acum oricând să își descarce documentul de vaccinare, semnat și certificat, într-un proces complet digitalizat, ce evită în primul rând aglomerarea centrelor DSP pentru a obține o copie a certificatului.

Trei dintr-o lovitură pentru digitalizare. Reduce expunerea atunci când nu este necesară, economisește timpul pierdut pe drum și la cozi și îți permite să ai acces la servicii publice în mod transparent și simplu. Exemplul este acolo, este activ, funcționează așa cum a fost proiectat. 

Dar dacă vrem digitalizare – și digitalizare durabilă care să semene „cu o țară ca afară”, tot efortul făcut în ultimii doi ani trebuie accelerat și fiecare circuit de documente, fișe, dosare și orice altceva ce îngreunează relația cetățeanului cu sistemul public trebuie regândit.

Paturi la ATI nu mai avem, iar răbdarea cu statul la cozi pentru niște documente timbrate e mai subțire decât un ac de vaccin.

Da, mai e mult până departe, dar avem exemple făcute corect, active. Și până ajungem la acel departe, pedala trebuie apăsată pe digitalizare și interacțiunea limitată cu hârtiile până când putem, în sfârșit, respira.

Și noi, și medicii noștri.