Anatomia unui dezastru sportiv: de ce o jumătate de miliard de oameni au văzut Rusia în locul României

50 000 de spectatori în tribune, la Tokyo, și jumătate de miliard de telespectatori (cât toată populația UE) descoperă cu respect România.

În meciul de deschidere al Cupei Mondiale de rugby (RWC), Stejarii români înfruntă Japonia, gazda competiției. Stejarii sunt singura echipă românească masculină care a participat la toate edițiile competiției supreme.

Dar în partida inaugurală, vitrina RWC, nu au evoluat niciodată. Este un cadou perfect pentru centenarului rugbyului românesc, primul sport de echipă în care România a disputat o partidă internațională, în 1919, la Paris, contra Statelor Unite. 

Așa arăta, acum un an și jumătate, viitorul apropiat al rugbyului românesc. Generația căpitanului Macovei tocmai obținuse pe teren, după oarece poticneli, calificarea la mondial. Dar prezentul este diferit.

Traumatizant.

România a fost descalificată de la RWC. În locul ei, vineri 20 septembrie, Japonia a întâlnit Rusia, învinsă categoric de Stejari în competiția europeană de calificare.

***

Mai mulți telespectatori decât finala Simonei Halep de la Wimbledon

Cupa Mondială de rugby este una dintre cele mai urmărite cinci competiții sportive globale, după Jocurile Olimpice de vară, Campionatul Mondial și Liga Campionilor de fotbal, dar în aceeași zonă cu Turul ciclist al Franței, Formula 1 sau Superbowl, finala ligii profesioniste de fotbal american.

Turneele de Mare Șlem din tenis sunt la mare depărtare, ca audiență mondială. Așadar, echipa de rugby a României, contra Japoniei, ar fi atras cu mult mai mulți oameni în fața televizoarelor decât Simona Halep în finala de la Wimbledon.

O șansă cât Marele Zid chinezesc, ratată de rugby și de România deopotrivă.

Dezastru cert, vinovați lipsă

Totuși, de ce a fost descalificată România de la RWC și cine este de vină?

La prima parte a întrebării, răspunsul este simplu. Stejarii au fost sancționați pentru folosirea în anumite partide de calificare a unui sportiv din Tonga, Sione Faka’osilea, care joacă în campionatul României.

Regulile Federației Internaționale de Rugby, World Rugby, prevedeau că pot evolua pentru o selecționată națională jucătorii care au cel puțin un bunic cu respectiva cetățenie sau au jucat și locuit 36 de luni neîntrerupte în respectiva țară, fără să fi evoluat la nivel de seniori pentru țara lor de origine.

Rugbyul urmează și el tendința globalizării: aproape un sfert dintre jucătorii care vor evolua la RWC sunt născuți în altă țară decât cea pe care o reprezintă.

Faka’osilea îndeplinea criteriul rezidenței, dar el evoluase deja cîteva minute pentru Tonga într-o competiție internațională de rugby în 7.

Rugby în 7 (7s) este o disciplină diferită, dar gestionată de aceeași federație internațională precum cel în 15. În urma unui uriaș scandal, România, dar și Spania și Belgia, au fost penalizate pentru utilizarea de jucători ineligibili (unul pentru România, doi pentru Spania, cinci pentru Belgia).

România a fost descalificată de la Cupa Mondială, ieșind din cercul restrâns al națiunilor care nu au ratat nicio ediție.

Cât despre culpe, nimeni nu și le asumă.

Deși calificarea obținută pe teren a fost pierdută la masa verde, Federația Română de Rugby (FRR) nu a clarificat niciodată cine a greșit. Faka’osilea nu a ascuns niciodată că evoluase pentru Tonga la 7s.

Ba chiar la sosirea sa în România, clubul din Baia Mare l-a prezentat ca internațional. Iar președintele CSM Baia Mare, Călin Matei, deputat PSD, este și vicepreședinte al FRR.

Președintele FRR, Alin Petrache, fost internațional, trage după sine o lungă listă de tinichele. A mai fost șef al Comitetului Olimpic și Sportiv Român (COSR, de unde a demisionat în urma celui mai slab bilanț sportiv din ultimii 50 de ani, agravat de scandalul echipamentului contrafăcut la Jocurile Olimpice de la Rio 2016), deputat PSD (mandat la care a renunțat pentru a conduce COSR spre dezastru), președinte al Clubului Sportiv Municipal București (de unde a fost concediat de primarul Gabriela Firea pentru că ar fi vrut „să cheltuiască banii publici într-un mod iresponsabil”), dar și lector la Universitatea Națională de Apărare (calitate în care a fost acuzat de plagiat).

Premiu de consolare: jupân peste o investiție de 24 de milioane de euro

Cu toate că suporterii și foști internaționali i-au cerut demisia de onoare, Alin Petrache i-a ignorat.

Prin comparație, președintele Federației Spaniole, care oricum adusese Spania la un nivel de performanță nemaiatins în istorie, a demisionat imediat după verdictul World Rugby.

Avea să fie reales en fanfare.

Din lecția amară a excluderii, domnul Petrache și numeroșii săi colaboratori de la FRR nu au înțeles nimic. De un an și jumătate, echipa națională a avut doar antrenori interimari sau pe durate foarte scurte.

Sportivii de origine străină au fost scoși țapi ispășitori. Ponderea lor în echipa națională s-a redus treptat.

În vara aceasta, FRR a ratat naturalizarea mai multor sportivi pe așa-zisa rută olimpică de 7s. Aceasta reprezintă singura cale prin care sportivii care au evoluat pentru o altă țară își pot schimba echipa națională, o dată la patru ani, prin participarea la turneele de calificare pentru Jocurile Olimpice.

România a câștigat doi cetățeni, dar respectivii sportivi au primit pașaportul prea târziu pentru a participa la competiția care i-ar fi „albit” pentru a reprezenta țara noastră. 

Corabia se scufundă, orchestra cântă pe bani publici

În condițiile unei contestări acerbe și ale unor rezultate sportive în accentuat declin, mai ales la nivelul juniorilor, motivația dlui Petrache de a se lega de fotoliul prezidențial ar părea neclară.

Orizontul înțelegerii se degajează dacă punem în balanță perspectiva de a administra o investiție de 24 de milioane de euro în zona zero a Capitalei.

Stadionul Arcul de Triumf, casa rugbyului și sediul FRR (și al COSR), va fi refăcut cu fonduri publice pentru a servi drept arenă de antrenament la Campionatul European de fotbal 2020, când patru meciuri vor fi găzduite de București.

FRR va gestiona noua arenă, cu toate lucrativele sale anexe. Rugbyul românesc se scufundă, dar puntea navei sale amiral va avea scânduri noi.

Excluderea de la RWC a avut drept consecință și diminuarea drastică a finanțării FRR de către World Rugby. Aceasta reprezenta aproape o treime din resursele federației.

Deși cauza sancțiunii a fost managementul defectuos al FRR, Ministerul Tineretului și Sportului (MTS) nu a dispus nicio anchetă.

Mai mult, ministerul a premiat FRR pentru absența de la RWC cu cea mai mare subvenție de la buget pentru o federație sportivă în 2019.

10 milioane de lei a primit rugbyul, fără aplicarea vreunui criteriu de performanță, peste federațiile care au drept obiectiv medalii olimpice la Tokyo, anul viitor.

Naufragiu de imagine fără precedent după 1989

Sportul de înaltă performanță este finanțat de stat pentru reprezentarea României la nivel optim în competițiile internaționale.

Componenta de nation branding, de diplomație publică nu este accesorie, ci esențială pentru un sport asociat cu noțiunea de fair play, în care nu se contestă niciodată arbitrajul și nu există conflicte între suporteri.

Rugbyul românesc avea o imagine internațională bună, grație succeselor din trecut (anii 1960-1990) contra Franței ori Scoției, sau mai recente cu Italia, Tonga, Samoa, SUA, Canada ori Georgia. El a adus țării prima medalie olimpică, la Paris, în 1924.  

Descalificarea de la Cupa Mondială pentru încălcarea regulilor unui sport bazat pe respect și fair play constituie o pată de neșters pe blazonul Stejarilor.

Și un naufragiu de imagine fără precedent pentru România post-comunistă, comparabil cu cazurile de dopaj de la Jocurile Olimpice din 2000 (atleta Mihaela Melinte, halterofilii Traian Cihărean și Adrian Mateaș, dar și, involuntar, gimnasta Andreea Răducan).

De ce este însă un incident sportiv atât de semnificativ?

Pentru că sportul reprezintă calea regală pentru a face o țară cunoscută în străinătate. Probabil că două miliarde de oameni știu că Franța a câștigat campionatul mondial de fotbal, dar câți ar putea menționa măcar unul dintre ultimii zece laureați Nobel din Hexagon?

Sutele de milioane de telespectatori din lumea întreagă au aflat așadar în direct istoria excluderii României de la RWC.

Ironie amară, beneficiara acestei situații a fost Rusia, țară sancționată în mod repetat pentru violarea principiilor sportului (practicarea dopajului ca politică de stat) și suspendată de la Jocurile Olimpice de iarnă 2018, unde un număr restrâns de sportivi ruși au concurat sub steagul olimpic. Rețeta dezastrului românesc: incompetență, lașitate și sfidare, premiate desigur cu bani publici. Nimic nou sub soare.