Alpinistul Alex Găvan: Dacă ratezi, să fie glorios

Codruţa Simina

Redactor

Dacă echivalentul scrierii acestui text ar fi fost cățăratul pe un optmiar – denumire generică pentru vârfurile care depășesc altitudinea de 8000 de metri – acum aș fi fost țeapănă sub zăpadă.

Greșeala, mi-a explicat alpinistul Alex Găvan în timpul unui interviu, a fost că nu mi-am verificat la sânge aparatura. Mai precis, undeva în timpul conversației, fără să-l fi observat, reportofonul mi se oprise din înregistrat.

Alex Găvan a încercat de 12 ori să cucerească optmiari. A reușit de șase ori. Rata de succes a unui alpinist care nu folosește oxigen suplimentar e, poate, de 50%. Rata de succes a unui reporter rămâne supusă unor criterii difuze, legate de like-uri, simpatii și, eventual, momente de grație divină.

L-am ascultat pe Alex Găvan vorbind despre experiența sa unei săli de IT-iști, mai bine de o oră.

Am aflat că, acolo, în stratosfera albă, când se întâlnește cu sine însuși în asaltul final, un alpinist consumă 15.000 de calorii în 24 de ore, iar lipsa de oxigen îi sfredelește organele și mintea.

Alpinistul a vorbit la Cluj la invitația companiei AROBS. Foto: Raul Ștef

Găvan a povestit că urcușul este o exfoliere: pe măsură ce te apropii de vârf, lași în urmă straturile de tine pe care le-ai acumulat printre oameni, și care, de fapt, nu-ți aparțin.

Începi să te locuiești din ce în ce mai mult – asta e expresia pe care a repetat-o –, iar performanța adevărată e o consecință a acestei locuiri.

„Aparținem potențialului cu care ne-am născut mai mult decât nouă înșine”, asta a descoperit alpinistul, care și-a petrecut în Himalaya doi ani și jumătate din ultimii zece.

„Noi nu riscăm, noi administrăm riscul”, a mai spus. În timpul acestei administrări, te verifici: oare dau semne de edem pulmonar sau de edem cerebral? Iar măiestria constă în a-ți da șanse maxime pentru reușită.

Și, totuși, un om care ajunge prin propriile puteri la 8000 de metri și apoi coboară, ca să urce din nou, rămâne un om.

Rușinea din inima Capitalei. Palatul Voievodal Curtea Veche rămâne în ruină. Nicușor Dan nu a reluat, nici după 4 ani, lucrările la cel mai important monument istoric din București

Palatul Voievodal Curtea Veche, cel mai vechi monument istoric din București, rămâne în ruină de ani de zile, în ciuda promisiunilor Primăriei Capitalei. Nicușor Dan nu a reluat lucrările de restaurare nici după 4 ani, iar monumentul continuă să se degradeze. PMB încă nu a selectat un nou constructor, iar șantierul abandonat din inima orașului afectează imaginea Capitalei și atrage critici din partea publicului și a experților în patrimoniu cultural.

Știri din cealaltă Românie: În Iași, o femeie a primit acordul judecătorilor să intre cu forța în apartamentul unei vecine pentru a face curățenie, iar în Focșani un urs a intrat într-o benzinărie

Știri din cealaltă Românie e o revistă a presei locale concentrată pe comunități și viața lor reală, separată de ce se întâmplă la București sau chiar în marile orașe.

Când era mic, Alex Găvan stătea în ultima bancă, iar colegul lui era olimpic internațional la chimie. Ultima ceașcă de cafea a băut-o în liceu. Iar mâncarea sa preferată e cu urzici sau cu lobodă, cum îi făcea bunica.

„Failing is forbidden” – eșecul e interzis, le-a spus el IT-iștilor din sală, și-a completat: „Failing gloriously is encouraged”.

Am mai aflat că „selfie”-ul de pe vârf eludează restul de 99% al cățărării, efortul extenuant cu fruntea în piolet.

În 2008, când a urcat pe vârful Makalu, de 8463 de metri, pentru echipajul lor – format din doi alpiniști, un bucătar și un ajutor de bucătar – s-au cărat 1,2 tone de echipament.

Să cațeri un optmiar, mi-a explicat Alex Găvan în timpul interviului care a urmat speech-ului său, are de-a face cu o linie. Ajungi la ea, o împingi exact atât cât să nu se frângă – și să nu te frângă – și te întorci. Viu.

*

Să iei un interviu are de-a face cu o dezvăluire a celuilalt, a unei intimități relevante. Uneori, dacă ești foarte norocos, ți se arată și câte o tușă de portret.

Pe tot parcursul interviului propriu-zis cu Alex Găvan, m-am gândit că omul e fie un introvertit de o timiditate extremă, fie, vorba englezului, he‘s a jerk.

În primele minute, nici nu s-a uitat la mine. Îmi expedia întrebările. Răspunsurile lui se adresau, cel puțin vizual, colegului meu fotograf (cu care se cunoștea dinainte).

S-a foit și s-a învârtit pe un fotoliu, s-a văitat de calitatea întrebărilor, m-a închis la fiecare încercare. La un moment dat, am observat că reportofonul se oprise.

„Păi, ce-ai făcut?! N-ai văzut că s-a oprit?! Vorbim aici degeaba?! Nu te-ai pregătit temeinic, dacă erai acum pe munte…”.

N-a terminat ipoteza.

Pierdusem foarte puțin din interviu – acele părticele în care îmi spunea că nu mai băuse cafea din liceu. Și că-i e dor de mâncarea de urzici simplă – „cum o făcea bunica”. De altfel, o mare parte a interviului se poate reduce la următoarea schemă: eu, încercând să pun o întrebare, aceeași, el divagând.

În timpul prezentării susținute în fața IT-iștilor, Alex Găvan spusese despre el așa: „Mă consider un poet, dar, pentru că nu știu să scriu, cățăratul este poezia mea”.

M-am străduit de vreo trei ori să aflu dacă totuși a încercat să scrie vreodată. A patra oară mi-a răspuns: „Am scris o singură poezie în viața mea”.

O puteți citi mai jos, în locul interviului.

raiul urechii mele stângi

raiul urechii mele stângi,
este vocala Ta
de Da și de Nu,
este vocala ta pe care ecoul
mi-o aduce consoană.
este vocala ta,
de patrii, de sfinți și de stânci.

ciocanul, nicovala și scărița
sunt vocale,
toate ale tale.
mi se topesc vocale în furnale,
urechea stângă-mi fumegă a vocale.

Alex Găvan, 2008

Carte de vizită

Alpinistul Alex Găvan, 33 de ani, este primul român care a atins vârfurile Gasherbrum I și Makalu fără oxigen suplimentar sau șerpași.

Palmaresul său numără șase optmiari.

Cea mai recentă cucerire a unui astfel de vârf, Broad Peak (8047 de metri, Pakistan), a dedicat-o partizanilor anticomuniști din munți.

În 2015, cutremurul din Nepal l-a surprins încercând să atingă vârful Lhotse, al patrulea din lume. A supraviețuit unei avalanșe, iar apoi a lansat o campanie de strângere de fonduri pentru reconstruirea școlilor din Nepal distruse de cutremur. Cu banii adunați, s-au reconstruit două astfel de școli.

Recent, a acceptat funcția de consilier personal al ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor, Cristiana Pașca Palmer.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€