Maia Sandu la alegerile prezidențiale din 2016 Foto Lucian Muntean

Alegeri în Republica Moldova: diaspora, decisivă pentru Maia Sandu

Primul tur al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova se poate citi ca un palimpsest.

Aparent, el a răsturnat calculele hârtiei: președintele în exercițiu, Igor Dodon, care formal candidează independent, nu din partea Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), a ieșit pe locul secund (32,61%).

Fosta premieră Maia Sandu, candidata Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) și-a adjudecat prima poziție (36,16%). Cei doi se vor înfrunta în turul secund, ca și acum patru ani.

La o lectură mai atentă, pe pozițiile a treia și a patra, cu scoruri foarte mari, s-au clasat competitori al căror electorat este la prima vedere mai compatibil cu cel al lui Dodon, și anume Renato Usatîi, primarul din Bălți și liderul Partidului Nostru (16,90%) și Violeta Ivanov (6,50%), din partea Partidului Șor al lui Ilan Șor, principalul suspect în cazul delapidării unui miliard de dolari, acum fugar în Israel. Matematic, Dodon pare a dispune de o rezervă de voturi pentru turul secund  mai consistentă.

Prezența la vot a fost de 43%, considerabil mai mică decât acum patru ani (49%), dar diaspora a depășit substanțial recordul din turul al doilea din 2016, cu aproape 150.000 de voturi, adică mai bine de 11% din total. Cum Sandu a câștigat cu 70% în diaspora, unde a și candidat cu succes la alegerile parlamentare din 2019, aceste sufragii i-au adus primul loc.

Fără secțiile din străinătate, ea s-ar fi situat cu mai bine de 60.000 de voturi în spatele actualului președinte.

Ce s-a schimbat față de 2016? În primul rând, atunci lui Dodon nu i-a lipsit mult, cu aproape 48%, să se impună din primul tur. Însă aduna 680.000 de voturi, pe când acum abia 440.000. Peste o treime dintre alegătorii lui s-au evaporat.

Cetățeni ai Republicii Moldova așteaptă să intre la vot pentru alegerile prezidențiale la sediul Consulatului General al Republicii Moldova de la Iași, duminica, 1 Noiembrie 2020. Inquam Photos / Liviu Chirica

Mare parte din voturile lui Dodon de atunci sunt de aflat acum la Usatîi (228.000) și mai ales la Violeta Ivanov (87.500).

În 2016, Usatîi nu putea candida, pentru că se ascundea de justiție la Moscova, dar chiar și așa candidatul partidului său aduna peste 6%.

Partidul Șor se afla la început, iar candidata sa nu a fost validată de Comisia Electorală Centrală. Electoratul este mai fragmentat, ambii protagoniști sunt în recul. Maia Sandu, de la 550.000 atunci, a scăzut mai puțin dramatic, la 488.000, dar în 2016 obținea în primul tur un scor mai mare – 38,71%. Unii alegători sunt probabil dezamăgiți de parcursul ei de atunci încoace (alianța la guvernare cu Dodon din 2019.)

Usatîi, marele câștigător

Marele câștigător este Usatîi. Vechi rival al lui Dodon pentru favorurile Moscovei, acesta aleargă aproximativ pe același culoar. Are însă conexiuni în alte cercuri de putere moscovite și un discurs electoral mult mai agresiv, radical antisistem.

Ascensiunea sa ilustrează deruta profundă a unei părți însemnate a electoratului, dezamăgite și de socialiști și de integrarea europeană. Pentru el, scenariul ideal ar fi ca Dodon să piardă președinția, dar e puțin probabil că electoratul său ar vota pentru Sandu.

Renato Usatîi. Foto Arhiva personală, Facebook

Pentru Partidul Șor, orice scenariu care îi menține liderul în libertate și cu averea intactă este benefic, astfel încât investiția într-un vehicul politic este rentabilizată. Cel mai probabil, o reorientare pragmatică spre Dodon, favorizată și de profilul electoratului, este ușor de realizat.

Contextul socio-economic din Republica Moldova se degradează accentuat, iar popularitatea lui Dodon se erodează. Produsul Intern Brut al celei mai sărace țări din Europa, afectat de consecințele pandemiei, va scădea în 2020 cu peste 10%.

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României. Vrei să ne ajuți?

Susține PressOne

Populația este tot mai îmbătrânită, tinerii aflându-se la muncă în Europa (și nu numai), majoritatea cu pașapoarte românești. Un milion de basarabeni dețin și cetățenia României. 

Care sunt concluziile acestor alegeri? În primul rând, acesta este foarte probabil sfârșitul carierei politice a lui Andrei Năstase (Platforma Dreptate și Adevăr).

Cu doar 3,26%, câștigătorul primăriei Chișinăului în 2018, alegeri anulate de o caricaturală justiție aflată sub papucul oligarhului Vladimir Plahotniuc, dar și învinsul acelorași alegeri în 2019 a pierdut competiția cu fosta sa aliată din cadrul alianței ACUM, Maia Sandu. 

Apoi, cei doi candidați al căror program a fost unirea cu România, Octavian Țîcu (Partidul Unității Naționale, 2,01%) și Dorin Chirtoacă (Mișcarea Politică Unirea, 1,20%, ultimul) au luat scoruri foarte mici.

Pentru Chirtoacă, fost primar al Chișinăului ales de trei ori, capătul drumului este și el apropiat. Țîcu, deputat ales pe listele ACUM, istoric și fost boxer, pare o figură mai puțin uzată, cu potențial de creștere.

Cei doi unioniști nu au însă nicidecum exclusivitate pe acest segment. Conform unui sondaj foarte recent, dacă azi ar avea loc un referendum pentru unirea cu România, 33% dintre respondenți ar vota în favoarea ei, un maxim istoric, iar 48% împotrivă, un minim istoric. În patru ani cu Igor Dodon la președinție, procentul adepților unirii s-a dublat, pe când opiniile contrare au scăzut cu 18%. Dinamica pare ireversibilă și accelerată.

Duel incert, perspective sumbre

De unde pot culege voturi pentru al doilea tur din 15 noiembrie cei doi candidați?

Maia Sandu va recupera fără mari probleme electoratul lui Andrei Năstase, Octavian Țîcu, Dorin Chirtoacă și Tudor Deliu, dar acesta abia a însumat sub 8%, insuficient pentru a câștiga în turul secund.

Diaspora se va mobiliza, fără îndoială, dar logistica și condițiile nu permit decât poate ceva peste 200 000 de voturi exprimate, din care va aduna fără probleme 90%. O mobilizare a electoratului urban, de tur doi, din Chișinău, este și ea plauzibilă, precum și un consistent vot geopolitic pro-european. 

Igor Dodon are împotriva sa reputația de venalitate, complicitatea cu oligarhul Plahotniuc (și încă o complicitate din postura de servant) și un bilanț atroce.

Din promisiunile de campanie de acum patru ani, mai nimic nu s-a realizat. De partea sa are aparatul administrativ, sprijinul Moscovei, (dar fără mari resurse materiale pentru că ocuparea Crimeii a secătuit Rusia de lichidități), toată mașinăria de propagandă pro-rusă, una extrem de redutabilă și influentă în Republica Moldova, și jokerul transnistrean.

Alegătorii din teritoriul secesionist vor putea fi aduși cu microbuzele la secțiile de votare din dreapta Nistrului, schemă aplicată tradițional pe baze tranzacționale.

În 2016, Dodon se alegea președinte cu 834 000 de voturi, la care nu are cum ajunge de astă dată. Probabil 800 000 ar fi suficient, dar și acestea vor fi greu de atras.

Electoratul lui Usatîi, numeros, este unul captat de un discurs antisistem, foarte agresiv și demagogic. Doar cartea geopolitică nu va asigura un report satisfăcător, ba chiar o parte, marginală, ar putea bascula spre Maia Sandu cu anticorupția sa mai credibilă și cu sprijin european.

În campanie, Usatîi a pus ținta pe Dodon, iar o parte dintre votanții săi, mai ales cei din diaspora, unde s-a situat pe poziția a doua cu 17,27% (Dodon al treilea, cu doar 3,65%!), mai degrabă nu vor veni la vot decât să pună ștampila pe actualul președinte.

Situația se aseamănă cu cea din România, din 2004, când electoratul lui Corneliu Vadim Tudor, deși în principiu mai apropiat ca profil de cel al PSD, nu s-a repliat masiv în turul secund spre Adrian Năstase, ci o bună parte a preferat discursul justițiar al lui Traian Băsescu.

În plus, Usatîi a mai făcut deja jocurile împotriva lui Dodon. La alegerile legislative din 2015, deși fusese exclus din cursă, a deturnat 4% din sufragii, anulate, care ar fi schimbat configurația parlamentului în favoarea PSRM.

Dodon pleacă ușor avantajat, având un bazin potențial mai extins, dar posibil demobilizat, și resurse net superioare la dispoziție.  Sandu se află însă pe val, este văzută drept candidatul în ascensiune, ceea ce poate aduce o mobilizare mare și potențial decisivă.

Pentru oricare dintre cei doi va fi însă o victorie à la Pirus. Republica Moldova, depopulată, îmbătrânită, incapabilă de consens asupra unei orientări geopolitice, pare a-și fi epuizat resursa de viabilitate.

Integrarea în UE este și ea o himeră pentru următorii 20 de ani, în condițiile problemelor endemice ale fostei republici ex-sovietice și ale lipsei de apetit pentru extindere în multe țări europene.

Pentru elita conducătoare, de orice parte a baricadei s-a situat, statalitatea a fost însă sursa unei incredibile prosperități, astfel încât mizele politice nu au cum să dispară. 

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...