Alchimia unei știri false de succes

Codruţa Simina

Redactor

Scriitorul și lingvistul Ben Nimmo, cercetător în cadrul think tank-ului Atlantic Council, a studiat ingredientele unei știri false de succes − genul de articol care devine viral pe rețelele de socializare și care se lipește de mentalul colectiv ca un plasture pe rană.

Potrivit lui Nimmo, care a susținut recent o conferință despre dezinformarea din campania electorală pentru președinția Franței, există patru criterii pe care o știre falsă trebuie să le îndeplinească pentru a deveni majoră:

1. Să facă apel la emoția cititorului.

Dacă vreți să aplicați acest criteriu pe știrile false care se vehiculează în România, o să observați că unele site-uri sau grupuri de pe Facebook funcționează ca niște fabrici de ură și de spaimă.

Iată câteva exemple: președintele Klaus Iohannis este făcut invariabil „hitlerist” sau „nazist”, Laura Codruța Kövesi e numită „Luluța” și asociată unor forțe oculte potrivnice neamului românesc, minoritățile sexuale vor să ne răpească familiile și drepturile, iar Angela Merkel încurajează migrația musulmană ca parte a unui plan secret de distrugere a Europei.

2. Credibilitate incipientă/aparentă.

Vă aduceți aminte celebrele întrebări de la Radio Erevan? Să ne amintim un răspuns anume: „Nu era Volgă, ci era bicicletă și nu i s-a dat, ci i s-a luat”.  Este esența criteriului pe care tocmai l-am enunțat.

Pentru a-și atinge scopurile, o știre falsă are nevoie de un crâmpei de adevăr, pe baza căruia să se poată construi propaganda. Cu alte cuvinte, falsul de succes nu se poate clădi fără puțină credibilitate.

Este, de altfel, stilul pe care unii politicieni de la noi își construiesc declarațiile: acestea au ca prim scop să le susțină deciziile administrative, iar ulterior se dovedesc false. (Pentru o colecție relevantă în acest sens, puteți vizita galeria Factual.)

3. O poartă eficientă în nesfârșita lume online.

Sunt foarte importante:

Cu alte cuvinte, sursa de propagare trebuie să fie percepută de audiență ca având o „origine sănătoasă”. În general, site-urile care propagă știri false le repetă continuu cititorilor că sunt singurele surse credibile și că toate celelalte publicații mint.

Aceste site-uri au, de regulă, propriile pagini de Facebook sau conturi de Twitter. În ceea ce privește partidele politice, acestea preferă să lucreze înăuntrul grupurilor create pe rețele, unde știu că mesajele lor sunt așteptate de mii de simpatizanți.

4. … și o rețea care să o amplifice, prin rostogolire.

Non-știrile săptămânii: norul radioactiv din Ucraina, armata obligatorie și sacrificarea profesorilor pe altarul PNRR

„Păzea, vine norul radioactiv”, „Ciucă introduce armata obligatorie” și „PNRR nu-i permite guvernului să mărească salariile profesorilor” - trei narațiuni care au generat titluri alarmiste de presă în ultima săptămână. PressOne îți oferă un pic de context și-ți arată în ce fel denaturează fiecare dintre ele adevărul.

Context.ro: Serviciile de informații, Administrația Prezidențială și guvernul au scris și țin la secret planul național anti-dezinformare, care a eșuat

Administrația Prezidențială, serviciile române de informații și guvernul au scris planul național anti-dezinformare în care au promis că vor apăra românii de valurile de manipulări de pe rețelele sociale. Documentul n-a fost publicat oficial, detaliile planului sunt secrete, iar implementarea pare a fi un eșec.

Nu neapărat oameni deștepți, dar să fie mulți, după cum spune o vorbă celebră. Uneori, partidele politice se folosesc de așa-numiții postaci, a căror misiune este tocmai aceasta: să creeze portanță unui subiect în mediul online.

Asta cu toate că o știre falsă bine concepută decolează singură și, mai mult, revine din vreme în vreme în atenția publicului.

Vă amintiți de uriașii de la Roșia Montană? E un subiect care a decolat prin 2012. În 2016, încă se scria despre el. Și încă făcea mii de shares în rețele.

*

Totuși, cu ce ne ajută dacă știm aceste criterii?

În finalul conferinței sale, Ben Nimmo afirma că acestea sunt, de fapt, și punctele slabe prin care un material de tip fake news poate fi distrus.

„Organizațiile care se ocupă cu demontarea știrilor false trebuie să judece care dintre aceste patru elemente ale știrii false este veriga slabă și să atace din acea direcție”, explică el.

Acesta este, deci, unul dintre primii pași ai unei organizații care verifică știri și afirmații. Simpla demonstrare a falsității unui material apărut pe internet nu este suficientă pentru a-l convinge pe cititor.

Dimpotrivă, tot mai multe studii arată că, dacă este repetată obsesiv și pe canale diferite, știrea va fi crezută indiferent de valoarea ei de adevăr.