Activistele poloneze au deschis o clinică de avorturi. Oponenții au stropit-o cu acid

Redacția

Guvernul polonez, așa zis liberal, nu a adoptat încă reforma legislației privind avorturile, iar între timp activistele pentru drepturile femeilor au deschis o „clinică” de avorturi chiar vizavi de Parlament. Acestea sunt supuse hărțuirii și intimidărilor din partea activiștilor anti-avort de mai multe ori pe săptămână, iar autoritățile nu le oferă nicio protecție. 

„Ce să-ți spun, toată Europa se îndreaptă spre fascism!„ ridică din umeri Nikola, un angajat bărbos de la Netflix din Bulgaria, când îl întreb cum percepe situația politică actuală. „Sunt mereu furioasă”, adaugă partenera lui poloneză, Anna, care se uită la hanorace pe un cuier lângă vitrina magazinului.

Nikola și Anna s-au cunoscut în Țările de Jos, unde au locuit împreună câțiva ani. Au început să vină mai des în Polonia în urmă cu cinci ani, pentru a participa la demonstrațiile în masă pro-avort, iar apoi s-au mutat în Varșovia, orașul natal al Annei. „Vom vedea cum vor ieși următoarele alegeri parlamentare. Poate că nu ne va rămâne altceva de făcut decât să ne întoarcem în Țările de Jos. Nu că acolo ar fi ideal, dar am senzația că societatea are mai multă grijă de oameni, că există o stângă autentică mai puternică. Stânga poloneză e prea politicoasă,” remarcă Anna.

„Nu e prea mare pentru mine?” întreabă Anna, rotindu-se în fața oglinzii în hanoracul roz ales. Toți îi aprobăm alegerea, apoi Anna îi întinde hanoracul Emiliei, care pregătise deja presa termică roz pe masa lungă de metal. Anna a ales ca motiv pentru imprimat o imagine în stil pop art, pictată la scară mare și pe perete: o stea galbenă strălucind între buze roșii, pline, întredeschise, peste care cad câteva pastile. Imaginea este însoțită de textul: „Ajut cu avorturile.”

Este logo-ul „clinicii” de avort AboTak, un spațiu sigur unde oricine poate veni pentru sfaturi și sprijin în caz de sarcină nedorită, dar și în caz de sex neprotejat. Activistele din organizația Aborcyjny Dream Team au deschis clinica în acest an de Ziua Internațională a Femeii, pe strada Wiejska din Varșovia, chiar vizavi de Parlamentul polonez.

Au făcut acest pas la un an și jumătate după ce partidul ultraconservator și anti-avort Lege și Justiție a pierdut majoritatea în legislativ și după ce la putere a ajuns o coaliție politică eterogenă condusă de Donald Tusk, liderul formațiunii de dreapta Platforma Civică. Tusk s-a întors în funcția de prim-ministru cu promisiuni grandioase, rezumate în o sută de puncte concrete pentru primele o sută de zile de guvernare, printre care nu lipsea și legalizarea avortului.

În aprilie anul trecut, patru proiecte de lege ale guvernului privind relaxarea legislației poloneze în materie de avort au fost depuse în Parlament. În prezent, legea permite avortul doar în situații cu adevărat extreme: în caz de incest, viol sau pericol pentru viața mamei. Împreună cu legislația malteză, este considerată una dintre cele mai stricte din Europa.

Două propuneri ale Coaliției Civice și coaliției Noua Stânga propuneau legalizarea avortului la cerere până în a douăsprezecea săptămână de sarcină, iar a treia propunere a Noii Stângi viza dezincriminarea avortului. În prezent, femeile din Polonia pot întrerupe sarcina fără pedeapsă, dar persoanele care le ajută să facă acest lucru riscă să fie sancționate.

Al patrulea proiect al coaliției A treia Cale permitea avortul numai în cazul afectării fătului. Această excepție a fost anulată în 2020 printr-o decizie a Curții Constituționale – ultraconservatorii reușind să preia controlul asupra instituției în timpul celor opt ani de guvernare. Niciunul dintre proiecte nu a fost adoptat.

Ar fi putut fi eroi

Pe Marta Lempart, fosta figură principală a demonstrațiilor pro-avort, o întâlnesc în biroul Grevei Generale a Femeilor din centrul Varșoviei. Ca o amintire mândră a începuturilor sale, pe perete atârnă o fotografie de seară a celui mai mare protest din octombrie 2020, când aproximativ jumătate de milion de oameni au ieșit în stradă. De-a lungul anilor, fostele coordonatoare ale mișcării au devenit o echipă de organizație civică. Cu toate acestea, Lempart continuă să acționeze la fel de intransigent ca atunci când, din stradă, trimitea guvernul ultraconservator „la plimbare”.

După cum subliniază Lempart, guvernul Tusk a schimbat pe parcursul mandatului său diverse argumentele pentru a justifica de ce nu a reușit să adopte o legislație mai liberală în materie de avort. La început, a invocat veto-ul preconizat al președintelui Andrzej Duda, al cărui mandat se apropia de sfârșit.

„Ar fi putut fi eroi naționali! Dacă ar fi încercat să adopte ceea ce dorește electoratul lor și ar fi luptat pentru o cauză justă, indiferent că președintele le-ar fi blocat eforturile, oamenii ar fi apreciat acest lucru. La urma urmei, este o temă care ar putea, cel mai probabil, să le coste următoarele alegeri parlamentare”, observă ea. Așa cum Lempart pune mereu accent în fiecare interviu, relaxarea legislației privind avortul este susținută astăzi, conform sondajelor, de majoritatea societății poloneze.

„Pe măsură ce se apropiau alegerile prezidențiale, guvernul a încetat să mai menționeze veto-ul prezidențial, deoarece exista riscul ca președintele să fie ales candidatul lor și atunci nu ar mai fi avut niciun motiv pentru scuze”, atrage aceasta atenția.

Marta Lempartová. foto: Petra Dvořáková, DR

Update. Jandarmeria București anunță o anchetă internă, după ce mai multe tinere, printre care și o reporteră PressOne, au acuzat că au fost ridicate și hărțuite în dubă

Direcția Generală de Jandarmi a Municipiului București anunță că s-a autosesizat și că va face verificări interne, după ce PressOne a publicat un articol în care am relatat despre comportamente excesive ale oamenilor legii, la adresa unor tinere care participau la un eveniment public.

Cine se află în spatele site-ului unde sunt publicate imagini cu femei fotografiate pe stradă, inclusiv minore. Interviu cu o tânără care a găsit poze nud deepfake cu ea pe site

Un forum care funcționează din 2016 și pe care sunt publicate poze cu femei fotografiate pe ascuns, pe stradă sau în saloanele de epilat, inclusiv poze cu minore, unele dintre ele realizate cu tehnologia deepfake, a fost dezactivat cu mare întârziere. Problema rămâne.

În august anul trecut, Tusk a recunoscut că nu are majoritate parlamentară pentru legalizarea avortului la cerere, deoarece partenerii săi conservatori din coaliție, provenind din rândurile partidului creștin-democrat polonez și parțial din partidul Polonia 2050, se opun legalizării avortului.

"Nonsens! Creștin-democrații au fost întotdeauna un partener minoritar în coaliție în toate guvernele, pot fi cumpărați cu ușurință, lui Tusk i-ar lua cincisprezece minute să-i convingă! Ar fi suficient să-i amenințe cu pierderea unui post lucrativ sau a resurselor financiare. Sunt atât de corupți și slabi, încât dacă ar avea loc alegeri acum, nici măcar nu ar ajunge în Parlament. Și toți știm asta!” afirmă Lempartová cu faimoasa ei vehemență. ”Cred că nu ne rămâne altceva de făcut decât să ieșim din nou în stradă pentru avort și probabil și pentru parteneriatele înregistrate", încheie ea.

De la interzicere la campanie de informare

„Nu mă așteptam la nimic. De la început am știut că ne mint. Încă din campania electorală știau că nu vor obține majoritatea pentru reforma legislației privind avortul. Atunci de ce au promis asta? Joacă cu noi jocuri politice ale căror reguli nu le cunoaștem, ne-au folosit pentru tactici politice. Și tocmai de aceea am deschis AboTak. Pentru a le arăta oamenilor că noi, spre deosebire de politicieni, ne respectăm promisiunile", descrie împăcată Justyna Wydrzyńska, o proeminentă activistă poloneză pro-avort.

Stăm nonșalant pe podea într-o cameră mică, separată de încăperea principală a clinicii AboTak de o singură ușă. În spatele nostru se află un fotoliu roz deschis și un puf de aceeași culoare, dar mai intensă. Pe perete sunt fixate câteva lămpi în formă de inimă, nu lipsește nici lampa cu lavă și câteva cărți. Wydrzyńska, îmbrăcată într-o rochie lungă și vaporoasă, cu umbre liliac pe pleoape, se potrivește perfect cu interiorul. Există și o toaletă separată.

Această cameră este supranumită „mizolatka” – de la combinarea cuvintelor «izolacja» (izolare) și „misoprostol”, cel mai comun medicament pentru avort. Știința a depășit de mult gândirea retrogradă și, în prezent, marea majoritate a femeilor din Polonia care rămân însărcinate accidental își întrerup sarcina acasă, cu ajutorul pastilelor comandate online prin organizații precum Women on Web.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, avortul medicamentos este sigur până în a douăsprezecea săptămână de sarcină, chiar și fără supraveghere medicală. Mai multe țări — precum Marea Britanie, Franța sau Țările de Jos — permit deja întreruperea de sarcină medicamentoasă realizată cel puțin parțial la domiciliu. Sunt suficiente doar cinci pastile: mai întâi se ia o pastilă de mifepriston, care provoacă desprinderea embrionului de peretele uterin. La una sau două zile după aceasta, trebuie luate patru pastile de misoprostol, care provoacă contracții uterine și dilatarea colului uterin.

Aproximativ opt ore după administrarea misoprostolului — timp în care corpul unei femei însărcinate involuntar elimină cea mai mare parte a sarcinii — femeile pot petrece timpul în „mizolatka”. Nu toate femeile din Polonia au parte de un spațiu sigur în care să poată trece liniștite printr-o întrerupere de sarcină. În plus, aici beneficiază de sprijinul unor specialiste empatice, cu ani de experiență în avortul clandestin.

Potrivit estimărilor neoficiale, aproximativ o sută de mii de femei întrerup sarcina anual în Polonia. Înăsprirea legislației privind avortul în 2020 a dus nu doar la proteste masive, ci și la o amplă campanie de conștientizare la nivelul întregii societăți. Mai mulți oameni s-au implicat în rețele de sprijin pentru avorturi auto-gestionate, iar în spațiul public au apărut autocolante și graffiti cu numere de telefon ale organizațiilor pentru avort sau informații despre cum funcționează întreruperea de sarcină medicamentoasă.

Cea mai activă organizație de avort, Aborcyjny Dream Team, a fost fondată în 2016 de Wydrzyńska împreună cu Natalia Broniarczyk și Karolina Więckiewicz. Femeile poloneze care rămâneau însărcinate involuntar aveau la dispoziție ajutor pe internet sau prin telefon încă înainte de înființarea AboTak.

„În Polonia, astăzi este mai ușor să faci un avort medicamentos decât, de exemplu, în Germania”, subliniază Broniarczyk. În Germania, avortul este precedat de o consultație cu un asistent social, urmată de o perioadă de așteptare obligatorie de trei zile. În Polonia, în schimb, femeile dețin controlul asupra deciziei și procesului – fără supraveghere medicală, fără înregistrare în dosar. Iar dacă au nevoie de ajutor, se pot adresa în timp real unor femei care nu le vor judeca.

Ne este teamă de legalizarea avortului

Aceasta conduce la o situație paradoxală. „Nu avem nevoie de o lege pentru legalizarea avortului. De fapt, ne este teamă de ea. Sistemul medical nu este pregătit să ofere o sută de mii de avorturi pe an. În plus, medicii nu știu aproape nimic despre avorturi — și adesea sunt împotriva lor. Nu vrem ca avorturile să intre sub controlul lor, așa cum se întâmplă în restul Europei. Ceea ce avem nevoie este decriminalizarea. Pentru a evita ca rudele femeilor care au recurs la avort să fie trimise în instanță", explică Wydrzyńska.

În Polonia se întâmplă uneori ca organele de urmărire penală să ancheteze, de exemplu, un prieten care i-a dat partenerei bani pentru pilulele abortive. După cum a remarcat pentru AFP avocata Karolina Gierdal, criminalizarea ajutorului pentru avort „produce multe temeri legate de unde începe această asistență — poate o prietenă să mă ajute, să-mi dea o sticlă cu apă fierbinte?„

Wydrzyńska este singura activistă care a fost condamnată pentru presupusă complicitate la avort, la opt luni de muncă în folosul comunității. În 2020, ea a furnizat unei femei pastile pentru avort, fapt descoperit de prietenul acesteia, care a denunțat-o pe Wydrzyńska. Wydrzyńska a fost condamnată în temeiul unei legi din 1993 care viza doctorii ce efectuau avorturi manual — însă niciun doctor nu a fost vreodată condamnat în Polonia pentru efectuarea unui avort.

„I-am furnizat femeii în cauză doar un instrument pe care îl putea folosi sau nu. În plus, poliția i-a confiscat pilulele, iar ea a făcut avortul abia după câteva săptămâni — folosind un cutter pentru folie,” susține activista, declarându-se nevinovată.

În februarie anul acesta, instanța de apel a anulat sentința și a trimis cazul înapoi la prima instanță, pe motiv de suspiciune de parțialitate a judecătoarei, care fusese numită în funcție de radicalul ultraconservator și fost ministru al justiției Zbigniew Ziobro.

Deși AboTak oferă doar informații și un spațiu sigur pentru desfășurarea avortului, fără a furniza pilule, atât Wydrzyńska, cât și Broniarczyk sunt audiate frecvent de poliție. Când Tusk anunța că nu are majoritatea parlamentară pentru reforma avorturilor, promitea că va face tot ce poate pentru a opri persecuția celor care sprijină femeile în întreruperea sarcinii. 

Potrivit Broniarczyk, decriminalizarea avortului ar ajuta, de asemenea, să se testeze dacă comunitatea medicală poloneză refuză să efectueze avorturi din frica de pedeapsă: „O situație similară există acum în Mexic, unde avortul a fost recent decriminalizat, dar nu legalizat — iar medicii au început să efectueze avorturi pe cont propriu.”

Spre deosebire de decriminalizare, fiecare lege privind avortul conține o listă de condiții restrictive care stabilesc până în ce săptămână de sarcină, cât de des și sub ce supraveghere medicală poate fi efectuat avortul.

"Având în vedere componența conservatoare a Parlamentului polonez, mă tem că avortul va fi permis numai în condiții stricte și, în consecință, va deveni mai inaccesibil decât este acum. Este vorba despre viețile și sănătatea noastră! Nu există niciun motiv științific sau medical pentru care avortul să fie reglementat de lege și cu atât mai puțin de codul penal. Nu este vorba de nimic altceva decât de controlul femeilor", afirmă Broniarczyk.

Dorința pastelată de a trăi normal

Până în prezent, șase femei și-au întrerupt sarcina în „mizolatka”. „Ne așteptam ca interesul pentru acest serviciu va fi mai mare”, recunoaște Wydrzyńska.

„Cu toate acestea, cred că avem nevoie de mai multe astfel de locuri — chiar dacă ar fi deschise doar de două ori pe săptămână. Ele au o valoare simbolică importantă. E de ajuns să ne gândim la ce fel de mesaje, imagini și reprezentări au fost asociate până recent cu avortul – toate exclusiv negative. Vrem să asociem avorturile cu mesaje pozitive despre ușurare sau cu dorința de a trăi normal", explică ea.

foto: Foto Petra Dvořáková, DR

În sala principală a AboTaku, între timp, este agitație, ca în fiecare zi. Pe lângă Anna și Nikola, care au venit cu o pungă de cornuri cu marmeladă și zahăr pudră, astăzi a venit și Ola. Tânăra firavă, îmbrăcată într-o cămașă de vară închisă la culoare, cu model de frunze de palmier, a adus cu ea un cozonac de Paște presărat cu zahăr pudră, numit „babka”. În Polonia centrală, de unde provine, babka conține un ingredient surprinzător — maioneză, care o face mai fragedă.

„Babka” Olei a crescut considerabil și vârful s-a crăpat, astfel încât seamănă cu o vulvă. „Nu am planificat asta, dar în timpul coacerii mi-am dat seama că o voi aduce aici. Se pare că 'babka' știa foarte bine, că va veni aici”, râde ea, în timp ce femeile de la AboTak pozează amuzate cu babka, scoțându-și limbile în glumă. 

Aproximativ una din trei până la patru femei trece printr-o întrerupere de sarcină cel puțin o dată în viață. Ola este una dintre ele. „Am rămas însărcinată în urma unui viol. Din fericire, în acea perioadă locuiam în Anglia. Am descoperit sarcina în a douăsprezecea săptămână și am reușit să fac avort abia în a douăzecea săptămână. Dacă aș fi fost atunci în Polonia, poate că acum aș fi avut un copil de opt ani lângă mine”, povestește ea. În Polonia, o femeie poate face avort după un viol doar până în a douăsprezecea săptămână și, mai ales, violul trebuie dovedit de procuror.

Echipa AboTaku este mulțumită pentru munca depusă și de un tânăr punker cu un chip frumos, împodobit cu piercinguri, care o recunoaște pe Ola ca fiind o influenceriță feministă de pe TikTok. Își cumpără o sacoșă de pânză cu imprimeu de capibara și inscripția „abo”, în care Emilia îi pune o rezervă de prezervative. Îi îmbrățișează pe toți.

Pe masă se află în fiecare zi o vază cu flori proaspete, astăzi lalele roșii, și o farfurie cu dulciuri pentru toți — gesturi de susținere cu care oamenii vin zilnic la AboTak. Camera este dominată de o canapea roșie din satin în formă de buze senzuale, de aceeași culoare cu perdeaua care separă camera în zona publică și „backstage”.

Cuierul și rafturile sunt pline de obiecte în nuanțe pastelate, cu sloganuri pro-avort și feministe, pe care oamenii le pot cumpăra pentru a sprijini activitatea clinicei AboTak: o cană roz cu inscripția „Niciodată nu vei merge singură” sau chiloți cu inscripția „Fac sex pentru plăcere, nu pentru a rămâne însărcinată”. Se pare că acestea din urmă se vând cel mai bine, deși majoritatea clientelor le cer în șoaptă. Autocolantele și afișele din încăpere sunt pline de mesaje despre sororitate, autonomie feminină și ușurința și accesibilitatea aproape magică a avortului medicamentos.

Broniarczyk, care de obicei vine la AboTak cu cei doi buldogi francezi ai săi, aruncă din când în când priviri neliniștite spre vitrină. „Cine este cameramanul acela? E cineva de-al nostru?” arată ea spre bărbatul de afară.

Hărțuire prin zgomot

Abia o săptămână mai târziu am înțeles pe deplin motivul privirii ei suspicioase. Desenatoarea Carrot B. tocmai își prezenta la AboTak cea mai recentă bandă desenată, Wyjście (Ieșirea), despre o poloneză care a plecat în Țările de Jos pentru a avorta. Chiar în acel moment, în fața vitrinei AboTak, un grup de oameni a desfăcut afișe cu fotografii de fetuși.

Și mai grav, din difuzoarele uriașe se aude un zgomot periculos de puternic: un sunet ascuțit, asemănător cu sirena unei ambulanțe, și plânsul sfâșietor al unui copil. „Astăzi au adăugat un sunet nou, nu-i așa?”, întreabă una dintre persoanele prezente. Unii protestatari suflă cu înverșunare în vuvuzele din plastic.

„Este cea mai bizară lansare de carte la care am participat vreodată!”, încearcă ilustratoarea să destindă atmosfera tensionată cu un zâmbet, dar este evident că este neliniștită. „Va trebui din nou să iau un Uber acasă. M-au lipsit de tot, chiar și de plăcerea de a merge cu bicicleta”, oftează Broniarczyk, care încearcă să-și ascundă nervozitatea consumând alune una după alta. 

Protestatarii anti-avort vin în fața clinicii cam de trei ori pe săptămână. Protestele lor gălăgioase sunt însoțite uneori de lozinci despre „uciderea inocenților”. Alteori, difuzează fragmente dintr-un podcast în care Broniarczyk povestește despre experiența ei cu avortul și despre faptul că, în ciuda convingerii că a luat decizia corectă, uneori se gândește la câți ani ar fi avut azi copilul ei.

De două ori, pragul clinicii a fost stropit cu acid butiric cu miros intens. 

Protestele din fața clinicii sunt anunțate oficial în fiecare zi între orele opt dimineața și opt seara. Activistele sau femeile care vin la AboTak pentru consiliere sau pentru a face un avort nu știu niciodată dacă vor fi nevoite să străbată o mulțime ostilă, care nu se sfiește să le pună vuvuzela la ureche. Acum câteva zile, o refugiată ucraineană care a rămas însărcinată în urma unui viol și nu a reușit să comande pastilele prin internet a trebuit să treacă printr-un protest deosebit de agresiv.

În plus, clinica se află într-un cartier rezidențial, iar această hărțuire constantă prin zgomot perturbă și viața vecinilor. Vecinii le-au mărturisit activistelor că au fost nevoiți să interneze o fetiță cu tulburare de spectru autist de șase ani după ce a început să se automutileze din cauza zgomotului.

Activistele au început să ia în considerare închiderea clinicii. „Nu e vorba că ne-ar fi frică de ei. Dar nu vrem ca vecinii să sufere din cauza noastră. Totuși, când am spus asta uneia dintre vecine, ea ne-a răspuns: «Nu puteți face asta. Nu e vorba despre voi. E vorba despre ei.» Așa că am decis să mai dăm o șansă clinicii. Și am început să fim mai ofensive. Le filmăm fețele cu telefonul și arătăm pe internet ce ne fac,” povestește Wydrzyńska.

Activistele sunt însă de acord că ar trebui să reacționeze în primul rând municipalitatea, condusă de Rafał Trzaskowski, candidat la președinție din partea Platformei Civice a lui Tusk, care a pierdut alegerile prezidențiale din iunie în fața conservatorului Karol Nawrocki.

La inițiativa senatoarei de stânga Magdalena Biajet, clinica a început să fie păzită zilnic de poliție, astfel încât nu mai este stropită cu acid. Cu toate acestea, poliția refuză să disperseze demonstrațiile care tulbură ordinea publică, invocând dreptul la întrunire, care nu poate fi interzis pe motivul nivelului de zgomot. Conform Constituției poloneze, poliția poate desființa întrunirile dacă acestea pun în pericol sănătatea, proprietatea sau siguranța populației, ceea ce este fără îndoială cazul demonstrațiilor, în urma cărora o fetiță de șase ani se automutilează.

Pentru sororitate! 

Inacțiunea poliției pare cu atât mai nepotrivită dacă luăm în considerare reacția la acțiunea pașnică din 1 mai a grupului Plakaciary, ale cărui membre, ca răspuns la atacurile cu acid butiric, au lipit sloganuri pro-avort în apropierea Parlamentului. De îndată ce au pășit pe peluza din fața gardului metalic unde voiau să lipească mesajele, au fost imediat înconjurate de aproximativ douăzeci de polițiști echipați cu mini-camere. 

Poliția a lăsat în cele din urmă activistele să-și termine acțiunea, dar toate persoanele prezente vor fi chemate la poliție pentru a fi interogate, deoarece ar fi comis o infracțiune. „Unde erați când au aruncat acid pe clinică? Știți că în întreaga lume femeile sunt stropite cu acid pentru a fi intimidate? Ce trebuie să facem pentru a ne simți în siguranță în orașul nostru?”, a întrebat energic Julia Kamińska, membră a grupului Plakaciary și actriță cunoscută.

„Să stați acasă, să mâncați pizza, să vă uitați la Netflix și să nu faceți probleme”, i-a răspuns polițistul.

„Exact acesta era scopul nostru. Să arătăm că atacurile cu acid asupra clinicii de avort nu îi interesează, dar pentru niște afișe în sprijinul drepturilor omului vin douăzeci de polițiști”, spune Janka, o blondă energică, altă membră a grupului. Poliția le-a confiscat pensulele și găleata de plastic cu adeziv lichid pentru a le împiedica să continue presupusa infracțiune.

Desenatoarea Carrot B. a terminat prezentarea cărții în ciuda celor două ore de zgomot, dar în acea zi părăsim clinica cu capul plecat, pe ușa din spate. Broniarczyk are o expresie rigidă pe față, în care se amestecă furia, epuizarea și tristețea. O întreb dacă este bine. „Da și nu. Cum de ne-au lăsat toți singure cu asta? Am ajutat atât de multe femei importante din Polonia să avorteze. Aș putea face o listă foarte lungă”, răspunde ea.

„Am nevoie de o băutură!”, exclamă Zuza, artistă și angajată a clinicei, cu dreaduri strânse într-un coc elegant legat cu o eșarfă de culoarea piersicii și pornește supărată înainte. „Cum poate cineva să spună că Trzaskowski susține dreptul la avort? Tocmai inacțiunea lui face ca toate astea să fie posibile! Și când atragem atenția asupra acestui lucru, ni se spune că îi ajutăm pe fasciști să câștige! De parcă ar trebui să îi sărbătorim pe toți cei care nu sunt fasciști declarați!” continuă ea. 

„Exact”, adaugă Joanna, voluntară cu ochelari și activistă antifascistă, implicată în lupta pentru dreptul la avort încă de la 15 ani, pe un ton mai blând. „În ultima vreme, pentru prima oară în viața mea, simt că nu mai am nimic de pierdut. De parcă fasciștii au câștigat deja, într-un fel.”

În cele din urmă, petrecem totuși împreună o seară emoționantă și frumoasă. Vorbim despre activism, despre traume familiale, despre socializarea în permanenta senzație de vinovăție și insuficiență. „Mă simt atât de privilegiată că am ocazia să lucrez cu oameni așa de minunați ca voi!”, repetă emoționată Emilia, managera clinicei AboTak. Și de fiecare dată când ciocnim în seara aceea, strigăm extatic: „Pentru sororitate!”

Articolul a fost realizat în cadrul proiectului PULSE, o inițiativă europeană de promovare a cooperării transfrontaliere în domeniul jurnalismului. La redactarea textului a contribuit Michał Kokot de la Gazeta Wyborcza.Traducere: Tatiana Dumbrava | Voxeurop

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€