5, ba chiar 7 seriale science-fiction pentru această vară

„Cum ar fi ca atunci când mori, să mori pe bune? E șansa ta să afli dacă ești realmente Dumnezeu sau doar un pumn de circuite cu o tunsoare nașpa.”

Ce îi mai poate spune un om muritor unui robot nemuritor care-i pune în față un destin de care nu știe și pe care nu vrea să-l accepte? Aparent, destul de multe, altminteri veșnica luptă între viața organică și cea artificială n-ar fi subiect pentru seriale de science fiction atât de diverse. 

Și, în cele din urmă, tot atâtea pretexte pentru aceeași conversație despre sensul vieții începută hăt, departe, pe vremea când egiptenii scriau pe papirusuri iar strămoșii evreilor făceau cunoștință cu Dumnezeirea într-un tufiș arzând.

Începe vara, iar odată cu ea, unii dintre noi vor dori să evadeze puțin din realitatea crudă și să se bucure de câteva filme care pun probleme mult mai profunde decât ar părea la prima vedere. Din fericire, serviciile de streaming ne fac un amar de bine și ne aduc nu doar filme noi, ci și unele clasice, dar de neratat. Câteva scurte recomandări, așadar:

Battlestar Galactica (Amazon Prime)

Citatul de mai sus este luat direct din, probabil, cel mai bun serial de science fiction din istorie. Remake-ul difuzat între 2004-2009 este, de fapt, un film de război în spațiu care încearcă să descopere drumul către esența umanității: nu doar dacă mașinile înzestrate cu inteligență artificială au suflet, ci mult mai mult decât atât.

Ce contează cu adevărat? Să trăiești pentru totdeauna, întrupându-te mereu și mereu în alt corp, sau să prețuiești clipa? Ce te definește – genetica, amintirile și experiențele de viață (sau, în cazul mașinilor, programarea ta de bază), sau mai degrabă alegerile pe care le faci? Ce-ți dă valoare – loialitatea față de o cauză, față de niște principii, față de ai tăi sau, mai degrabă, capacitatea ta de a urma un destin prestabilit de un Dumnezeu iubitor și totodată distant, indiferent în ce tabără te afli? Ce definește însăși omenirea – democrația, capacitatea de a avea încredere unii în alții, așa imperfecți cum suntem, sau mai degrabă ura, violența, radicalismul și cinismul?

Omenirea este vânată de propria-i creație într-un serial făcut în epoca post-Matrix, dar înaintea duzinei de filme despre inteligența artificială mai apropiate de noi. Efectele speciale rezistă în timp – în continuare susțin că are unele dintre cele mai spectaculoase bătălii în spațiu-, însă filmul este în primul rând un recital actoricesc din partea unor actori de primă mână, precum și un exemplu de scriitură cum greu mai găsești azi, într-o lume mai degrabă ocupată să predice prin intermediul micului ecran, iar nu să-ți încânte inima cu o poveste.

Patru sezoane a circa 20 de episoade fiecare, plus două filme de lung-metraj intermediare, pe care însă nu le veți găsi tot pe Amazon (Razor și The Plan). Se pregătește un remake care nu are nicio șansă să se ridice la nivelul de capodoperă al acestei serii.

Altered Carbon (Netflix)

Foarte proaspăt și actual, Altered Carbon spune aceeași poveste a nemuririi, dar prin prisma unor personaje cyberpunk desăvârșite în luptă. Dar aduce nemurirea fericire? Ne face ea mai buni? Se pare că nu.

De data asta, nu roboții se reîntrupează, ca în Battlestar Galactica, ci înșiși oamenii. Și nu se reîntrupează neapărat în clone, nu, ci în trupurile altor oameni. Memoria corticală poate fi introdusă și scoasă dintr-un corp așa cum am face azi cu un card de memorie, cu diferența că și trupul pe care tocmai l-ai primit nu e tocmai docil de la început. Iar Takeshi Kovacs, personajul principal, ne trage cu el într-o poveste despre esența vieții la fel de frumoasă ca un haiku.

Cum ar fi ca ticăloșii de la putere să se reîntrupeze mereu și mereu, să devină din ce în ce mai bogați, la nesfârșit, iar restul omenirii să zacă într-o mizerie interplanetară greu de descris? Cum ar fi ca iubirea să-ți schimbe complet reperele în care credeai și în care te-a afundat societatea atât de mult, încât ai ajuns să crezi că te definesc? Și cum ar fi ca, luptând cu propriii tăi demoni, într-o adevărată epopee detectivistică, să descoperi că, în ciuda carbonului alterat în zeci și zeci de copii, adevărata ta identitate e cea pe care o alegi, nu cea care ți-a fost dată?

Două sezoane demne de urmărit cap-coadă, posibil să existe și un al treilea, dar nu mai devreme de 2022.

Tales from the Loop (Amazon Prime)

O serie cu un singur sezon (2020) bazată pe cartea grafică a suedezului Simon Stålenhag, cu un vizual absolut superb de anii ‘80, doar opt episoade și tot atâtea povești care te trimit cu gândul la Zona Crepusculară și Povești cu Final Neașteptat.

O comunitate care locuiește în jurul unui complex de clădiri numite The Loop, în care au loc tot felul de experimente științifice fascinante, dar mai puțin importante pentru narațiune. Pentru că povestea nu este despre știință sau ficțiune aici, ci despre legăturile dintre oamenii acestei comunități, privită prin salturi succesive între puncte de vedere diferite – un puzzle care se alcătuiește bucată cu bucată în fiecare episod.

Fiecare experiment reușit sau nereușit are consecințe surprinzătoare în viața membrilor comunității – se fac și se desfac vieți, se trădează prieteni, se găsesc prieteni noi, se află cum ar fi să-ți trăiești visul care te obseda dintotdeauna sau cum ar fi să-ți înfrunți cele mai negre temeri. O serie puțin cam deprimantă, dacă e să fiu sincer, cu un ritm lent și cinic pe alocuri, dar profund uman, cu o cinematografie vădit europeană și o coloană sonoră absolut superbă. Nu va urma un al doilea sezon, e o serie de sine stătătoare.

Westworld (HBO GO)

Ajuns la al treilea sezon în 2020, Westworld nu mai seamănă deloc cu ce văzusem în prima serie. Totuși, deși are detractorii săi, rămâne unul dintre cele mai profunde seriale pentru obsedații de vechea dilemă: destin sau alegere liberă?

Dacă primele două sezoane au loc într-un decor western, al treilea sezon ne arată cea mai consistentă lume futuristă de la Matrix încoace și se aruncă cu voioșie în hăul numit „cum ar fi lumea guvernată de inteligența artificială”. Nu e o cădere liberă, ci un zbor controlat, pentru că, fără a da spoilere, nu vorbim aici doar de veșnicii roboți-păpuși mecanice, ci și de dilemele oamenilor dintr-o societate, de fapt, post-umană.

Dacă roboții sunt guvernați de programarea lor de bază și trebuie să se lupte cu ea pentru a deveni cu adevărat liberi, nu suntem și noi oare altceva decât niște mașini din carne și oase, dar predeterminate de genetica noastră, de alegerile pe care le-au făcut alții pentru noi, cât și de răspunsul nostru la ce ni s-a întâmplat de-a lungul vieții? Unde începe și unde se termină, de fapt, liberul arbitru? Și, mai ales, ar mai trebui omenirea să aibă liber arbitru în condițiile în care diferența dintre oameni și mașini devine tot mai mică, iar societatea pare să meargă mai bine în absența acestuia?

Unii s-au plâns că e greu de urmărit și de înțeles tocmai pentru că, în bunul stil Matrix, aruncă uneori cu prea multă filosofie la hectar. Dar sunt doar trei sezoane (va urma și un al patrulea, din nou, nu mai devreme de 2022), deci nici efortul nu e prea mare.

The Expanse (Amazon Prime)

Da, se pare că toate sefeurile bune sunt acum pe Amazon Prime, asta dacă nu vă deranjează că mamutul Amazon nu s-a obosit să cumpere și subtitrările în română. Ajuns la sezonul patru, The Expanse nu dezamăgește: lumea gândită în seria de cărți cu același nume primește tot mai multe detalii și-și păstrează coerența.

Într-un viitor aflat la sute de ani distanță, în care sistemul solar este colonizat, omenirea nu s-a dezbărat deloc de metehnele obișnuite – oamenii încă se bat pentru resurse și putere, indiferent că asta se întâmplă în războiul dintre Terra și Marte sau în mizerabilele colonii miniere din centura de asteroizi. Dar pot fi unite taberele umane de un eveniment cosmic greu de înțeles, în fața căruia supraviețuirea depinde tocmai de această unitate?

Personaje credibile, puternice, un scenariu care nu încearcă niciodată să-ți predice vreun adevăr sau altul, un space opera desăvârșit executat și jucat, efecte speciale excelente dar mai ales o poveste care te ține în fața ecranului în serii de vizionări succesive obișnuit mai degrabă la Netflix decât la Amazon. 

Seria a fost salvată de la închidere de către Bezos, așa că ne putem aștepta cu încredere ca la final de 2020 sau început de 2021 să apară și sezonul 5. Cum avem deja opt cărți gata și mai urmează și a noua, se pare că ne vom bucura de aventurile omenirii în spațiu până cel puțin la mijlocul acestui deceniu.

Mențiuni onorabile: 

Picard (Amazon Prime)

Dacă nu ar fi atât de obsedat de corectitudinea politică mascată ca incorectitudine politică, ultimul Star Trek cu Patrick Stewart în rolul principal ar fi fost salvat de căldura și umanitatea pe care o respiră. Așa, merită urmărit doar dacă ești cu adevărat un nostalgic al Star Trek: The Next Generation.

Din nou, vorbim despre eterna întrebare: ce ne definește ca ființe unice? Altminteri, la fel ca seria Star Trek: Discovery, este rămas mult în urma serialelor preocupate mai mult de poveste decât de predici.

Avenue 5 (HBO GO)

Cu Hugh Laurie în rolul incompetentului căpitan de navă de croazieră stelară și cu o parte din echipa seriei Vicepreședinta (Veep) la cârmă, n-avea cum să nu iasă o nebunie galactică. Alături de Space Force (Netflix) și The Orville, se alătură trendului de comedii în spațiu cu un dram neașteptat de profunzime.

Începe mai lent, nu e pe placul celor care nu apreciază serii precum The Office, dar devine tot mai bun pe măsură ce trece de mijlocul sezonului. Unele episoade sunt capodopere – precum acela în care oamenii de pe navă cred că nu se află, de fapt, în spațiu și că totul e o păcăleală. Cu consecințele de rigoare.