Zero transparență, mult „respect și camaraderie”. Cum tratează SRI, Poliția sau Jandarmeria cazurile de hărțuire la locul de muncă

Luiza Popovici

Reporter

PressOne a solicitat date oficiale despre numărul de sesizări privind hărțuirea la locul de muncă de la principalele structuri de securitate ale statului român: Serviciul Român de Informații (SRI), Serviciul de Informații Externe (SIE), Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS), Serviciul de Protecție și Pază (SPP), Ministerul Afacerilor Interne (MAI), Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR),  Poliția Capitalei și Jandarmeria Română. 

Conform legislației din România, fiecare instituție trebuie să aloce un departament special pentru soluționarea cererilor de hărțuire la locul de muncă, o metodologie internă care să prevină hărțuirea la locul de muncă, informarea angajaților și asigurarea unui mecanism de raportare a acestor comportamente.  Despre toate acestea PressOne a cerut informații, în baza legii privind liberul acces la informațiile de interes public. 

Hărțuirea la locul de muncă în România

Pe hârtie, hărțuirea la locul de muncă este reglementată în România din anul  2020, prin schimbarea succesivă a legilor privind discriminarea, hărțuirea și egalitatea de șanse între femei și bărbați. Normele le impun angajatorilor obligația de a preveni și sancționa astfel de comportamente în cadrul organizațiilor. 

Ultima actualizare a legii a fost în februarie 2025, când s-a introdus posibilitatea raportării anonimă a petițiilor de hărțuire la locul de muncă și sprijinirea potențialelor victime. 

Hărțuirea la locul de muncă  este „un comportament nedorit, inclusiv de natură sexuală, care face o persoană să se simtă ofensată, umilită sau intimidată. Aceasta include situațiile în care unei persoane i se solicită să se angajeze în activități sexuale ca o condiție a angajării persoanei respective, precum și situațiile care creează un mediu ostil, intimidant sau umilitor. Hărțuirea implică mai multe incidente și/sau acțiuni cu caracter repetitiv, care constituie hărțuire fizică, verbală și nonverbală.”, se arată în lege. 

Exemple de  hărțuire la locul de muncă sunt „comentariile privind aspectul, vârsta, viața privată a unui angajat, comentarii sexuale, povești și glume de natură sexuală, avansuri sexuale, invitații sociale repetate și nedorite pentru întâlniri sau intimitate fizică, insulte legate de sexul angajatului, (...)  trimiterea de mesaje umilitoare, degradante, explicite sexual (...), afișarea materialelor sugestive sau explicite sexual; gesturi sugestive sexual, fluierături, priviri insistente, dacă acestea sunt făcute în mod sistematic/repetat.”

În România nu există date complete cu privire la amploarea fenomenului hărțuirii la locul de muncă. Mai mult, în vreme ce la nivel global se estimează că hărțuirea, sub toate formele ei, este un fenomen, în România puținele cifre comunicate de autorități par subevaluate.

Anul trecut, fosta ministră de resort, Simona Bucura-Oprescu, declara că numărul sesizărilor de hărţuire la locul de muncă a crescut. Comparația era făcută cu anul 2014. 

„Conform datelor furnizate de Inspecţia Muncii, în 2023 au fost înregistrate 511 petiţii privind hărţuirea sau discriminarea la locul de muncă. În urma verificărilor au fost aplicate 41 de sancţiuni, valoarea totală a amenzilor fiind de 18.000 de lei (aproape 2.400 de euro). Prin comparaţie, în anul 2014 erau înregistrate doar 137 de sesizări”, se arată în comunicatul de presă. 

În schimb, un studiu la nivel global, publicat în 2023, care include date colectate din 121 țări, arată că fenomenul este mult mai răspândit. „Mai mult de 1 din 5 persoane angajate au fost victimele violenței și hărțuirii la locul de muncă pe parcursul carierei profesionale” și „mai mult de 3 din 5 victime au declarat că au trecut prin asta de mai multe ori. Pentru majoritatea dintre ele, ultimul incident a avut loc în ultimii cinci ani.”

Studiul analizează și violența psihologică la locul de muncă, la care mai mult de o persoană din din 5 este victimă, dar și violența sexuală la locul de muncă, care apare la 1 din 15 persoane angajate.

Pentru principalele instituții din România care veghează la respectarea drepturilor și siguranței cetățenilor, aceste date ori sunt clasate, ori nu există. 

Jandarmeria Română înregistrează, în medie, o reclamație de hărțuire pe an

Mihai Trăistariu, un daddy cu issues

Câte generații de femei trebuie să fie simultan gospodine impecabile, independente financiar și perfect sculptate, doar ca un bărbat să-și dea seama că poate, totuși, să-și facă și singur o ciorbă?

EXCLUSIV. În zeci de județe din România statul nu decontează servicii esențiale pentru sănătatea femeilor. Lista orașelor mari unde nu s-a făcut nicio investigație pentru depistarea cancerelor de sân sau col

Anul trecut, în 36 de județe din România nu s-a făcut niciun serviciu de screening pentru cancerul de col uterin, decontat prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), prin spitalizare de zi, potrivit unui răspuns oficial transmis la solicitarea redacției. 

În ultimii cinci ani, Jandarmeria Română a înregistrat doar cinci sesizări privind hărțuirea la locul de muncă, însă niciuna nu a condus la sancțiuni disciplinare, potrivit răspunsului oficial transmis redacției. 

„În cele 5 situații mai sus menționate nu au fost dispuse măsuri de natură disciplinară, nu a fost sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, iar într-o situație a fost sesizată unitatea de Parchet competentă cu privire la suspiciunea rezonabilă a săvârşirii unor fapte de natură penală.” 

Două cereri au fost depuse de bărbați. O cerere a fost depusă de o femeie. O cerere a fost anonimă și una a fost consecința unui control inopinat de Jandarmeria Română, se mai arată în răspuns, fără ca instituția să specifice și perioada în care s-au formulat aceste cereri. 

Jandarmi în București. Foto: Ioana Epure

Conform legislației din România, fiecare instituție trebuie să aloce un departament special pentru soluționarea cererilor de hărțuire la locul de muncă. Jandarmeria Română susține că a elaborat un Ghid și o Comisie responsabilă pentru gestionarea cererilor în ianuarie 2024. 

„Mecanismele de raportare a cazurilor de hărţuire, cât şi măsurile de protecție oferite unei posibile victime sunt reglementate în actele normative mai sus menționate” și „toate sesizările/verificările ce au vizat posibile cazuri de hărţuire au fost soluționate în termenele legale”, susține instituția. 

Unul dintre criteriile pe baza căruia sunt aleși membrii Comisiei de primire și soluţionare a cazurilor de hărţuire este „echilibrul între sexe - reprezentare paritară femei/bărbaţi, în funcţie de specificul domeniului de activitate”, se arată în răspunsul Jandarmeriei. 

Poliția Română neagă că ar avea date despre hărțuirea la locul de muncă din cadrul instituției

Potrivit răspunsului oficial transmis redacției, IGPR menționează că „la nivelul instituției noastre, cadrul legal și dispozițional aplicabil domeniului de prevenire și combatere a oricăror comportamente reprobabile, inclusiv a celor care pot îmbrăca forma unor acte de hărțuire morală la locul de muncă, este acoperitor și asigură o protecție juridică adecvată”. 

Instituția nu menționează însă cum este aplicat cadrul legal și nici câte persoane au reclamat că au fost hărțuite la locul de muncă. Poliția sugerează că nu poate comunica public pe subiect pentru că nu ar avea date concrete, așa cum a cerut PressOne. 

Câte petiții de hărțuire la locul de muncă au fost înregistrate la nivelul instituției, venite din partea angajaților, din 2020 și până în prezent? Vă rog să includeți și situația defalcată pe tipuri de hărțuire - a solicitat redacția. 

 „În legătura cu celelalte date, menționăm că nu le deținem în forma solicitată de dumneavoastră” - au răspuns cei de la IGPR. 

Foto: Poliția Română / Facebook

În schimb, în răspunsul furnizat redacției, instituția enumeră fiecare lege care reglementează discriminarea, hărțuirea și egalitatea între sexe, precum și atribuțiile și sancțiunile aplicate polițiștilor prin Statutului polițistului. 

În martie 2024, PressOne a făcut un demers similar, prin care am solicitat informații despre cazurile de hărțuire la locul de muncă, înregistrate de instituție. 

Acum un an, IGPR transmitea la solicitarea redacției că „în urma consultării structurii de specialitate din cadrul Poliției Române, a rezultat faptul că, în perioada 01.01.2023, până în prezent, au fost înregistrate 18 petiții în care sunt sesizate fapte de discriminare sau hărțuire, pretins a fi săvârșite de personalul propriu.”

Poliția Capitalei a confirmat existența a 107 petiții privind posibile acte de hărțuire la muncă, depuse în ultimii 5 ani, prin care angajații reclamă „modul de planificare în serviciu, evaluarea activității individuale, modul în care s-a răspuns unor cereri şi rapoarte, atitudinea şi limbajul superiorilor, comportamentul altui angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, organizarea administrativ/logistică”, conform răspunsului oficial. 

Dintre acestea, niciuna nu a fost confirmată ca fiind un caz de hărțuire, transmite instituția. „Din informațiile existente la nivelul Serviciului Control Intern, în ceea ce priveşte lucrările instrumentate şi finalizate până în prezent, nu au fost confirmate cazuri de hărţuire la locul de muncă în sensul prevederilor legale aplicabile pe această linie.”

Instituția susține că în cadrul Serviciului Control Intern există mai multe persoane desemnate pentru gestionarea petițiilor de hărțuire la locul de muncă, absolvente de studii superioare în domenii precum: drept, științe militare, ordine publică, management și științe economice. 

Anul trecut au fost depuse trei petiții din partea femeilor angajate în instituție, se mai arată în răspunsul oficial.  

Pentru serviciile de informații din România, cazurile de hărțuire sunt „secret de stat”

PressOne a solicitat date concrete despre fenomenul hărțuirii la locul de muncă și de la serviciile de informații din România. Nici aceste instituții nu comunică public deschis pe subiect: fie neagă că ar exista vreun caz în ultimii 5 ani, fie susțin că informațiile, inclusiv numărul de cazuri, sunt clasificate sau secret de stat. 

Serviciul Român de Informații (SRI) susține că respectă legislația în vigoare și că a  implementat un ghid de conduită etică a personalului, precum și modalități de analiză, gestionare și soluționare a sesizărilor privind cazurile de hărțuire pe criteriul de sex și al hărțuirii morale la locul de muncă, „specific instituției”, de care angajații ar fi informați. 

„Conform normelor în vigoare la nivelul SRI, toate sesizările care cuprind elemente ce ar putea reprezenta situații de hărțuire la locul de muncă sunt gestionate în strictă concordanță cu reglementările naționale și interne”, se mai arată în răspunsul transmis redacției. 

În schimb, orice informație despre numărul acestor sesizări și felul în care au fost gestionate, din perspectiva SRI, nu este de interes public. „Alte informații, de natura celor solicitate de dumneavoastră, nu pot fi comunicate, ținând cont de specificul activității instituției noastre, statuat în Legea nr. 14/1992 art. 45 alin. (1). Corelativ acestui act normativ, în conformitate cu art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, comunicarea unor astfel de date este exceptată de la liberul acces al cetățenilor.”

Serviciul de Informații Externe (SIE)  a transmis la rându-i redacției refuzul de a comunica mecanismul pe care îl folosește pentru protejarea angajaților, precum și numărul petițiilor de hărțuire primite. 

„Instituția noastră asigură respectarea și punerea în aplicare a dispozițiilor legale în materia prevenirii și combaterii hărțuirii pe criteriul de sex, precum și a hărțuirii morale la locul de muncă”, potrivit răspunsului transmis la solicitarea PressOne. 

De asemenea, SIE menționează că „orice date de evidență nominală sau statistică cu privire la personalul Serviciului de Informații Externe, precum și cele referitoare la activitatea instituției, sunt clasificate secret de stat și exceptate de la liberul acces al cetățenilor, intrând sub incidența prevederilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.”

„Respect și camaraderie”

Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) susține că nu a înregistrat nicio sesizare privind hărțuirea la locul de muncă și că instituția aplică prevederile „Metodologiei privind prevenirea și combaterea hărțuirii.” 

Reprezentanții STS insistă că „este o instituție militară în care sunt implementate mai multe mecanisme interne de protecție și control privind respectarea normelor de conduită morală, etică și profesională, pe care personalul instituției are obligația să le respecte în viața socioprofesională pe întreaga durată de desfășurare a activității. De altfel, prin definiție, regulamentele militare sunt de natură a descuraja orice tip de hărțuire și de a promova relațiile profesionale bazate pe respect și camaraderie.”

Nici Serviciul de Protecție și Pază (SPP) nu a înregistrat în ultimii 5 ani petiții privind hărțuirea la locul de muncă, dar dă asigurări că respectă legea și că există o persoană responsabilă pentru gestionarea acestora. 

„Nu au fost înregistrate petiții de natura celor indicate de dumneavoastră, în perioada de referință. Instituția noastră are desemnată o persoană responsabilă pentru primirea și soluționarea plângerilor/sesizărilor, potrivit legii Serviciul de Protecție și Pază respectă și aplică mecanismele și măsurile prevăzute în hotărârea nr. 970 din 12 octombrie 2023.”

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€