Wonder Woman: feminism şi mitologie

Revistele cu benzi desenate (comic books) s-au născut, ca tip de publicaţie tipărită, înainte de 1900. Ele creează universuri ficţionale cu super-eroi care se descurcă printre cataclisme şi confruntări armate.

În cinema, primele astfel de naraţiuni au fost realizate de Universal Studios în anii ’30: Dracula, Frankenstein sau Omul invizibil. Era o lume îmbietoare, pe care tehnologia a putut începe să o transpună în imagini mişcătoare în acel deceniu.

Concomitent, comics-urile deveneau tot mai populare prin apariţia unor personaje precum Superman şi Captain Marvel. Au urmat alţi şi alţi super-eroi, pe care un adolescent din ziua de azi nu are cum să nu îi cunoască.

Privind retrospectiv, Dracula, Frankenstein sau Omul invizibil nu sunt veritabili eroi de comics, aşa cum aveau să creeze cei doi mari producători ai genului: DC Comics (subsidiară a Warner Bros) şi Marvel Comics (cumpărată de Disney în 2009).

Facem un salt în timp şi ajungem la începutul secolului 21.

Tehnologia a avansat atât de mult, încât spectatorii sunt imersaţi în aceste universuri alternative datorită sistemului 3D, a cascadoriilor foarte credibile şi a efectelor speciale susţinute de procesoare foarte rapide.

Producţiile cu super-eroi reprezintă un gen în sine, care produce extrem de mulţi bani, dar care are nevoie de bugete imense – minimum 50 de milioane de dolari pentru un film.

E o lume în care primează imaginea masculului alfa. În acest context, Catwoman (personaj creat de DC Comics) şi Elektra (Marvel) vin să contrabalanseze puţin dominaţia bărbaţilor.

Lansate la mijlocul anilor 2000, cele două filme au avut şansa de a schimba istoria acestui gen, dar ambele au fost nişte eşecuri atât ca încasări, cât şi ca receptare critică. Astfel, n-au făcut decât să le ofere producătorilor argumente pentru a nu investi în super-eroine.

Acest subgen trebuia să-şi mai aştepte rândul încă o dată…

Rușii sunt foarte aproape de spargerea frontului și, în același timp, încă departe. Ce ar însemna un colaps al armatei ucrainene în regiunea Donbas

Cade frontul ucrainean? Sau a căzut deja? Din primăvara acestui an vin cu o frecvență aproape zilnică vești tot mai alarmante legate de situația din ce în ce mai precară a trupelor Kievului de pe linia frontului din Donbas, care înglobează greu încercatele regiuni Donețk și Lugansk din sud-estul Ucrainei. Cele două regiuni au reprezentat, de altfel, pretextul principal al invaziei ordonate de Vladimir Putin în februarie 2022, iar acum reprezintă principalul obiectiv strategic al Kremlinului.

Psihologii români nu sunt evaluați psihologic la intrarea în profesie. Verificarea periodică a sănătății lor mintale, doar o „obligație morală”

„Ce pârghii de monitorizare a bunelor practicii există după câștigarea dreptului de practică autonomă?”, s-a întrebat PressOne. 

Mai sărim un deceniu şi ajungem în 2015.

De data asta, filmul cu o super-eroină trebuie să iasă perfect. Încă o ratare ar fi echivalentă cu un dezastru pe toate planurile. Dincolo de aspectul financiar, este în joc imaginea femeii contemporane, care trebuie să fie, nu-i aşa, egala bărbatului.

După câţiva ani de planificări, scrieri şi rescrieri ale scenariului (ideea proiectului a început în 1996, dar a fost amânată de mai multe ori), regizoarea Patty Jenkins primeşte pe mână producţia Wonder Woman, cu misiunea de a răsturna prejudecata că filmele cu super-eroine sunt neconvingătoare şi nu aduc profit.

Jenkins mai are multe lucruri de pus la punct, dar decizia majoră constă în alegerea actriţei din rolul principal. E un pariu la două capete, de care atârnă succesul proiectului şi al întregului subgen cinematografic cu super-eroine.

În anii ’70, acest pariu fusese parţial pierdut. Interpretată de fosta Miss America Lynda Carter, super-eroina celor trei sezoane ale seriei Wonder Woman (cunoscută şi sub titlurile mai puţin inspirate The New Adventures of Wonder Woman sau The New Original Wonder Woman) a fost urmărită cu admiraţie şi interes. Unele lucruri create atunci s-au păstrat şi în benzile desenate: de pildă, transformarea Dianei în Femeia-minune printr-o piruetă de balerină.

Dar, foarte repede, seria a căzut în propriul clişeu: plasată în anii celui de-al Doilea Război Mondial, povestea începea pe insula Paradise (în Triunghiul Bermudelor), odată cu naufragiul maiorului Steve Trevor, pe care Diane trebuia să îl ducă înapoi în SUA.

În acel moment, producătorii de la Hollywood nu aveau experienţa necesară pentru a construi minuţios un asemenea subiect, pe mai multe episoade. Aşa că l-au banalizat prin perpetuarea unei condiţii auto-suficiente, în care evenimentele din scenariu se repetau până la clişeizare.

Lynda Carter a rămas totuşi importantă pentru acea generaţie: ea a reuşit să marcheze istoria genului, iar fanii o iau drept reper pentru modificarea în timp a personajului Wonder Woman.

Gal Gadot, în Wonder Woman (2017).

Scurtă întoarcere în 2013.

Zack Snyder o alege pe acriţa israeliană Gal Gadot pentru rolul Wonder Woman din filmul Batman v Superman: Dawn of Justice. La casting, ea câştigă în faţa unor nume mult mai sonore, precum Élodie Yung şi Olga Kurylenko.

Masa critică a fanilor se arată însă nemulţumiţi de această alegere. În replică, Snyder o apără pe Gadot, despre care spune că e frumoasă, blândă şi totodată aprigă, combinaţia pe care el o căuta.

În filmul lui Snyder (lansat în 2016), acţiunea avea loc în prezent. În Wonder Woman cel aflat acum în cinematografe, povestea propune o întoarcere în timpul Primului Război Mondial.

Eroina este, deci, mai tânără în spirit (chiar dacă fizic e la fel, pentru că personajul ei îmbătrâneşte infinit mai lent decât muritorul de rând: una dintre regulile acestui univers alternativ).

2016.

Tocmai a avut loc premiera filmului Batman v Superman: Dawn of Justice, iar la Wonder Woman s-a încheiat faza turnărilor pe platou. Mai rămân montajul final şi anunţarea premierei.

Gal Gadot îşi comentează cele două roluri şi spune că, în timp ce în Batman v Superman e o femeie matură şi sigură pe sine, Diana din Wonder Woman e mai tânără şi mai idealistă.

Ca atare, pentru acest rol actriţa a ţinut regim, a luat cursuri de arte marţiale şi a pus pe ea circa 7 kilograme de muşchi.

2017.

Wonder Woman intră în cinematografe la finalul lunii mai. Strategia de marketing, concepută de cei care s-au ocupat şi de serialul TV Supergirl, e centrată pe feminism.

Se înregistrează şi reacţii negative, dar izolate: la cinematograful Alamo Drafthouse din Austin există proiecţii dedicate strict femeilor, ceea ce pe unii bărbaţi îi deranjează. Presa liberală (CNN, Washington Post, New York Times) consemnează aceste atitudini.

În rest, campania dă roade: realizat cu aproximativ 150 de milioane de dolari, filmul aduce repede încasări de peste 500 de milioane şi reacţii extrem de pozitive din partea criticii şi deopotrivă a fanilor.

Unii îl numesc chiar cel mai bun film din universul extins al DC Comics, peste Batman v Superman, şi o laudă pe Gal Gadot.

Gal Gadot şi Chris Pine, într-o scenă din film. Imagini: Warner Bros ©

Acum.

Noua reimaginare a femeii-minune devoalează grandoarea la care a ajuns acest gen cinematografic. Eroina nu face parte din tipologia super-eroului din anii ’90 (rece, enigmatic, care nu îşi arată natura) şi cu atât mai puţin a celui din anii ’70, a cărui fişă arată stângace pentru pretenţiile noastre de azi.

Cu un trecut neclar, pe care apropiaţii ei nu vor să i-l dezvăluie, cu abilităţi pe care stă să le înţeleagă cu adevărat, Diane (numele zeiţei-fecioare a vânătorii din mitologia romană, asociată cu luna şi cu practicile magice) este atrasă într-o poveste pe care nu a întrezărit-o, dar căreia trebuie, în aceste condiţii schimbate, să îi facă faţă.

E un drum iniţiatic, început în 1918, în Primul Război Mondial. Insula Themyscira, atacată de nemţi, e apărată de amazoane. Locul, creat de zei, găzduieşte singura sabie capabilă să îl ucidă pe Ares (zeul războiului), fiul lui Zeus.

Regina Hippolyta, mama lui Diane, crede că Ares nu se va mai întoarce, fapt pentru care îi interzice fiicei sale să se antreneze. Diana va fi pregătită, totuşi, de amazoana Antiope.

Când pe insulă ajunge militarul american Steve Trevor (jucat de Chris Pine) – acelaşi personaj pe care Diana îl salvase în seria din anii ’70, numai că atunci acţiunea se petrecea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial –, nemţii le atacă pe amazoane.

Steve Trevor, un erou fără puteri supranaturale, încearcă să facă ce este bine pentru omenire şi îşi riscă viaţa pentru a pune capăt experimentelor pe care le pregăteşte divizia ştiinţifică a armatei germane (condusă de savantul nebun Isabel Maru).

Vedem o poveste matriarhală, unde femeile sunt cele care acţionează şi iau decizii. În trecut, filmele de acest tip nu conţineau propria examinare. Acum, au devenit – cum se spune în engleză – self-aware: îşi cer dreptul de a se înţelege odată cu publicul lor.

Universurile ficţionale creat de DC Comics şi de Marvel ajung, astfel, mai sofisticate şi mai ramificate. Conexiunile între filmele şi super-eroii acestor lumi (care se topesc într-una singură) ne ajută să le înţelegem mai bine structura, logica internă, atributele esenţiale.

Această imensă creaţie fictivă lucrează din două direcţii. Pe de o parte, preia contexte istorice reale (cum ar fi războaiele mondiale), pe de alta condensează în protagonişti caracteristicile unor personaje mitologice.

De fiecare dată, un astfel de proiect propune şi o cheie ideologică. Acum e feminismul. În alte cazuri a fost lupta contra terorismului sau progresul ştiinţific. În spate stă mereu mitologia omului de rând care se ridică şi devine erou.

E retorica pe care Hollywood-ul (şi, înaintea lui, alte imperii: Roma antică, Grecia, Egiptul, otomanii…) şi-a ales-o ca stindard pentru a impune o mentalitate sistemică în care cel ce munceşte şi crede în ideile sale cu patimă poate progresa, şi învinge, în mod miraculos.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€