O mare Măgărie

Constantin Gozman (Ghizi pentru prieteni) face parte din specia oamenilor neobișnuiți, care te inspiră. Emană calm, energie și bunătate. La el am băut o cafea grozavă. Prima cafea cu lapte praf de măgăriță.

Constantin a venit de la Șimleul Silvaniei la Cluj pornit să învețe bine și să facă bani. Acum are afacerea lui, una care-i permite o grațioasă libertate de mișcare.

Dar nu și-ar fi imaginat niciodată suprema Măgărie în care a intrat de bunăvoie. Cui pe lumea asta i-ar putea trece prin cap să cumpere de pe OLX vreo 50 de măgari din toată țara, pentru a-i aduce în ograda lui, doar de dragul de a-i vedea fericiți?

Povestea lui Constantin, a familiei lui lărgite și a ecosistemului ideal la care lucrează pot constitui nucleul unui documentar de lung metraj. Deocamdată vă lăsăm aici doar un trailer, alături de o meditație personală:

„În 2014 am cumpărat un deal departe de oraș. Am acum un vast teren de joacă, pe care mă pot juca, experimenta, pot construi tot felul, pentru tot restul vieții. Mă preocupă constant o întrebare: Oare ce înseamnă o viață cu adevărat bine trăită?

Povestea aceasta a venit cu o grămadă de provocări neprevăzute: Cum faci un drum, cum să construiești o casă, cum să tragi utilități în pustiu? Practic, ai o foaie albă, pe care te apuci și desenezi, scrii, pictezi, faci absolut ce vrei tu. E taman invers decât discuțiile acelea sterile seara la bere, care se uită până a doua zi:

‘Bă, dacă aș avea bani mi-aș cumpăra un deal cu pădure departe de lume, mi-aș face o căsuță din lemn și poate mi-aș lua găini, mâțe, câini și poate, chiar niște măgari…’

Ei bine, eu acum exact asta fac. Am planșa mea, am timp, sunt sănătos și de aproape 10 ani mă joc aici, pe un deal superb, cu poieni și o pădure de stejar. În plus, iubesc și îngrijesc peste 130 de măgăruși adorabili. Cred că mi-am găsit pacea, locul și încep încet să fiu fericit.

Un film de Voicu Bojan și Serestély Szilárd