Valea mută

Mini-seria Valea mută, lansată de HBO în luna octombrie, se bazează pe naraţiunea şi personajele unei producţii de televiziune din Norvegia, denumită Øyevitne.

HBO a introdus acest sistem, de a adapta scenarii străine la contextul românesc, mai întâi cu serialul În derivă (după In Treatment), apoi cu Umbre (după Small Time Gangster).

Acum, regizorul Marian Crişan are şansa de a sedimenta un nou drum stilistic, în genul thriller, pe care l-a început cu Orizont, film lansat tot în acest an şi inspirat de nuvela „Moara cu noroc” a lui Slavici.

Povestea din Valea mută este declanşată de o crimă la care doi adolescenţi asistă întâmplător, la marginea unei păduri.

Distribuţia este un amestec între actori cunoscuţi – Emilian Oprea, Rodica Lazăr, Mihai Călin, Bogdán Zsolt – şi câteva feţe noi pentru scena autohtonă. E modelul preluat de la Hollywood și, în general, de la cinematografiile naţionale unde producția de serie este mai însemnată cantitativ decât cea auctorială.

Dintre newcomers, protagonişti sunt Theodor Șoptelea (18 ani, încă licean, descoperit într-o trupă de teatru din Botoșani) şi Vlad Bălan (23 ani, fost membru în trupa Brainstorming din București). Ei îi interpretează pe Filip, respectiv pe Horia, şi se ştiau din vedere, de la festivalul de teatru Ideo Ideis din Alexandria.

Când i-a ales, pe Marian Crişan l-a interesat nu atât experienţa lor, cât asumarea rolului şi a poveştii:

„În perioada de casting se creează un fel de chimie între personaje care dup-aia, în film, se dezvoltă. Dar nu intru în filmare fără să fiu convins că personajele sunt jucate de actori în care cred şi, mai mult, actori care să-mi dea mie senzaţia că ei cred în poveste”.

În ciuda unui casting făcut profesionist, actorii trădează, aproape fără excepţie, o oarecare jenă în a da replici scurte – condiţie importantă în cazul filmelor comerciale, făcute să se susţină financiar.

Pentru că provin din teatru sau/şi dintr-o cinematografie în care se uzează cadrul lung şi larg, care le oferă timp să intre în rol, actorilor le este greu să livreze propoziţii scurte şi, totodată, să fie convingători.

Doar Bogdán Zsolt şi Emilian Oprea reuşesc să treacă peste acest impediment. Ambii sunt actori inteligenţi şi talentaţi; în plus, Oprea a avut şansa de a se familiariza cu acest tip de interpretare ca protagonist al filmului De ce eu? (regia: Tudor Giurgiu), realizat după tragica poveste a procurorului Cristian Panait.

Rodica Lazăr şi Emilian Oprea, într-o secvenţă din film. Fotografii: HBO ©

Prima intrigă, cea care deschide Valea mută, nu a fost ascunsă de membrii echipei de producţie. În intervenţiile lor publice, ei au spus că serialul vizează prejudecăţi legate de homosexualitate şi de munca procurorilor, două subiecte fierbinţi în spaţiul public românesc.

Cei doi adolescenţi, care au o experienţă homosexuală, asistă la o crimă cvadruplă, comisă lângă cabana tatălui lui Horia.

Ca singuri martori ai evenimentului, ei se văd puşi în situaţia ingrată de face o alegere. Dacă vor spune poliţiei ce şi pe cine au văzut, le va fi descoperită aventura. Horia reprimă momentul, pe când Filip ar vrea să-l continue.

„Nu merge așa”. Cum a ajuns România în criză energetică și ce trebuie să facă statul român până la vară, ca să evite o situație similară

Întărirea rețelei, grăbirea investițiilor în capacitățile de stocare, contorizarea inteligentă, dar mai ales curajul de a face loc rapid investițiilor în capacități noi de energie alternativă - doar câteva dintre soluțiile pe care statul român le ignoră. De ce?

5G+ la metrou: de ce internetul mai rapid înseamnă, de fapt, mai mult timp pentru tine (P)

Odată cu beneficiile 5G, drumul cu metroul devine, în sfârșit, timpul acela pe care îl poți folosi exact cum îți dorești. Iar într-un oraș în care suntem aproape mereu pe fugă, câteva minute în care faci ce-ți place sunt suficiente cât să-ți schimbe starea de spirit și să ajungi la destinație puțin mai relaxat.

Acesta e punctul de pornire al unei poveşti în care anchetatorii încearcă să afle cine a săvârşit crima. Iar situaţia se complică în momentul în care mama adoptivă a lui Filip devine, fără să vrea, procurorul de caz.

Cu toate că fixează discuţia în jurul unor crime, Valea mută nu pare să invite la o dezbatere în plan social-politic. Mai degrabă, îşi propune să prezinte lucrurile aşa cum le vede(m) în seriale similare americane, unde spectacolul şi forma primează.

Episodul întâi, de pildă, e constituit în aşa fel încât tărăgănează lucrurile spre un twist din final. E o răsturnare de situaţie ce funcţionează pe post de cârlig, termen ce defineşte un eveniment narativ menit să îl facă pe spectator să se întoarcă la serial.

Criminalul, pe care băieţii l-au văzut comiţând omorurile, revine în prim-plan. Modul în care o face atrage o întrebare tipică pentru ca un serial să supravieţuiască: cum se va rezolva noua situaţie?!

Serialul trădează şi faptul că echipa de producţie nu este neapărat familiarizată cu acest tip de film. Ritmul e oscilant şi sunt vizibile căutările în direcţia unui cinema de gen.

Tocmai de aceea, trebuie să îi acordăm credit lui Marian Crişan, care încearcă să calibreze povestea din mers. Este un nou pas spre o industrie centrată (şi) către cinema comercial de calitate.

Valea mută urmează să fie văzut pe micile ecrane din 19 ţări, majoritatea din centrul şi estul Europei.