Unde urcă şi unde coboară românii din autobuze

Numărul călătoriilor cu mijloacele locale de transport în comun a scăzut lent, dar sigur în România, de la 2,17 miliarde în 2005, la 1,88 miliarde în 2016 − cel mai recent an pentru care dispunem de date complete de la Institutul Naţional de Statistică.

Acest indicator spune multe despre situaţia economică a ţării. În cazul nostru, cele mai interesante sunt evoluțiile zonale, pe care vi le prezentăm în continuare.

1. Liderul local ia totul

Economia națională a României se concentrează din ce în ce mai mult în câteva localități.

Datele privind transportul în comun ne permit să observăm cum în orăşelele din jurul unei metropole "se lasă liniștea", pe măsură ce forța de muncă și angajatorii pleacă spre capitala zonei.

În 2005, 52% dintre călătoriile din regiunea Nord-Vest (care cuprinde Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu Mare și Sălaj) s-au înregistrat în judeţul Cluj. În 2016, Clujul ajunsese să aibă 67% din total.

Același lucru s-a întâmplat în regiunea Nord-Est, cu judeţul Iaşi, care a crescut de la 65% la 82%.

În ceea ce priveşte calitatea, chiar şi locul doi din regiunea Nord-Vest, Bihorul, dispune de un transport în comun (mai ales în Oradea) fără echivalent în judeţele din nordul Moldovei.

Cluj-Napoca va fi primul oraş din ţară cu autobuze electrice. În această lună vor circula primele 11 autovehicule.

2. Încetinirea judeţelor din sud

Evoluțiile economice contează mai mult decât a avea o localitate mare.

În același interval de 12 ani (2005-2016), judeţul Prahova și-a triplat numărul de călătorii fără să aibă un oraş de dimensiune comparabilă cu Iaşul, Timișoara sau Clujul (a căror populaţie începe cu cifra 3, în timp ce municipiul Ploieşti avea puţin peste 200.000 de locuitori la recensământul din 2011).

În același timp, ritmurile sociale s-au încetinit în aproape toate celelalte judeţe din sudul ţării: numărul de călătorii din județul Olt a scăzut cu o treime, în Ialomița și Teleorman, cu două treimi, în Călărași − cu patru cincimi, iar în Mehedinți, cu nouă zecimi (!).

Se observă inclusiv impactul pe care investiţia Renault o are asupra judeţului Argeş: numărul călătoriilor cu transportul în comun aproape s-a dublat în ultimii 10 ani.

3. Căderea şi revenirea Braşovului

Dacă numărul călătoriilor spune ceva despre economia locală, putem vedea și ce oraşe cu potenţial au, de fapt, probleme.

În regiunea Centru, Brașovul avea în 2005 aproape la fel de multe călătorii ca în 2016: circa 75.000.

Între timp, s-au ridicat Mureșul (de la 15.000 la 49.000) și Sibiul (de la 23.000 la 40.000).

De altfel, Brașovul a fost în cădere liberă până în 2015, când aproape a fost ajuns din urmă de celelalte două județe, însă ulterior a înregistrat o creștere spectaculoasă datorită numeroaselor investiții.

4. Falia dintre Timiş şi Arad

Evident, transportul în comun nu spune toată povestea unei regiuni.

Strict pe baza numărului de călători, competiția dintre Timiș și Arad pare să se fi decis în favoarea primului judeţ. Acum 13 ani, scorul era 78.000 la 49.000, pentru ca în 2016 să fie total dezechilibrat: Timiș − 160.000, Arad − 17.000.

Alte statistici sugerează însă că Aradul este într-o situație bună, nivelul de trai permițându-le localnicilor să-şi achiziționeze autoturisme proprii.

Numărul călătoriilor cu mijloace de transport în comun în Arad a scăzut între 2013 și 2016 cu 14%, dar numărul autoturismelor a crescut cu 15,8%.

E de așteptat ca această tendinţă să continue până când traficul va fi atât de prost, încât transportul în comun va redeveni atractiv.

Foto: Lucian Muntean

5. Numărul călătoriilor din Bucureşti-Ilfov a scăzut cu 40% în 10 ani

Și în zona București-Ilfov, numărul autoturismelor înmatriculate crește furtunos (300.000 pe an între 2013 și 2016), în timp ce transportul în comun scade ca importanță.

Dacă te aflai într-un mijloc de transport în comun în România anului 2005 era o probabilitate mai mare să fii în București/Ilfov decât în oricare alt loc din ţară, fiindcă în Capitală aveau loc 51% dintre aceste călătorii.

Acum, mai puțin de o treime dintre călătoriile de transport în comun din România au loc în Capitală.

Schimbarea este atipică pentru o zonă dezvoltată.

Să privim lucrurile în felul următor: în 10 ani (inclusiv 2016), numărul călătoriilor din București/Ilfov s-a redus cu 40%.

În același interval, 18 județe au înregistrat scăderi de cel puţin un sfert. Marea lor majoritate aparțin zonelor sărace din Muntenia, Oltenia și nordul Moldovei.

Doar în Bihor, Arad și Constanța se poate vorbi despre o scădere ca relevanță a transportului în comun în contextul unei economii în creştere. Spre deosebire de aceste județe însă, traficul în București este catastrofal.

Bucureștenii sunt prinși între ciocan și nicovală − un transport în comun la care au renunțat și o mașină personală a cărei utilitate se reduce pe zi ce trece.

Există și vești bune

Județele în care numărul călătoriilor este în creștere consecutivă de cel puţin trei ani sunt: Cluj, Mureș, Sibiu, Dâmboviţa şi Galaţi.

Ultimele două nu au o situație economică grozavă, în consecință este vorba despre eforturile administrației locale de a spori atractivitatea transportului public.

Judeţele cu creștere solidă care nu se găsesc printre cele cinci de mai sus au avut fluctuații de fel și chip.

În Brașov și Timiș, în special, anul 2016 a adus schimbări majore în ceea ce privește transportul în comun, numărul călătoriilor crescând spectaculos față de anii precedenți.

În concluzie, poți să ai creștere economică și fără un transport în comun în evoluție. Dar aceasta o cale riscantă: mai devreme sau mai târziu, mașinile achiziționate de localnici vor sugruma traficul pentru toată lumea − și pentru călătorii din autobuze sau troleibuze, dar și pentru ei înșiși (cum se întâmplă deja în București).

În același timp, un transport public în curs de dezagregare, care pierde călători an după an, semnalează existența unor probleme de dezvoltare, fie economice, fie demografice − iar cele două aspecte se influențează reciproc de obicei.

Din fericire, toate aceste tendinţe sunt reversibile cu un pic de voință şi, mai ales, cu o administraţie locală care se gândeşte la cetăţeni.