Un polițist inadaptat: "Nu sunt cârpa sistemului"

Bărbulescu Matei

Redactor

Polițistul Radu Duțu (30 de ani), cel care a mers la serviciu în luna iulie purtând banderola campaniei „Fără penali în funcții publice” și care a strâns semnături pentru respectiva inițiativă, va fi sancționat de șefii săi. 

El lucrează la o secție de poliție din sectorul 5, București, pe Ordine Publică. Adică patrulează și merge acolo unde-l trimite dispeceratul. Gestul său a fost deja „amendat” de superiori, care l-au catalogat drept „dezadaptat”, l-au trimis la consult psihologic și i-au reținut armamentul, fără să facă în prealabil o cercetare disciplinară.

Agentul a cerut explicații, răspunsul a venit zilele trecute, după mai bine de o lună. În concluzie, Duțu a manifestat „un vizibil comportament cu risc dezadaptativ”, au considerat șefii lui.

Dezadaptatul, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, e cel care nu mai deține acele deprinderi obținute cândva prin procesul de adaptare.

Radu continuă să meargă la serviciu, unde e privit cu suspiciune. Susține că sistemul poate fi reformat și că nu va ceda indiferent de presiuni.

Am vrut să-l cunoaștem pe om, să aflăm de ce s-a implicat în campania care a adunat peste un milion de semnături, când a decis să se facă polițist și cum crede că România se poate schimba în bine.

– Cum ai primit faptul că probabil vei fi sancționat?

– Eu mi-am asumat de la început. Mă aștept și la mizerii de genul ăsta, am luat în calcul lucruri chiar mai grave. Cum ar fi să fiu destituit. E un sistem ticălos. Mă învârt de opt ani în sistemul ăsta, de când am intrat în școala de poliție. Am văzut foarte multe mârlănii de-a lungul timpului. Știu exact cum reacționează sistemul. Dar poate fi și învins.

– Ce-o să faci dacă o să te dea afară?

– Eu nu sunt cârpa sistemului. Dacă mă dau afară, voi ieși cu fruntea sus, nu călcat în picioare și umilit. O să caut alt loc de muncă. Am mai muncit și-nainte să intru în poliție, văd eu ce fac.

Tatiana Niculescu: "Dacă n-ar fi fost asasinat, Codreanu ar fi rămas în istorie cel mult ca un personaj excentric"

INTERVIU. Autoarea recentei biografii a lui Codreanu vorbește despre legionarul care a ajuns idolul unui protestatar din orașul american Charlottesville.

Femeia-model pentru Garda de Fier

Un universitar sibian a realizat o cercetare asupra ipostazelor de feminitate din ideologia legionară şi a urmărilor lor până azi.

Dar nu o să mă las ușor, e doar un sistem ticălos care încearcă să facă cu mine ce a făcut și cu alți polițiști de-a lungul timpului. Nu am de gând să fac pași înapoi pentru niște slugi obediente.

– Care sunt problemele sistemului?

– Mentalitate învechită, șefi slugarnici. Se mușamalizează diverse măsuri care se iau. De exemplu, se raportează autovehicule de serviciu ca fiind mai mult de jumătate funcționale, ceea ce nu e adevărat. Nu au ITP-ul (Inspecție Tehnică Periodică), sunt pline de rugină, vede toată lumea treaba asta, dar se ascunde gunoiul sub preș.

Sunt niște oameni care ar trebui să aloce fonduri pentru toate lucrurile astea, pentru logistică, pentru materiale de tot felul, însă banul public se fură. E o corupție generalizată.

Radu Duțufoto: arhiva personală

E un sistem construit pe infrastructura comunistă. Sunt niște reminiscențe din perioada aia care încă se observă și în ziua de azi. Dar încerc să schimb lucrurile astea.

Lumea zice că sunt fixist. Adică, dacă am un principiu în care cred, nu mă abat și nu devin maleabil. Atâta timp cât simt că lucrul în care cred e bun, e de bun simț principial, nu am de ce să dau înapoi.

„La Sindicatul Național al Agenților de Poliție, când era ministru Gabriel Oprea, liderul de sindicat, domnul Surugiu, a devenit sublocotenent în rezervă, dintr-odată, din subofițer în rezervă. Nici măcar nu e legal. La schimb a trebuit să le închidă gura celorlalți lideri sindicali. Ușor-ușor i-a executat pe toți”

Radu Duțu

– Cum crezi că se poate schimba sistemul de care vorbești?

– Trebuie să ieșim în față, să spunem răspicat ce nu merge bine, să nu ascundem gunoiul sub preș. Asta e o mare problemă a zilelor noastre: lumea încearcă să ascundă gunoiul sub preș, să se conformeze. Nu, nu trebuie să ne conformăm, să ne obișnuim cu lucruri care nu sunt corecte din punct de vedere principial, funcțional. Trebuie să căutăm să îmbunătățim lucrurile, nu doar să ne plângem pe la colțuri că lucrurile nu merg bine. Sistemul poate fi schimbat dacă noi ne dorim suficient și depunem suficient de mult efort.

– De ce ai mers cu banderola la muncă?

– Simplu. La ora actuală, „Fără Penali” e un mesaj puternic Nu trebuie să avem infractori în funcții publice. Am considerat că-mi reprezintă un principiu în viață. Mi-am ales profesia asta de polițist, iar scopul meu e același, să înlătur din societate persoanele care săvârșesc fapte penale, pentru ca societatea să se dezvolte în siguranță. E simbolic ca un polițist să poarte mesajul „Fără penali”.

– De ce te-ai făcut polițist?

– Aveam un unchi, era agent de poliție și lucra la Inspectoratul de Poliție Dolj, la punctul de control acces. Mai petreceam timpul cu el și-mi povestea despre întâmplările lui. Mă încânta ce-mi spunea, eram puștan, aveam vreo 15 ani. El încerca să-mi deschidă mintea, s-a gândit că sunt potrivit pentru treaba asta, făceam și sport de performanță.

Practicam și arte marțiale, eram disciplinat și serios, nu aveam un comportament rebel, specific vârstei.

Din păcate, nu mi-am permis financiar să ajung la performanțe foarte mari în sport. Ai mei se descurcau foarte greu cu banii… Mi-aș fi dorit să ajung mai departe, măcar un titlu național, n-a fost să fie.

Mi-am propus, în schimb, să fiu un polițist corect. Dacă va fi vreodată nevoie să-i dau lui tata amendă, îi dau, asta-mi spuneam. Aveam hotărârea să fac lucrurile bine.

– Părinții te-au influențat în vreun fel?

– Maică-mea m-a influențat foarte mult. E o femeie foarte cumsecade, la locul ei, amabilă, încearcă tot timpul să facă să fie bine. S-a zbătut mult pentru noi (n.r. – i se umezesc ochii, iar vocea i se înmoaie). Scuze, mă emoționează asta.

Ea a făcut multe sacrificii pentru noi. Lucra ca librar, lua un salariu modest, foarte puțin. Și nu-și cumpăra haine noi, nu mergea la coafor, nu-și lua cosmetice. Banii pe care-i avea îi investea în educația noastră. Mi-a transmis chestia asta: puterea de a te sacrifica pentru ceilalți.

– Cum arată România ta ideală?

– Tind spre un model occidental. Îmi place ca lucrurile să fie puse la punct, fiecare să respecte pe fiecare și să-și asume rolul pe care-l are în societate. Urăsc când un om capătă o putere și-i abuzează și exploatează pe ceilalți. Când capeți o putere, trebuie să faci tot ce poți să-i ajuți și pe alții.

– În afară de voluntariatul pentru campania Fără Penali, cum contribui la România ta ideală?

– M-am înscris în Sindicatul Polițiștilor Europeni. E un sindicat modern, inclusiv modul de organizare, în sensul că puterea e descentralizată. Fiecare filială are personalitate juridică, nu depinde de liderul sindicatului cum se întâmplă la celelalte sindicate.

Altă chestie mișto e că dacă membrii sindicatului nu mai sunt de acord cu președintele sindicatului se pot întruni într-un comitet executiv și-l pot destitui. E gândit democratic.

Vreau să înființez o filială în sectorul 5, unde îmi desfășor activitatea, sper să atrag cât mai mulți membri noi.

– Care e problema cu sindicatele vechi?

– Tind să se acomodeze cu sistemul disfuncțional în care ne desfășurăm activitatea. Vechile sindicate sunt conduse de pensionari care nu știu ce mai caută… Ești pensionar, du-te! Ai mentalitate învechită de milițian, du-te! Nu avem nevoie de oameni d-ăștia, foști milițieni care fac blaturi cu conducerea ministerului. Sunt ușor de cumpărat, cedează atunci când li se propun niște avantaje.

La Sindicatul Național al Agenților de Poliție, când era ministru Gabriel Oprea, liderul de sindicat, domnul Iulian Surugiu, a devenit sublocotenent în rezervă, dintr-odată, din subofițer în rezervă. Nici măcar nu e legal. La schimb, a trebuit să le închidă gura celorlalți lideri sindicali. Ușor-ușor i-a executat pe toți.

– Cum crezi că o să arate România peste zece ani?

– Suntem într-o cumpănă. Eu cred că în final binele învinge. Mă uit și la cum am evoluat de la Revoluție încoace și cred că, peste zece ani, vom fi mult mai bine decât suntem acum.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€