Turnurile gemene din "Manhattan-ul medieval"

Lucian Muntean

Redactor

Dacă mergi în Toscana, pe lângă vizitele „obligatorii” la Pisa, Florența și Siena, merită să zăbovești și în sate sau mici orășele, pentru că toate sunt ca niște exponate de muzeu vii, cum parcă numai Italia are.

O adevărată comoară este „orașul turnurilor frumoase”, cum e alintat San Gimignano. În peisajul tipic toscan, cu livezi de măslini, dealuri de viță-de-vie și pâlcuri de chiparoși, se distinge colina pe care tronează vechile turnuri din piatră.

Dintre cele 72 de turnuri, câte erau în secolul al XIV-lea, s-au păstrat 13. Datorită lor, turiștii de azi numesc orășelul „Manhattan-ul medieval”.

Atestat ca așezare rurală de pe vremea etruscilor, cu continuitate în perioada romană, San Gimignano a devenit un oraș-simbol încă din Evul Mediu.

Era situat pe Via Francigena, cum se numea ruta pelerinilor (în general, francezi) care mergeau spre Roma. Această poziționare a fost decisivă pentru dezvoltarea locală, orașul devenind un important punct de tranzit.

În 1199, San Gimignano a căpătat statut de comună liberă. Localnicii produceau șofran, condiment extrem de valoros, iar dintre „specialitățile casei”, la mare căutare erau și vinul Vernaccia sau uleiul de măsline.

Pe la 1300, populația localității ajungea la 13.000 de locuitori.

Turnurile puterii

Familiile înstărite din San Gimignano își etalau bogăția și puterea construind turnuri din piatră, care aveau, în primul rând, rol de apărare.

La parter era instalat atelierul meșteșugăresc sau prăvălia, la primele etaje se aflau camere de locuit și spații de depozitare, iar la cel mai înalt nivel, bucătăria, pentru a se evita extinderea focului în caz de incendiu.

Zidurile masive nu erau prevăzute cu ferestre, ci, din loc în loc, cu mici deschideri pentru aerisire. Spațiile de locuit erau modeste, având dimensiuni foarte mici. Siguranța prima, în detrimentul confortului.

Cu cât familia era mai bogată, turnul său era mai înalt. Și pentru că aceste construcții implicau mari cheltuieli cu transportul materialelor și cu plata meșterilor, șantierul contribuia la „consolidarea” poziției ierarhice a proprietarului.

Orgoliul se măsura în metri.

La 1255, de pildă, după construirea lui Torre della Rognosa, înalt de 51 de metri, aflat în Piazza del Duomo, proprietarii săi, care se aflau la putere, au dat o lege prin care interziceau oricărui locuitor să ridice un turn mai înalt.

Lupta politică fiind aprigă, nu după mult timp a ajuns la guvernare clanul rival, care a ținut să-și etaleze forța construind două turnuri „gemene”, ambele de 51 de metri înălțime.

Galerie foto cu turnurile din piatră de la San Gimignano:

*

Uitare cu noroc

Anul 1348 a fost nefast pentru San Gimignano: ciuma a decimat două treimi din populație. Din această cauză, pelerinii au evitat, o vreme, să mai treacă pe aici, iar orașul a intrat în declin.

Florin Șerban, primul regizor român care câștigă Leopardul de Aur: „Sunt mulți copii și adolescenți care, din păcate, se vor regăsi în filmul ăsta”

„Nu e locul tău aici”, lungmetrajul regizat de Florin Șerban, a câștigat Leopardul de Aur la Festivalul de la Locarno și a devenit primul film românesc care a obținut marele trofeu. Într-un interviu acordat PressOne, regizorul Florin Șerban vorbește despre reacțiile spectatorilor tineri la filmul în care mulți dintre ei se vor regăsi.

„Dacă n-ai acea mâncare pe masă, nu știi că e duminică!” Ce se gătește în familiile croaților din zona Carașovei

La Carașova, un localnic își amintește că, duminica, bunicul, fiul și nepoții mâncau împreună supă de găină. La Rafnic, în comuna vecină Lupac, Maria Boșca face supă în fiecare zi. Pentru duminică, mai trebuie însă sarmale și un colac. Cel pe care îl pregătește acum e cu nucă, iar în alte duminici, poate fi cu mac, cu cireșe sau cu mere.

Nelocuite, vechile turnuri s-au degradat și au început să cadă. Pietrele din ziduri au ajuns să fie folosite la ridicarea altor clădiri. Orașul a intrat în dizgrație, fiind ignorat secole de-a rândul, timp în care au înflorit noi stiluri.

Paradoxal, norocul său de azi provine chiar din acea uitare. San Gimignano e printre puținele orașe din Europa care păstrează nealterat aspectul medieval.

Începând din secolul XIX-lea, o parte dintre vechile clădiri au fost restaurate. Treptat, San Gimignano s-a revigorat, ajungând în 1948 la o populație de circa 10.000 de locuitori.

În prezent, milioane de turiști vizitează în fiecare an acest orășel, inclus între timp în patrimoniul universal al UNESCO.