Turnurile gemene din "Manhattan-ul medieval"

Lucian Muntean

Redactor

Dacă mergi în Toscana, pe lângă vizitele „obligatorii” la Pisa, Florența și Siena, merită să zăbovești și în sate sau mici orășele, pentru că toate sunt ca niște exponate de muzeu vii, cum parcă numai Italia are.

O adevărată comoară este „orașul turnurilor frumoase”, cum e alintat San Gimignano. În peisajul tipic toscan, cu livezi de măslini, dealuri de viță-de-vie și pâlcuri de chiparoși, se distinge colina pe care tronează vechile turnuri din piatră.

Dintre cele 72 de turnuri, câte erau în secolul al XIV-lea, s-au păstrat 13. Datorită lor, turiștii de azi numesc orășelul „Manhattan-ul medieval”.

Atestat ca așezare rurală de pe vremea etruscilor, cu continuitate în perioada romană, San Gimignano a devenit un oraș-simbol încă din Evul Mediu.

Era situat pe Via Francigena, cum se numea ruta pelerinilor (în general, francezi) care mergeau spre Roma. Această poziționare a fost decisivă pentru dezvoltarea locală, orașul devenind un important punct de tranzit.

În 1199, San Gimignano a căpătat statut de comună liberă. Localnicii produceau șofran, condiment extrem de valoros, iar dintre „specialitățile casei”, la mare căutare erau și vinul Vernaccia sau uleiul de măsline.

Pe la 1300, populația localității ajungea la 13.000 de locuitori.

Turnurile puterii

Familiile înstărite din San Gimignano își etalau bogăția și puterea construind turnuri din piatră, care aveau, în primul rând, rol de apărare.

La parter era instalat atelierul meșteșugăresc sau prăvălia, la primele etaje se aflau camere de locuit și spații de depozitare, iar la cel mai înalt nivel, bucătăria, pentru a se evita extinderea focului în caz de incendiu.

Zidurile masive nu erau prevăzute cu ferestre, ci, din loc în loc, cu mici deschideri pentru aerisire. Spațiile de locuit erau modeste, având dimensiuni foarte mici. Siguranța prima, în detrimentul confortului.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Ce faci în ultimul weekend înainte de Crăciun în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Târguri de Crăciun în București, târg de designeri în Cluj-Napoca, Seri de TraIARNĂ în Timișoara și concert de colinde în Iași. Tu ce faci în weekend?

Cu cât familia era mai bogată, turnul său era mai înalt. Și pentru că aceste construcții implicau mari cheltuieli cu transportul materialelor și cu plata meșterilor, șantierul contribuia la „consolidarea” poziției ierarhice a proprietarului.

Orgoliul se măsura în metri.

La 1255, de pildă, după construirea lui Torre della Rognosa, înalt de 51 de metri, aflat în Piazza del Duomo, proprietarii săi, care se aflau la putere, au dat o lege prin care interziceau oricărui locuitor să ridice un turn mai înalt.

Lupta politică fiind aprigă, nu după mult timp a ajuns la guvernare clanul rival, care a ținut să-și etaleze forța construind două turnuri „gemene”, ambele de 51 de metri înălțime.

Galerie foto cu turnurile din piatră de la San Gimignano:

*

Uitare cu noroc

Anul 1348 a fost nefast pentru San Gimignano: ciuma a decimat două treimi din populație. Din această cauză, pelerinii au evitat, o vreme, să mai treacă pe aici, iar orașul a intrat în declin.

Nelocuite, vechile turnuri s-au degradat și au început să cadă. Pietrele din ziduri au ajuns să fie folosite la ridicarea altor clădiri. Orașul a intrat în dizgrație, fiind ignorat secole de-a rândul, timp în care au înflorit noi stiluri.

Paradoxal, norocul său de azi provine chiar din acea uitare. San Gimignano e printre puținele orașe din Europa care păstrează nealterat aspectul medieval.

Începând din secolul XIX-lea, o parte dintre vechile clădiri au fost restaurate. Treptat, San Gimignano s-a revigorat, ajungând în 1948 la o populație de circa 10.000 de locuitori.

În prezent, milioane de turiști vizitează în fiecare an acest orășel, inclus între timp în patrimoniul universal al UNESCO.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€