Turnătoria de fontă MAE: lupta pentru supraviețuire a unui atelier industrial

Una dintre ultimele relicve ale industriei siderurgice ieșene este o mică turnătorie de fontă aflată la marginea orașului. Începând cu anii ’50, turnătoria din Iași a produs piese în serie, de la capace de canal la ușițe pentru sobă.

La începutul anilor ’90, turnătoria a fost privatizată, iar la mijlocul anilor 2000, când terenul pe care era așezată hala a devenit mai valoros decât activitatea de producție, a fost mutată din cartierul Păcurari într-o fostă cazangerie a Întreprinderii Mecanice Bucium, pentru a face loc unui magazin Lidl și unui showroom Emag. La scurt timp, turnătoria s-a închis, iar angajații au fost disponibilizați.

Aceasta ar fi fost povestea clasică a unei întreprinderi privatizate și falimentate, dacă șefa de producție, Maria Bejenariu, nu ar fi avut ambiția de a demonstra că turnătoria poate fi rentabilă, barem cu o marjă de profit mai mică.

După 25 de ani în care a lucrat ca angajată a turnătoriei de fontă din Iași, ea a închiriat hala de la fostul proprietar, a păstrat oamenii și utilajele, și a dus mai departe munca de-o viață sub un nou nume: turnătoria MAE.

„Turnătoria a fost închisă ca fiind neprofitabilă. Noi am preluat-o și funcționăm de 13 ani, fără altă pretenție decât cea de a avea un serviciu. Între noi și oameni nu este relația patron-angajat, noi suntem colegi de serviciu.”, spune Gabriel Bejenariu, directorul turnătoriei.

MAE are astăzi 24 de angajați. Cei vechi sunt turnători cu experiență, mândri de meșteșugul lor, însă cei tineri vin fără niciun fel de instruire și se califică pe parcurs, în lipsa școlilor profesionale.

„Avem băieți care pleacă în Germania sau în Italia, dar mulți rămân în țară. Nu toți sunt calculatoriști, nu la toți le fuge mintea. Avem oameni harnici, dar care nu au neapărat înclinații spre matematică. Dacă ar fi toți IT-iști, doctori, avocați, n-ar mai avea cine să-ți desfunde chiuveta sau să-ți monteze un robinet.”

În ultimii ani, turnătoria MAE a început să producă tigăi și oale de fontă pentru o nouă generație de gurmanzi, care descoperă pe YouTube beneficiile vaselor „cast-iron” și caută piese „made in Romania”.

Cererea de vase de gătit a depășit rapid capacitatea de producție a halei din Iași, astfel că MAE a decis să importe vasele de dimensiuni standard de la o turnătorie din Ucraina, pentru a putea onora comenzile de plite și grătare de dimensiuni atipice.

În țară au rămas mai puțin de 30 de turnătorii de fontă, iar cea din Iași este probabil ultima care se bazează doar pe vechea metodă de topire, într-un furnal înalt numit cubilou. Turnătoria MAE cumpără de la colectorii de fier vechi piesele de fontă rămase de la utilajele fostelor fabrici comuniste, le sparge în bucăți și le topește folosind cocs metalurgic.

Cu un aport de oxigen care intensifică focul, temperatura din cubilou ajunge la 1200-1300 de grade, fonta devine lichidă și incandescentă și începe să curgă în gălețile muncitorilor, care se grăbesc să o toarne în matrițe formate din nisip și bentonită. După ce fonta se răcește și devine din nou solidă, piesele sunt „dezbătute” de nisip, sablate cu alice și depozitate în magazie.

Munca turnătorilor e neiertător de dură și periculoasă. Întregul proces tehnologic este nemecanizat, lăsând impresia unui platou dintr-un film de epocă. „Aici se lucrează ca în Peaky Blinders”, glumește Gabriel Bejenariu, făcând referire la serialul britanic a cărui acțiune are loc în Birminghamul anilor 1920.

Suntem însă în Iașul anului 2020, iar ansamblurile rezidențiale care se construiesc în locul fostelor platforme industriale împing în afara orașului puținele fabrici rămase. Turnătoria MAE va trebui să se mute într-o hală nouă și să treacă pe un cuptor cu inducție, mai eficient și mai puțin poluant decât cubiloul ruginit.

Deși piața este trasă în jos de importurile de fontă ieftină din China, Maria și Gabriel Bejenariu au încredere că există o nișă pentru atelierele care se încăpățânează să producă mărfuri de calitate în România. „Dacă ești serios în munca ta, dacă tratezi clientul cu același respect indiferent dacă a comandat o radieră sau un tir de radiere, atunci nu ai cum să dai greș.”

Scurt ghid de îngrijire a oalelor din fontă

Cel mai mare avantaj al fontei este că, odată încălzită, rămâne încinsă la o temperatură foarte înaltă, ceea ce face ca vasele din fontă să fie ideale pentru fripturi bine caramelizate sau burgeri. Dezavantajul este că fonta nu distribuie căldura echilibrat pe suprafața unei tigăi, așa că omletele sau clătitele sunt un pic mai riscante, dar totuși fezabile.

O tigaie de fontă te ține o viață, fiind aproape indestructibilă, însă are nevoie de mai multă îngrijire decât una de teflon.

Fonta este un material poros, aderent. Pentru ca mâncarea să nu se lipească, vasele din fontă trebuie asezonate, adică unse cu ulei și călite în cuptor de câteva ori până când capătă o patină mată. Astfel se formează o peliculă foarte subțire care netezește porii și face ca suprafața vasului să devină alunecoasă.

Ceaunele și grătarele MAE vin pre-asezonate din fabrică cu ulei de in presat la rece. Asta înseamnă că tot ce trebuie să faceți este să gătiți regulat în ele – asezonarea se consolidează pe măsură ce sunt folosite -, și să respectați trei reguli simple:

1. Nu spălați vasele din fontă cu detergent. Cel mai simplu este să le clătiți cu apă cât încă sunt calde. Dacă este nevoie, puteți curăța depunerile solide cu sare și un burete abraziv.

2. Uscați bine de tot vasele din fontă după spălare pentru a preveni apariția ruginei. Cel mai simplu este să le lăsați 2-3 minute pe foc pentru ca apa să se evapore complet.

3. Ungeți vasul cu un pic de ulei și un șervet de hârtie pentru a-i păstra asezonarea între sesiunile de gătit.