Trei mărturii despre cum să fii fericit în România

Alex Enăşescu

Redactor

Realitatea vieții de zi cu zi din România pare uneori atât de sumbră încât te întrebi dacă poți fi fericit într-o astfel de țară. Editura Humanitas a publicat recent o colecție de texte care arată că există căi de a fi fericit în ciuda tuturor lucrurilor care nu funcționează.

Românii care au trăit toată viața în țară și au cunoscut Occidentul doar în vacanțe pot fi bănuiți că nu au cu adevărat un termen de comparație, așa că am ales fragmente scrise de trei femei care au lăsat Londra, Parisul și New York-ul pentru a se stabili în România.

*

Tatiana Niculescu Bran povestește despre plăcerea redescoperirii Bucureștiului, după 9 ani de ședere la Londra:

Am trăit o adevărată fericire regăsind forfota piețelor, chipurile arse de soare ale țăranilor, tocmeala și țâfna, mirosurile nemaipomenite ale fructelor și gustul, în sfârșit gustul!, legumelor.

Totul mi se părea atât de ieftin și de bun, încât eram dispusă să uit și de rafinatele magazine Waitrose numai ca să zăbovesc în hărmălaia piețelor din București, să casc gura la risipa de culori și de forme, să mă îmbăt de damfuri, să mă plimb prin zumzăiala dintre tarabe și să mă minunez de veșnica nemulțumire de pe fețele cumpărătorilor, care, spre deosebire de britanici, încă își mai permiteau să cumpere legume și fructe la kilogram.

*

Într-un text despre ritmul vieții într-un oraș viu și haotic ca Bucureștiul, Clotilde Armand scrie despre bucuria simplă a meselor în familie:

Ne luăm cu toții micul dejun, unul dintre momentele cele mai plăcute, alături de cină, pe care le petrecem în fiecare zi. Un mic dejun local, cu lapte proaspăt − am fost crescută cu laptele UHT cumpărat săptămânal de la Carrefour și laptele proaspăt mi se pare un mare privilegiu −, cu pâine de la brutărie sau chiar din Covasna, dacă am fost la Obor zilele dinainte, cu unt și gem de la țară, o dulceață de afine sau de vișine crescute în țara soarelui, adică în România. Și mierea, mai ales mierea!

*

Scriitoarea americană Jean A. Harris povestește de ce a părăsit New York-ul pentru București, și apoi pentru un sat din Argeș, în care trăiește alături de soțul ei, Liviu Nicolescu:

Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”

Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Ca atâția români citadini, am moștenit și noi o casă la țară. Acum locuim la poalele dealurilor subcarpatice. De pe pajiștea noastră se vede Piatra Craiului. Avem o casă cu curte în sat și, la capătul unui drum de țară, niște pământ în luncă. Pe dealul din fața casei avem o livadă de pruni. (…)

Oamenii din sat ne aduc ouă, cârnați, gemuri, lapte, bucăți impresionante de carne când se taie porcul, brânzeturi de casă, țuică, flori. Am fost nași la o nuntă. Dar acum am început să mergem și la înmormântări. Asistăm la ultimele suflări ale Evului Mediu. Când va muri satul acesta, lumea va fi mai ștearsă.

*

Niciuna dintre cele trei mărturii nu este scrisă dintr-o perspectivă sămănătoristă. Autoarele nu ocolesc lucrurile care te fac nefericit în România − mârlănia, tribalizarea, lipsa de civilizație, kitschul −, dar descriu un anumit farmec, mai degrabă senzorial decât rațional, al înapoierii față de lumea occidentală.

Poate că acest farmec nu este o temelie pentru o fericire iluminată, de tip scandinav, dar el face posibilă o versiune românească a fericirii, rustică și neplictisitoare.

*

Cum să fii fericit în România, volum coordonat de Oana Bârna, Editura Humanitas, 2017

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€