Traian Bogan, minerul care a trecut de la PRM la UDMR: ”În țara asta, în minoritate sunt adevărul și cinstea"

Valentin Șchiopu

Redactor

Când au încercat să explice scorul neobișnuit obținut de UDMR la europarlamentare, în multe județe din Oltenia sau Moldova, unii dintre liderii formațiunii politice l-au chemat în ajutor pe Traian Bogan, consilier local într-o comună din Bihor (Criștioru de Jos) din partea partidului condus de Kelemen Hunor.

Nici mai mult, nici mai puțin, un fost miner în exploatările de uraniu din Apuseni devenea unul dintre cei care păreau să fi influențat major soarta UDMR-ului la ultimele alegeri. Traian al lui Bogan a ajuns, peste noapte, imaginea revărsării valorilor partidului în afara bazinului său electoral tradițional, doar atât cât să treacă de cota 5.

Un personaj minor gata să joace un rol istoric, pentru că, dacă un român verde apără blazonul Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, de ce ne-ar mai mira faptul că partidul a primit peste 900 de voturi la Botoșani, de exemplu, oraș în care sunt înregistrați doar 18 cetățeni maghiari? Asta au susținut fruntașii UDMR.

„Votul nu este cu sens unic, de la maghiari spre partidele românești, ci și invers. Avem oameni destoinici. Se deturnează efectul muncii și politicii comunității maghiare”, a reacționat deputatul Szabó Ödön în Adevărul, la acuzațiile că PSD sau PNL și-ar fi mobilizat unii membri pentru a da voturi UDMR-ului, partid care astfel a trecut pragul electoral la limită. Iar Szabó l-a dat exemplu pe românul care a pus Uniunea maghiarilor în configurația politică dintr-o comună din Bihor cu puțin peste o mie de locuitori.

Itinerant în lupte politice, un nume de Traian

Traian Bogan (60 de ani) e membru UDMR din 2012, după ce făcuse parte din cam toate familiile politice de la noi. A început cu PNL, dar partidul ăsta, prin anii ’90, avea prea multe săbii care nu încăpeau în aceeași teacă. Și, ca atare, „peneleurile astea se tăt împărțeau și se tăt despărțeau”.

Simțind nevoia să intre pe un făgaș, Bogan a fost atras de UFD, numai că nici „uniunea forțelor de dreapta” fondată de Varujan Vosganian și de compozitorul Adrian Iorgulescu n-a cântat prea mult pe aceleași note.

„Prin 2003 s-or dizolvat, s-or despărțit. Unii or luat-o spre PNL, alții spre partidul lui Constantinescu, pe care l-o făcut după ce n-o mai candidat la prezidențiale, Acțiunea Populară. Io am făcut prima la dreapta, extremă dreapta chiar sau ce era”.

Traian a virat înspre PRM, așa cum îl sfătuise un avocat din Oradea implicat pe atunci în partidul lui Vadim. Avocatul diavolului, pesemne, căci a jucat și mai târziu un rol determinant în cariera lui politică, tot el propunându-i să se înscrie în UDMR. Altfel, „un tip de mare, mare caracter”.

Și PRM avea să fie din 2004, cu Bogan șef de organizație locală în Criștioru și candidat la Primărie. Dar n-a durat. Pe Vadim l-a văzut desfășurându-și întregul arsenal lângă gorunul lui Horia, la Țebea, în toamna lui 2004: organiza un grup de agitatori să-i „linșeze” pe Iliescu și pe Năstase, când aceștia au dorit să depună coroane la mormântul lui Avram Iancu.

Câteva luni mai târziu, „Tribunul” avea să piardă finala de la prezidențiale. S-a clasat după primul tur doar pe locul 3, cu aproape 13 la sută, după Năstase și Băsescu. Și partidul se clătina, cu un scor (13 la sută) de două ori mai mic decât cel obținut cu patru ani înainte.

My Fair Ioji. Cum a ajuns un cățel al străzii din Sighișoara într-o fermă de vis din Cornwall 

Câinii din România, care au fost salvați de pe stradă și trăiesc în adăposturi publice sau private, sunt adoptați sistematic în Marea Britanie, prin intermediul unor asociații de caritate. 

Asociația Sache: Locul unde toate animalele sunt vindecate până la capăt

În 2016, când a deschis cabinetul veterinar, Laura Fincu era convinsă că inițiativa lor de antreprenoriat social va rezolva problema câinilor din România. Aproape 9 ani mai târziu, după peste 100.000 de sterilizări făcute în campaniile aproape săptămânale prin țară, nu mai e atât de convinsă, dar crede în continuare cu tărie că lucrurile se vor îmbunătăți. Ca să contribuie la asta, asociația Sache construiește primul spital social pentru animale din România.

În consecință, după alegeri, când delegația PRM condusă de Bogan avea să întâmpine o doamnă senator de la București în sediul de la Criștioru, nea Traian și-a permis să iasă din rând și să se pronunțe ferm: „Vadim ar trebui să facă un pas înapoi!”

Ca un făcut, câteva zile mai târziu, politicianul avea să renunțe la șefia partidului.

„Bine, nu chiar de aia că am zis-o io, dar partidul chiar că era pe tobogan”, își amintește Bogan.

„Vreau să am timp să pun pe picioare un post de televiziune care se va numi Cosmos TV. Fără acesta, partidul nostru nici nu are rost să se prezinte la viitoarele alegeri. Intenționez, de asemenea, să-mi finalizez teza de doctorat în teologie cu tema «Prezența îngerilor în Biblie»”, explica Vadim. Cu aceasta, a luat o binemeritată pauză. După două săptămâni, cu forțele redobândite, se întorcea în fruntea partidului. „E imposibil ca, în timpul vieții, să mă dea cineva afară din casa pe care am construit-o eu!”, declama Tribunul.

În schimb, consilierul PRM de la Criștioru avea să fie evacuat din casa lui vremelnică. Prima sa declarație politică îl costase. A intrat în dizgrație și a fost obligat să-și dea demisia din partid. „Probabil că senatoarea i-a transmis mesajul meu. Să fi deranjat pe cineva că mi-am spus și io o părere?”, se întreabă Bogan. Continuă: „Nu-i bai, nu l-am simpatizat niciodată. O tot dădea cu Năstase, că e corupt, că e așa și pe dincolo. Când s-o pus problema să-i ridice imunitatea parlamentară, ca să fie judecat, ghici cine l-o apărat? Vadim, Tribunul, care una fuma, alta vorbea”.

Corneliu Vadim Tudor. Foto: Lucian Muntean

5 ștampile la secția unde votează mistreții

Situația nu era grozavă prin 2005. Traian trăise pe viu istoria ultimilor 10 ani, militase pentru tot felul de forțe politice, încercând să găsească oameni adevărați în spatele acronimelor cu pretinsele lor valori.

Nu putea să renunțe la luptă. PSD nu era o variantă. De ce? „Stil mafiot, în PSD vrea toată lumea, trebuie să stai la coadă. Nu ajungi așa, oricum”. Mai bine PLM decât PSD, era convins.

A încercat ca independent și „n-a mai prins” în consiliu, în 2008. În 2012, căuta o nouă umbrelă politică, să-l ferească de rușinea de a continua să privească de pe margine prefacerile politice din țară. Și să-i aducă înapoi indemnizația de consilier.

Era târziu, se apropiau alegerile locale, când a apelat la fostul Partid al Pensionarilor, îmbrăcat în haine nou-nouțe și prezentat sub un nume proaspăt: Partidul Popular și al Protecției Sociale. Salvarea a venit până la urmă de la UDMR.

„La ăla de o fost cu Monica Columbeanu. Cum îl cheamă? Irinel, așa. O candidat în acel an la Primăria Capitalei și n-a trecut de 1%. N-am apucat să mă înscriu în partidu’ lui, era contracronometru și destul de complicat. Și atunci mi-am sunat prietenul de la Oradea, avocatul care mă chemase în PRM. Și el mi-o zis. «Traiane, am un partid serios pentru tine». Păi zi din prima! «UDMR!» No, păi UDMR să fie!”.

Așadar, după ce reprezentase interesele României Mari, urma să se înroleze sub stindardul unei Românii mai mici, despre care toți cunoscuții îi spuneau că de fapt „e o Ungarie mai mică, deghizată, care vrea să se desprindă de România Mare”.

Dar Traian a lui Bogan o ținea pe a lui: „În țara asta, în minoritate sunt doar adevărul și cinstea. Partidele sunt făcute din oameni. Votezi omul, nu partidul”. Și culmea, în comuna bihoreană unde nu existau maghiari, Traian a „prins Consiliul” și în 2012 și în 2016, ultima oară la limită, cu 44 din cele 845 de voturi valabil exprimate.

„Mă cunoște tăt satu’, tătă comuna. Nu-s așa mulți alegători. Cu rudeniile și tăți cei care mă cunosc am strâns voturile necesare”.

Traian știe ungurește cât să se prindă dacă l-a înjurat cineva. Nu participă la întrunirile UDMR, nu și-ar înțelege „tovarășii de arme”. Dar nici n-ar trăda cauza fraților maghiari: așa că nu se pronunță cu privire la chestiunea fierbinte de la europarlamentare. Habar n-are cine a votat cu Uniunea în Oltenia sau Moldova. Frauda e exclusă, cineva trebuie să se fi prezentat la urne, de asta e convins.

Traian poate vorbi doar de lucrurile pe care le-a văzut. Iar el, în comuna în care nu trăiește niciun maghiar, a adus exact cinci voturi pentru UDMR. 5!

Altădată strângea și câte 12-13, dar i-au plecat între timp fiicele în America. S-a subțiat electoratul, dar a început să sape în sufletul fostului miner o senzație stranie: dorul de copii. Și de abia cu această situație nu se poate împăca Traian Bogan.

Zice că din România se tot pleacă de 30 de ani și că „ăsta e un subiect de presă”, plus cel legat de modul în care au fost organizate secțiile de votare în Diaspora.

El a fost în comisie la Criștioru de Sus, un sat aflat la poalele munților, format din cătune. Acolo, apariția unui mistreț e mai puțin surprinzătoare decât prezența omului.

„Știți cum e, sat aproape depopulat, au rămas câțiva bătrâni. Și acum să-mi spuneți vă rog câte ștampile am avut în locul unde te mâncă mistrețu’ pe drum?

Cinci ștampile, tri dintre ele or rămas în pungă, ce drecu să faci cu ele la 40 de voturi câte am avut noi tătă ziua? Mă uitam la televizor și vedeam că în diasporă nu-s destule, iar noi stăteam cu ele în pungă. Păi e drept? E drept să stai de dimineața până seara, să votezi, și să pleci cum ai venit?”.

Iar Traian caută dreptatea în toate. Așa cum o făcea și Băsescu, zice bărbatul de 60 de ani. „Doar că cel mai celebru Traian din politica românească o cam dat-o pe aripa Elena. Între Justiție și fratele lui a ales Justiția. Dar între Elena și Justiție ce alegere a făcut?”.

Traian Băsescu. Foto: Lucian Muntean

Bogan are o simpatie față de Péter Eckstein-Kovács, omul care a plecat din UDMR în vara anului trecut din cauză că nu putea accepta „sprijinul dat de partid antireformei din Justiție și susținerea PSD și a condamnatului Liviu Dragnea”.

Traian e de acord. UDMR trebuie să iasă din siajul PSD.

„Vedeți dumneavoastră cum e animalu’ politic? Dă prea multă putere pe mâna unui singur om și se va îmbăta de cap. Din păcate, PSD evoluează așa cum o fac conducătorii ei. Unde e social-democrație în PSD, când ai nesimțirea să votezi pensii speciale? Se gândește cineva la cei cu pensii obișnuite? Pe dracu!

Că și Dragnea o tot ținea cu mândri că suntem români. Cum dracu’ să fiu mândru că sunt un român așa ca el? Că el fură… sau o furat, poate că o mai face și acum, din pușcărie. Cum să fiu mândru? Sunt mândru că trăiesc în țara mea alături de oameni corecți ca mine.

Dar nu ca Dragnea, ca Mitralieră, ca Nicolicea sau Codrin. Asta e deja o gașcă, nimic altceva. Iar de români și maghiari ce să zic, sunt mai multe lucruri care ne leagă decât lucruri care ne despart. Dar dacă vrei să pui accentul pe astea din urmă, atunci e treaba ta”.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€