Toți ne simțim impostori din când în când

Alex Enăşescu

Redactor

Pe măsură ce avansează în carieră, oamenii care fac muncă intelectuală tind să aibă momente de îndoială, în care simt că nu sunt calificați pentru poziția pe care o ocupă sau că nu merită laudele pe care le primesc.

Își fac griji că vor fi deconspirați, că lumea își va da seama că nu sunt suficient de competenți sau inteligenți și că aparentul lor succes se datorează mai degrabă norocului.

Acest sentiment de inadecvare, pe care psihologii îl numesc sindromul impostorului, nu ține cont de probele contrare. Indiferent de realizările din carieră, până și cei mai iluștri profesioniști au momente când se uită în jur și se întreabă: Ce caut eu aici, printre oamenii ăștia de succes?

În munca de zi cu zi, sindromul impostorului are consecințe diverse și insidioase. Unii oameni sunt paralizați de îndoială și se feresc iasă din zona de confort, alții devin perfecționiști și se surmenează muncind non-stop. Există însă și soluții pentru cei care au tendința de a se sabota singuri.

Ca să nu mă simt ca un impostor, nu pot decât să vă împărtășesc experiența mea cu acest sindrom.

Am visat, încă de prin clasa a șaptea, să devin gazetar sportiv, așa că am încercat să îmi construiesc un CV respectabil: am lucrat la un ziar local în ultima vacanță de vară din liceu, am dat la Jurnalism, am învățat despre sport și cultură în Londra, de unde m-am întors cu multe cutii de cărți despre fotbal.

După calculele mele, aveam toate datele ca să devin un bun ziarist sportiv. Dar socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târgul media: când am terminat școala, modelul de business al presei începuse deja să se prăbușească, iar ziarele de sport pe care le citeam în liceu se tabloidizaseră și scriau tot mai puțin despre sport.

Timp de câțiva ani, am ținut un blog despre fotbalul englez, dar, treptat, am înțeles că e un drum care nu duce nicăieri. De voie, de nevoie, am ajuns exact ceea ce evitasem până atunci: un jurnalist generalist.

Pe cât de bine înțelegeam fotbalul, pe atât de mari erau lacunele mele despre economie sau politică externă. Făcând Revista Pressei, am învățat din mers, dar, în același timp, mi-am dat seama cât de mult am de recuperat față de jurnaliștii care-și fac bine meseria.

Unul dintre ei e Ira Glass, omul de radio care a produs emisiunea This American Life și podcast-urile Serial și S-Town. De fiecare dată când încep să mă simt ca un impostor, îmi aduc aminte de sfatul lui pentru creativii care sunt la început de carieră.

Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”

Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Ira Glass spune că motivul pentru care începătorii sunt frustrați este că își dau seama că există un gol între munca lor și munca maeștrilor pe care-i admiră. Pentru mulți, această realizare este dezolantă, dar singura cale de a deveni mai bun este să muncești, săptămână de săptămână, și să încerci ca golul să dispară.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€