Emil Măndănac, în rolul pastorului Richard Wurmbrand din filmul "Torturat pentru Hristos". Sursa foto: Idea Film Distribution
Emil Măndănac, în rolul pastorului Richard Wurmbrand din filmul "Torturat pentru Hristos". Sursa foto: Idea Film Distribution
07/03/2018
"Torturat pentru Hristos": povestea pastorului Richard Wurmbrand a devenit film
Un film american despre viaţa pastorului luteran Richard Wurmbrand a avut premiera în peste 700 de cinematografe din Statele Unite și urmează să fie difuzat și în România începând din 15 martie.
Intitulat „Torturat pentru Hristos”, filmul marchează împlinirea a 50 de ani de la apariţia, în 1967, a cărţii omonime. A fost turnat integral în România, anul trecut, fiind finanţat de organizația religioasă „The Voice of the Martyrs” (Vocea Martirilor), înființată de Wurmbrand după emigrarea sa în America.
Distribuţia este formată aproape exclusiv din actori români. Protagonişti sunt Emil Măndănac (40 ani), în rolul lui Richard Wurmbrand, şi Raluca Botez (37 ani), care o interpretează pe soția acestuia, Sabina Wurmbrand.
Născut în 1909 într-o familie de evrei din Bucureşti, Richard Wurmbrand a fost atras de comunism în adolescență, dar s-a convertit la creștinism și a devenit predicator înainte de a împlini 30 de ani.
Din cauza convingerilor și a activității sale misionare, a făcut peste 14 ani de pușcărie (1948-1956 și 1959-1964). Și soția sa, Sabina, a petrecut trei ani de zile după gratii și în lagărul de muncă forţată de la Canal.
În 1965 a fost răscumpărat de o organizaţie creştină din Norvegia, iar un an mai târziu s-a stabilit, împreună cu familia, în Statele Unite, unde s-a străduit să facă publice atrocitățile comunismului.
A rămas legendară audierea sa din comisia pentru securitate internă a Senatului american, în fața căreia și-a arătat cele 18 cicatrici rămase de la torturile din detenție.
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Crezi că e nevoie de presă independentă? Dacă da, cu doar 5 euro pe lună poți face diferența chiar acum!
Până la sfârșitul vieții sale, în 2001, a luptat pentru drepturile creștinilor persecutați din întreaga lume. În 2006, a fost una dintre personalitățile care au strâns cele mai multe voturi la concursul „Mari români”, organizat de TVR.
„Nu eşti decât piele şi oase şi ai expresia rătăcită a unui om nebun”
Anchetatorul s-a arătat astăzi mai bine dispus, iar lucrul acesta putea fi constatat, cu uşurinţă, chiar de la început. Nu avea intenţia de a mă bate, ci tot ce voia el era să se amuze printr-o conversaţie agreabilă.
Iulişca invadatoarea
Fără să exagerăm, putem spune că acolo unde crește iulișca, totul în jur dispare.
Dughin, la București: "Noi, rușii, am comis multe nedreptăți în raport cu România"
Discursul ideologului Aleksandr Dughin, cu prilejul lansării volumului său "Destin eurasianist" la București, a fost mult mai temperat decât ideile din carte.
— Crezi că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Lui?, m-a întrebat el.
— Cu siguranţă, i-am răspuns eu.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
— Şi crezi că dumneata porţi chipul lui Dumnezeu?
— Bineînţeles.
Atunci el a scos din buzunar o oglindă şi, întinzându-mi-o, a zis:
— Priveşte-ţi chipul în oglinda aceasta şi vezi cât eşti de urât. Vezi, la ochi ai cearcăne negre. Nu eşti decât piele şi oase şi ai expresia rătăcită a unui om nebun. Dacă dumneata porţi chipul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu trebuie să fie la fel de urât.
(Fragment din cartea „Dacă zidurile ar putea vorbi”,
de Richard Wurmbrand)
„Ceea ce mi se pare aproape miraculos este că a reușit să-și ierte torționarii”
PressOne a stat de vorbă cu cei doi actori principali ai filmului „Torturat pentru Hristos” − turnat inclusiv la penitenciarul Jilava, în celule prin care a trecut Richard Wurmbrand.
Amândoi au mărturisit că nu știau povestea pastorului.
„Am început să-l cunosc, într-o oarecare măsură, în timpul pregătirilor pentru rol. Am citit în primul rând cartea care stă la baza filmului și am urmărit înregistrări ale predicilor pe care le-a ținut mai ales în ultimii ani de viață”, ne-a spus Emil Măndănac.
Raluca Botez a avut un șoc când a văzut pentru prima dată o fotografie a Sabinei Wurmbrand: soția pastorului semăna izbitor cu bunica ei de la Bacău.
„Avea același zâmbet, aceeași privire. Poate asta m-a făcut să fiu mai personală și mai implicată”, spune actriţa.
Ea recunoaşte că, la prima citire a scenariului, s-a întrebat dacă astăzi ar mai fi posibil un astfel de sacrificiu în numele credinței:
„Oamenii ăștia au avut niște valori pe care și le-au apărat cu prețul vieții.
Au lăsat un copil singur, pe străzi. Eu nu știu dacă aș fi în stare să fac așa ceva”.
La rândul său, Emil Măndănac este impresionat de puterea lui Wurmbrand de a ierta, în ciuda torturilor şi a faptului că i s-au furat atâţia ani din viaţă:
„Nu am încercat «să fiu» Richard Wurmbrand. Cred că nu ai cum să înțelegi cu adevărat prin ce a trecut în 14 ani de detenție.
Ceea ce mi se pare aproape miraculos este că a reușit să-și ierte torționarii și să îi vadă și pe ei ca victime ale sistemului pe care îl apărau”.
Imagine de la filmările din penitenciarul Jilava, în care este reconstituită una dintre cele mai oribile metode de tortură. Sursa foto: TorturedforChrist.com
„Mi-am zis: «Femeia asta a îndurat mult mai mult. Hai să nu mă mai plâng atâta»”
Raluca Botez spune că s-a „lipit” de rol nu doar pentru că Sabina Wurmbrand i-a amintit de bunica din partea tatălui, dar şi fiindcă povestea personajului seamănă cu cea a mamei sale.
„Mama avea un an și 8 luni, iar fratele ei avea 5 ani când au fost deportați în Bărăgan. Bunica mea a plecat cu doi copii mici în Bărăgan. I-au luat noaptea și i-au pus într-un tren de marfă.
Unul dintre securiști a fost amabil și i-a zis: «Luați-vă vaca. Mergem în câmp, doamnă. Văd că aveți copii mici. Luați vaca».
Pe platou, erau în mine toate astea: și istoria familiei mele, și faptul că Sabina semăna cu bunica ailaltă”.
Unul dintre cele mai grele momente de la filmări a fost scena în care, aflată în lagărul de la Canal, Sabina Wurmbrand este forțată să sară în apa rece.
„Nu puteam să ies din apă. Odată ce am intrat, zeghea de pe mine s-a făcut de vreo 30 de kilograme şi n-am putut decât să mă târăsc.
La un moment dat, eram în câmp şi mă durea foarte tare capul de frig. Şi-atunci mi-am zis: «Femeia asta a îndurat mult mai mult. Eu am o zi în care stau în câmp. Hai să nu mă mai plâng atâta». Şi acest gând m-a ajutat să mă montez”, a povestit actriţa.
Chiar și așa, nu aceea a fost cea mai dificilă scenă pentru Raluca Botez, ci una în care Sabina Wurmbrand este arestată de Securitate și nevoită să îşi părăsească fiul.
„A fost foarte violent, prin prisma faptului că se întâmplă în fața copilului.
Ca orice mamă, vrei să-ți protejezi puiul.
Eram cu ăla mic, ne pusesem amândoi în aceeași situație, și nu ai cum…”
„Azi-dimineaţă, anchetatorul mi-a cerut să deschid gura. Este un lucru care ni se cere să-l facem destul de des, pentru ca autorităţile să se convingă dacă nu cumva vreun deţinut a ascuns în gură o otravă. Însă, de data aceasta, când eu am deschis gura, ofiţerul mi-a scuipat în ea şi eu am înghiţit scuipatul său”.
(Fragment din cartea „Dacă zidurile ar putea vorbi”,
de Richard Wurmbrand)
„Era fascinant cum reușea să explice concepte teologice complicate într-o manieră clară”
După acest rol, actorul Emil Măndănac spune că a înțeles de ce Richard Wurmbrand nu a renunţat la credință: „I-a fost singurul sprijin, mai ales în perioada în care a stat la carceră”.
În viziunea sa, pastorul Wurmbrand a fost mai mult decat un simplu predicator.
„Era fascinant cum reușea să explice concepte teologice complicate într-o manieră clară pentru toată lumea.
Era un om cald și totodată ferm, dar lipsit de gravitate și dramatism, chiar și când vorbea despre perioada cumplită petrecută în închisori”.
„Când am fost întrebat cu ce scop am descris atrocităţile comunismului, am căutat în interiorul meu motivul real care m-a determinat să fac lucrul acesta. Ei bine, trebuie să o ştiţi: îndeosebi pentru a stârni mila dumneavoastră faţă de comunişti, care-şi împovărează sărmanele lor conştiinţe cu sângele atâtor victime”.
(Fragment din cartea
„Dacă zidurile ar putea vorbi”)
„Vreau să aud despre Iisus”
Ken Churchill este un american care i-a cunoscut pe Sabina şi pe Richard Wurmbrand. Familia sa i-a găzduit pe ce doi soţi prin 1974, când Ken avea 17 ani.
„După predică, Richard s-a aplecat spre mine și m-a rugat să îl duc acasă, deoarece se simțea slăbit. Când am ajuns acasă, mi-a zis că vrea să se întindă, dar că îi e foame.
Mama pusese o friptură la cuptor, iar timer-ul urma să se oprească la momentul potrivit. Dar eu nu știam nimic despre gătit, așa că i-am făcut un sandviș cu gem şi cu unt de arahide și gem.
L-a mâncat pe tot și s-a culcat. Când a venit acasă, mama a zâmbit gândindu-se cum i se schimbaseră planurile pentru masa de prânz”, a povestit Ken Churchill.
Tot el ne-a relatat că, în America, despre Richard Wurmbrand circulă, printre alte amintiri, povestea unei întâmplări petrecute la New York, într-o dimineaţă de duminică.
„Richard a intrat singur într-o biserică, s-a așezat și a ascultat primele părți ale predicii. La un moment dat, s-a ridicat în picioare.
Iniţial, predicatorul a încercat să îl ignore, dar, până la urmă, i-a cerut să se așeze. Dar el a continuat să stea în picioare. Câteva minute mai târziu, predicatorul i-a spus, deranjat: «Așază-te… Ce vrei?». Wurmbrand i-a răspuns: «Vreau să aud despre Iisus».
«Aceasta este biserica mea. Voi vorbi despre ce vreau eu!», a continuat predicatorul.
Dar Richard i-a replicat: «Am pus bani în tipsia cu donații și am venit să aud vorbindu-se despre Hristos»”.
„Cu ce aş putea compara celula mea singuratică? Ea se poate asemăna unei minunate păduri pline de mireasma tuturor florilor. Nu există copac în pădure care să poată degaja o mireasmă mai delicată ca lemnul aceluia din care sunt făcute crucile.
Dumnezeu, îngerii, demonii, sfinţii, strămoşii, prietenii şi vrăjmaşii mei, toate generaţiile viitoare, într-un cuvânt întregul Univers împreună cu Creatorul său se află aici”.
(Fragment din cartea „Dacă zidurile ar putea vorbi”)
Avem nevoie de ajutorul tău!
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this