Ticu de la Mica

Valentin Șchiopu

Redactor

Condusă de un antrenor catalan, Xavi Pascual, naționala de handbal masculin a României a învins Polonia, duminică seară, în preliminariile Campionatului European din 2018: 28-23.

E un mic miracol, dacă ținem cont că, în 2015, adversarii au obținut bronzul la Mondiale, iar în acest an, locul al patrulea la Jocurile Olimpice de la Rio. În schimb, ultima performanță a handbalului masculin românesc datează din 1990.

Victoria a produs jubilație în Polivalenta clujeană, iar fotoreporterul Dan Bodea (Transilvania Reporter) a surprins imaginea zilei.

Un preot ortodox salută cu pumnul strâns paradele lui Mihai Popescu, poreclit Popeye Marinarul, portarul care ne-a ținut în joc cu 15 intervenții salvatoare.

Părintele Marius Moldovan – acesta e numele său – slujește în Ticu, sat din comuna Aghireșu aflat în Protopopiatul Huedin. Are 170 de enoriași, dintre care 60 de etnie romă, în cea mai săracă parohie din Episcopia Clujului, după spusele sale.

Are 49 de ani și e un om relaxat. Râde mult și spune că emoția pe care i-o furnizează sportul nu o găsește altundeva. Cu Norvegia, la handbal feminin, a stat chiar în galerie.

Pe vremuri, Marius Moldovan iubea și fotbalul, mai ales echipele studențești „U” Cluj și Universitatea Craiova, „dar undeva s-a creat o ruptură și o dezamăgire”.

Discuția începe cu o porție de umor involuntar.

– V-ați născut chiar în Ticu?

– Ai să râzi, dar nu… M-am născut în Mica, lângă Dej.

– Unde?

– Hahaha, te-ai prins? M-am născut în Mica și am ajuns la Ticu.

Acolo, la Ticu, preotul Marius Moldovan încearcă să pună bazele unui centru social. Să fie și mamă, și tată – mica și ticu, cum se spune în Ardeal – pentru copiii fără posibilități din sat.

Le-a făcut, păstrând proporțiile, o bază sportivă, cu teren de fotbal, panouri de baschet și locuri de joacă. Porțile sunt din lemn, balansoarele la fel.

„Iarbă adevărată, nu sintetic, că doar ați văzut ce a pățit naționala lui Daum în Kazahstan, pe terenul acela. Încercăm să-i integrăm pe copiii romi, dar e greu fără aportul părinților.

Ce aflăm când tinerii citesc documentele stufoase de mediu până la capăt

Nu trebuie să fii activist ca să te uiți într-un document de mediu. Trebuie doar să fii curios - și să nu te mulțumești cu impresia de la prima vedere. Orașul pare verde, aerul pare curat, cifra pare bună. Apoi deschizi raportul și vezi că „pare” și „este” nu sunt mereu același lucru. 

Românii și gastronomia locală. Cosmin Dragomir,  jurnalist culinar: „Nu ne iubim mâncarea, iubim să fim sătui, ba chiar îmbuibați”

Eu sunt un om simplu care încearcă să facă ceva. Lumea aceasta poate deveni un loc mai bun începând cu astfel de gesturi. Sunt bucuros că acești copii au început să-mi dea «bună ziua». E un prim pas”, crede preotul.

La meciul România-Polonia, el a fost însoțit de trei dintre cei patru copii ai săi. Și-a rugat și prietenii să i se alăture, să susțină reprezentativa condusă de Pascual, cel care, la nivel de echipe de club, antrenează Barcelona.

„M-am bucurat foarte mult pentru victorie. Sunt copiii noștri… ai noștri. Chiar dacă ar fi pierdut, aș fi fost mândru de ei, pentru că am văzut dorință. Echipa asta nu mai speria pe nimeni de foarte mult timp. Acum am văzut ceva diferit, faptul că își doreau să câștige. Trebuie să redevenim noi înșine, să credem mai mult în noi.”

O spune un om care i-a prins jucând pe Gațu, Gruia, Birtalan sau Penu.

Hora bucuriei, după victoria cu Polonia. România e lider în grupă, după două meciuri. Foto: Dan Bodea