REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios

Ajută-ne să existăm. Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Donează

Pentru sugestii de materiale sau colaborări, scrieți-ne la adresa: contact@pressone.ro.

Pentru parteneriate media, proiecte sau dacă doriți să fiți partenerul nostru și să susțineți PressOne: marketing@pressone.ro.

FOTO captură din film

The Trial of the Chicago 7. Cine-politică

Noul film al regizorului-scenarist Aaron Sorkin întoarce pe toate părțile evenimentele produse în cadrul protestului din Chicago, 1968, în urma căruia au fost arestate nu șapte, ci opt persoane. Ei fuseseră liderii unui protest împotriva Războiului din Vietnam – un protest care ar fi trebuit să decurgă pașnic, dar alunecă brusc înspre haos și violențe.

Sunt judecați un an mai târziu, într-un proces de 151 de zile, ce avea să devină unul politic (cu mai multe sau mai puține semne de întrebare, dezbătute, de altfel, și în discuțiile dintre personajele inculpate), plin de erori și de interpretări greșite. Acest proces, care se va dovedi un fiasco total, evidențiază, de la bun început, incompetența judecătorului Julius Hoffman (excelent interpretat de veteranul actor Frank Langella).  

Sorkin se află pe un teren foarte familiar (este scenaristul cunoscutului trial movie din 1992, A Few Good Men, regizat de Rob Reiner), știe exact ce sfori trebuie să tragă pentru a captiva atenția în interiorul unei săli de judecată.

Lăsând totuși de-o parte acuratețea anumitor aspecte transpuse în film (înțeleg c-ar fi existat, în acest sens, o serie de discuții în contradictoriu), Sorkin dovedește o precizie remarcabilă în preluarea acelui eveniment. Deși are o durată de peste două ore, nu obosește nici măcar vreme de cinci minute.

Începe prin prezentarea liderilor protestului. Alăturându-le imagini de arhivă (altminteri, imagini care vor însoți o bună perioadă de timp evenimentele care au dus la acuzarea lor), personajele sunt însoțite în colțul imaginilor de numele și poziția ocupată în cadrul grupărilor conduse. Sorkin nu pierde timp dedicându-le minute inutile, spații foarte largi de prezentare.

Evidențiază doar diferențele dintre ei, a organizațiilor pe care le conduc, și scopul participării fiecăruia la protestul ce va urma. Au vârste și obiective diferite. (Mai târziu, aceste diferențe vor sta la baza unor mici conflicte pe care le vor avea în strategia lor de apărare din tribunal.)

Li se alătură și alte personaje, pre și post-protest, cu roluri esențiale în fata defectuosului proces. Erorile vor fi dezbătute politic de un procuror adjunct, care se pare că nu poartă ochelari de cal (Joseph Gordon-Levitt) și al unui înflăcărat avocat al apărării (Mark Rylance). Și conduc, în cele din urmă, la felul în care filmul lucrează rapid cu materiale ample ale unei demonstrații pașnice măturate de abuzuri de putere.  

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Chicago 7 are și inspirația de a insera scurte momente de pură distracție (moderată, în orice caz), care îi revin unuia dintre liderii grupării hippie, Abbie Hoffman (Sacha Baron Cohen). Sfidează curtea, se îmbracă nepotrivit, are replici voit amuzante, provoacă hohote de râs în sala de judecată și într-un stand-up dintr-un campus universitar.

Aversiunea judecătorului față de el este la fel de hilară. Pe de altă parte, situația devine foarte gravă atunci când vine vorba de Bobby Seal (Yahya Abdul Mateen) – reprezentantul Partidului Panterelor Negre.

Ajunge să fie încătușat de scaun și legat la gură, ca urmare a intervențiilor „nepotrivite” din timpul procesului. Cu astfel de elemente contrastante lucrează Sorkin în interiorul sălii de judecată – în exteriorul ei, evenimentele sunt și ele pline de neînțelegeri care au degenerat în conflicte violente.

Sorkin suprapune două planuri temporale, înainte și după, filmul este deosebit de bine proporționat; nu insistă foarte mult asupra unor aspecte care să distragă atenția exclusiv asupra lor. Relatează parcursul evenimentelor în aceeași măsură cu care tratează consecințele lor. Face dovada unui film extrem de ordonat, e de o rigoare formidabilă. 

Chicago 7 nu și-a dorit să fie un documentar (de aici și discuțiile pe marginea angajamentului său din punct de vedere istoric), dar menține esența acelor întâmplări.

El vorbește despre povești individuale – îndeosebi prin vocile lui Hoffman, Seale și Hayden (Eddie Redmayne) – acuzați împreună de conspirație într-un proces ridicol în care, deși sunt mânați de ideologii diferite, notele ficționale ar putea face și ele diferențe dintre real facts și relevanță dramaturgică.

Aceste două aspecte își găsesc totuși un punct comun – felul în care filmul alege inspirat să se încheie: citirea numelor a celor aproape cinci mii de soldați americani morți în Vietnam, în timpul acestui proces-mascaradă.

Sorkin ia o poziție fermă aici, una care trasează un teren împărțit atât de respectul oamenilor ce s-au împotrivit războiului din Vietnam (dar nu numai), cât și de obtuzii aflați în funcții înalte. 

E unul dintre marile filme politice ale anului, identificabil astăzi cu situații sociale în care se mai află încă multe țări. E limpede că, cel puțin pentru Sorkin, o prezență relativ proaspătă în regia de film, Chicago 7 deschide niște drumuri care ar trebui să-i favorizeze un parcurs cinematografic înțeles și discutat nu doar de istorici și spectatori educați (gata oricând să-i conteste perspectiva narativă din acest punct de vedere), ci și de aceia care preiau din informațiile lui o (aproape) impecabilă reprezentare filmică.  

The Trial of the Chicago 7 este disponibil pe Netflix. 

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin Patreon:

Accesând https://www.patreon.com/pressoneRO

Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Poți redirecționa 3.5% din impozitul tău pe venit folosind formularul de mai jos. Dacă nu se încarcă, poți accesa acest link: https://formular230.ro/fundatia-pressone

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios