The New Gipsy Kings – regii unei noi ordini

The New Gipsy Kings, documentar de televiziune regizat de Liviu Tipuriță și produs de BBC 2, reface ascensiunea celor mai cunoscuți maneliști de la noi – Adrian Copilul Minune, Florin Salam și Dan Bursuc – și dezvăluie, în premieră și pentru publicul din România, opulența în care trăiesc acești cântăreți.

E o lume paralelă, aflată între violență și kitsch, o întretăiere dintre clanuri interlope și audiența incredibilă a acestui gen muzical care surclasează, la nivel popular, chiar și hiturile pop importate de peste ocean.

Destinat în primul rând telespectatorilor britanici, filmul ar putea fi considerat un nou produs mediatic defăimător la adresa României – pe linia articolelor apărute în tabloidele din insulă sau a serialului tv Vin românii, atât de intens dezbătut la noi.

Cea mai indicată abordare este totuşi ca The New Gipsy Kings să fie receptat ca studiu antropologic – care nu urmărește decât să prezinte un fenomen foarte extins într-o anumită zonă a societății românești.

Prezenţa și succesul manelelor nu pot fi contestate, aşa că merită înţelese. Regizorul Liviu Tipuriţă trăiește în Anglia și a primit în 2009 o nominalizare la premiile BAFTA, pentru un documentar despre exploatarea copiilor romi. El spune că, înainte să facă acest film, nu cunoştea deloc maneaua, dar că acum s-a îndrăgostit de acest gen muzical.

Tipuriță îi consideră pe maneliștii de top ca fiind niște cântăreţi excelenţi, iar despre Florin Salam, pe care îl pune în vârful ierarhiei, spune că ar fi un geniu.

Florin Salam, într-o secvență din documentarul "The New Gipsy Kings".

The New Gipsy Kings durează 58 de minute și a făcut parte din programul festivalului de film documentar Astra de la Sibiu – unde a primit Premiul Special al ediției 2016.

Faptul că, înainte de proiecţie, la festival a concertat una dintre formaţiile lui Dan Bursuc (denumită Kana Jambe) – care a încântat un public altfel greu de mulţumit – poate fi unul dintre argumentele pentru care filmul a fost receptat atât de bine de juriu.

De altfel, întreg contextul prezentării acestui film în cadrul festivalului i-a ridicat valoarea artistică și documentară.

După proiecţie, au urcat pe scenă regizorul Liviu Tipuriţă, Dan Bursuc, Caliu din Clejani şi impresarul lui Florin Salam – Puiu Gheorghiu, fost ofiţer de Securitate.

De ce mor pacienții cu AVC din România. La niciun spital din țară nu există serviciu de gardă pentru o intervenție care i-ar putea salva

În spitalele din România se fac și de 5 ori mai puține intervenții care pot salva viața unui pacient cu AVC față de recomandările europene. Lipsesc serviciile de gardă, centrele speciale sunt prea puține, iar finanțările insuficiente.

Rușii sunt foarte aproape de spargerea frontului și, în același timp, încă departe. Ce ar însemna un colaps al armatei ucrainene în regiunea Donbas

Cade frontul ucrainean? Sau a căzut deja? Din primăvara acestui an vin cu o frecvență aproape zilnică vești tot mai alarmante legate de situația din ce în ce mai precară a trupelor Kievului de pe linia frontului din Donbas, care înglobează greu încercatele regiuni Donețk și Lugansk din sud-estul Ucrainei. Cele două regiuni au reprezentat, de altfel, pretextul principal al invaziei ordonate de Vladimir Putin în februarie 2022, iar acum reprezintă principalul obiectiv strategic al Kremlinului.

Înainte de festivalul Astra, am văzut prima oară documentarul lui Liviu Tipuriță pe internet. Fusese difuzat deja pe BBC 2 (ca producție originală a acestui post) și era disponibil pe site-ul lor.

Dar acolo l-am ratat. Conform cu politica trustului, fusese scos de pe site după o perioadă, pentru a lăsa loc unor episoade mai noi.

Așa că am început să întreb în stânga și în dreapta, am căutat ce-am căutat şi am dat peste o pagină de blog, unde primul link, spre site-ul BBC, nu mai mergea.

Al doilea link, în schimb, era un clip în format Facebook, preluat în acea postare. Am dat click şi, ce să vezi, am intrat pe pagina oficială a lui Adrian Minune, cunoscut de-a lungul timpului drept Adrian Copilul Minune, Adi de Vito, Adrian Minunatul sau, pur şi simplu (pentru prieteni, cunoscători şi apropiaţi), Adrian.

E unul dintre maneliştii din topul personal al lui Tipuriţă, căruia regizorul i-a mulţumit pentru faptul că a reuşit să ducă la capăt acest documentar.

Pe acea pagină de Facebook, într-o versiune evident furată de la BBC – calitate mai proastă, uşor cropuit etc – era documentarul The New Gipsy Kings.

Adrian Minune îşi pirata, aşadar, propriul film.

Imagine din documentar.

Subiectul principal al documentarului realizat de Liviu Tipuriță este lumea „paralelă” din care fac parte acești interpreţi de mare succes, care au înlocuit tarafurile şi lăutarii.

Ei cântă un fel de fusion, improvizează mult, vorbesc despre putere sau iubire şi primesc bani de la șmecherii pentru care prestează, ca să le dedice piese pe la chefuri, nunți și botezuri.

Un astfel de manelist poate câştiga într-o seară cât strânge un angajat cu salariu decent într-un an întreg. Însă presiunea sub care cântă maneliştii este puțin cunoscută: o greşeală îi poate face să piardă tot, de la bani până la propria viaţă.

Tipuriţă a filmat pe la tot felul de asemenea petreceri, cât şi pe la muzicieni de etnie romă care nu şi-au remodelat profesia pentru a avea succes financiar. Aceștia, precum Caliu din Clejani, au rămas parte a unor ansambluri tradiționale, dintre care cele mai cunoscute sunt Fanfara Ciocârlia sau Taraf de Haïdouks.

Despre Caliu, Liviu Tipuriţă şi Dan Bursuc au spus la Astra Sibiu că ar fi unul dintre cei mai talentaţi violoniști din lume, ceea ce mi-a reamintit memorabila scenă cu el din filmul Concertul, al lui Radu Mihăilescu:

Direcții culturale

Când vine vorba despre diferenţa dintre manele și muzica ţigănească tradiţională, primul gen e considerat subcultură, dar al doilea este încă respectat în anumite medii intelectuale. De altfel, influența acestuia din urmă este în scădere, iar reprezentanții lui abia mai reuşesc să îşi întreţină familiile.

În schimb, maneliştii – care nu mai vor să fie denumiţi astfel, pentru că li se pare ușor defăimător (sic!) – se scaldă în bani, pe care îi fac la secundă (cum spun în versuri dedicate lumii interlope). Ei îşi adaptează textele pentru mafioţii pe care îi distrează, iar clipuri de la astfel de petreceri adună milioane de vizualizări pe youtube.

Tipuriţă se rezumă la a-i arăta pe interlopii care ascultă acest gen muzical. El nu alege calea intelectualilor despre manele, un curent care prinde contur pe Facebook şi în alte spații virtuale.

Este vorba despre oameni educaţi care s-au apucat să studieze maneaua, chiar să o aprecieze şi să o încadreze ca fenomen social. Acest curent a pornit odată cu reinventarea lui Florin Salam, considerat tatăl noului tip de manele – care sunt mai alerte decât cele cântate în urmă cu zece ani, au un caracter mai tribal și preiau accente din alte genuri internaţionale.

Filmul nu dezbate și acest aspect, poate din lipsă de spaţiu. O oră ajunge doar pentru a stabili nişte repere generale despre manele, ceea ce Tipuriţă reuşește, și o face pe înţelesul unui public global.

Câte ceva despre tăcere

În film, Liviu Tipuriţă îi face o vizită lui Dan Bursuc, cel mai influent producător şi căutător de talente din zona manelelor. Acesta are un internat privat unde ţine 12 copii săraci şi îi instruieşte într-ale muzicii. A mers până într-acolo încât a angajat o cântăreaţă de operă care să le cizeleze vocile.

Muzica, spune Bursuc, se face cu ştiinţă, nu la plesneală.

Când este descusut referitor la proveniența banilor pe care interlopii îi dau maneliştilor, Bursuc devine dintr-o dată vag. De fapt, nimeni nu îşi asumă să răspundă direct la această întrebare.

Fragmentul din documentar despre Adrian Minune – un cântăreț care a plecat de la căruță și a ajuns la Ferrari, după cum subliniază el cu mândrie – conţine câteva secvențe halucinante.

De pildă, manelistul s-a lăsat filmat în propria casă în timp ce soţia lui stă în genunchi şi îi trage ciorapii pe picioare. Apoi, când e invitat să vorbească despre Fane Spoitoru – poate cel mai temut interlop al Capitalei în anii ’90 şi, totodată, omul care i-a ajutat pe manelişti la începuturile lor – Minune se bâlbâie.

E o scenă care arată că, în relația cu cei care le asigură protecția, maneliștii se tem, la propriu, ca nu cumva să facă vreo greșeală sau să spună ceva ce ar putea fi interpretat în mod eronat.

Adrian Minune, într-o secvență din film.

Cu acest film de televiziune, Liviu Tipuriţă reuşeşte o privire echilibrată asupra felului în care s-a născut maneaua contemporană și a societății în care este cerută. El surprinde momentele importante în dezvoltarea genului: introducerea instrumentelor electronice, primele baruri/cafenele unde se cânta, susţinătorii acestui fenomen etc.

The New Gipsy Kings este, din multe puncte de vedere, un document ştiinţific despre manele: filmul pătrunde în miezul fenomenului şi încearcă să îl deconstruiască în fragmente pe care apoi le repune cap la cap. Astfel, autorul reuşeşte să explice de unde vine succesul fulgerător – neaşteptat? – al acestui gen muzical.

E un subiect cu potenţial antropologic pe care l-a explorat, printre alții, scriitorul Adrian Schiop – care a și fost prezent la festivalul Astra, unde i-a înmânat impresarului Puiu Gheorghiu un exemplar semnat al tezei sale de doctorat despre manele.

Schiop a studiat maneaua ca fenomen social și a scris și un roman (Soldaţii), cu povestea plasată în Ferentari, unde a locuit câţiva ani. Într-un interviu, el spunea așa:

… Concluzii? Că e muzica băieţilor răi din România, a bagabonţilor, băieţii de la colţul străzii, şi a şmecherilor, tipii cu conexiuni mafiote. Că stă într-o măsură semnificativă pe banii gri ai interlopilor. Că le glorifică voalat modul de viaţă, exultând şmecheria şi banii făcuţi uşor. Că, spre deosebire de hip-hop, unde lucrurile sunt spuse pe faţă, manelele codifică mesajul, îl spun oarecum cifrat – mai direct în anii ‘90, din ce în ce mai eliptic acum. De ce se întâmplă asta? Pentru că şmecheria devine o valoare tot mai dubioasă. În anii ‘90, şmecheria făcea legea şi oamenii se mândreau cu asta, că fac bani prin orice mijloace; acum, şmecheria e din ce în ce mai stigmatizată şi oamenii nu o mai scot la vedere. Dar să nu ne iluzionăm – ea e în continuare acolo, doar că a dispărut din spaţiul public. Acum oamenii tac şi fac.

Maneaua s-a autentificat drept un obiect apropiat de afacerile dubioase în care se învârt milioane.

A căpătat și o oarecare faimă internațională, s-a înscris ca gen ce caracterizează Balcanii, prin asocieri ale interpreţilor din România cu vedete din această zonă geografică: Florin Salam cu Goran Bregović, Costi Ioniţă cu diverse staruri pop din Bulgaria ş.a.

S-a ajuns într-acolo încât chiar și o japoneză a venit în România atrasă de fenomen, pentru a-și da doctoratul din manele.

Acest gen muzical poate fascina atât ca sonoritate, cât şi prin contextul în care apare de obicei. Este o excelentă sursă antropologică şi, aşa cum au demonstrat maneliştii prezenți la festivalul Astra, are potenţialul de a-şi impresiona auditoriul. Orice-am crede despre manea, înainte de a o defăima trebuie să o înţelegem.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€