The Founder / Fondatorul

Suntem la mijlocul anilor ’50. Ray Kroc, un anost agent de vânzări, primeşte – de la un restaurant oarecare din orăşelul San Bernardino – o comandă pentru şase multimixere.

Nu înţelege de ce le trebuie unora să prepare pe loc atâtea milkshake-uri. Cine cumpără atâtea băuturi într-un timp scurt, când prepararea unui burger sau a oricărui alt fel de mâncare durează până la o jumătate de oră?!

Intrigat, Kroc urcă în maşină şi merge să vadă minunea. Dă peste un restaurant relativ mic, unde lumea stă liniştită la o coadă lungă.

Se înfiinţează şi el acolo, cam neîncrezător. Având experienţa unor comenzi lente şi greşite, se aşteaptă să stea câteva ore, în picioare, pe căldură. Perspectiva nu îi surâde.

Femeia din faţă îl asigură însă că totul merge repede şi că merită să rămână: aici se fac cei mai buni burgeri din câţi au existat.

După câteva zeci de secunde, Kroc primeşte şi sucul, şi hamburgerul în ambalaje de plastic de unică folosinţă (uluială!), aşa că se poate aşeza pe o băncuţă să le savureze liniştit.

Michael Keaton, într-o scenă din film.

Pe unde a umblat, Kroc nu a mai văzut aşa ceva. Atras de această modalitate de a vinde burgeri, el caută să îi întâlnească pe proprietarii restaurantului, fraţii McDonald.

Oricum, trebuie să le livreze mixerele, dar ar vrea să şi fure câte ceva din secretul lor. E ca un copil mic în faţa unei jucării extraordinare.

Binevoitori, dar uşor obtuzi, fraţii îi prezintă lui Kroc sistemul pe care l-au pus la punct: bucătărie făcută la comandă, organizare minuţioasă, o reţetă simplă şi delicioasă de burger, care trebuie respectată întru totul. Metoda lor e ştiinţifică şi extrem de practică.

Lui Kroc nu îi vine să creadă. Le propune să se extindă. Se loveşte de reticenţă şi de argumentul că au mai încercat. Totul a fost un fiasco: calitate proastă, mizerie, nerespectare a cerinţelor impuse de patroni.

Văzând că nu îi poate câştiga prin apel la pragmatism, îi lucrează la sentiment. Merge până într-acolo încât argumentează că au o datorie morală în faţa naţiunii, că o astfel de invenţie nu poate fi (re)ţinută doar acolo, în zonă.

În cele din urmă, reuşeşte să îi convingă să-şi extindă afacerea. Prin francize conduse de cupluri ambiţoase şi dornice de muncă, Kroc e convins că McDonald’s îşi va păstra calitatea şi va avea succes în toată America. E un idealist, dar unul practic şi agresiv.

Mai mult, el crede că acest lanţ de fast food va putea concura cu cei doi piloni ai societăţii americane: biserica şi constituţia. De ce? Pentru că are aura unui loc atrăgător, unde toată familia poate mânca ieftin şi iute.

Afişul filmului, cu sloganul: „A luat ideea altcuiva şi America a înghiţit-o”.

Să AI sau să n-AI. Dilema privind alfabetizarea copiilor în inteligență artificială 

Ce înseamnă alfabetizarea în AI? De ce este urgentă rezolvarea ei? Cum se raportează la subiect cinci țări europene care se află pe un spectru care merge de la interzicere la adoptare în masă? Și, nu în ultimul rând, ce se poate face în România, unde autoritățile trebuie să navigheze și apele tulburi ale analfabetismului funcțional? Încercăm un răspuns în continuare. 

Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)

„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.

Să nu uităm că toate acestea se întâmplau într-o vreme când restaurantele care vindeau burgeri funcţionau după un model complet diferit. Oamenii erau serviţi la geamul maşinilor de chelneriţe care, astfel, se plimbau zăpăcite printre automobile.

Autoservirea a fost o idee promovată şi impusă de Richard şi Maurice McDonald.

Înţelegând combinaţia revoluţionară, Ray Kroc nu a stat pe gânduri şi, treptat, a acaparat abuziv afacerea şi numele, transformând-o în cel mai de succes lanţ de fast-food din istorie.

Fondatorul, în regia lui John Lee Hancock, surprinde această istorie zbuciumată.

Povestea acestui parcurs, cu suişuri, riscuri, certuri şi coborâşuri, e dovada vie a visului american, cel în care ieri ai pierdut tot şi mâine poţi ajunge din nou multimilionar. Este istoria, ca un montagne russe, a unui om care a riscat şi a câştigat.

Regizorul John Lee Hancock exagerează rar şi omite puţine detalii importante. Încearcă să păstreze firul epic originar, care, fiind atât de tumultos, nici nu mai trebuie romanţat: mai mult decât banii, pe Kroc l-a interesat să rămână în istorie.

Moralizator fără să fie ostentativ, The Founder are aerul acela, dificil de obţinut, al unui film fluid şi lejer de la care ieşi împăcat, încărcat, dar şi intrigat. Eşti mulţumit că ai aflat o poveste pe care nu te gândiseşi să o cauţi pe internet, pentru că aveai impresia că o cunoşti.

Fondatorul

Titlu original: The Founder.

Regia: John Lee Hancock (The Blind Side, Saving Mr. Banks).

Scenariul: Robert D. Siegel.

Cu: Michael Keaton, Nick Offerman, John Carroll Lynch.

★★★☆☆