Tehnologia CGI: de la Forrest Gump la Kingsman 2

Cel de-al doilea film al seriei Kingsman, intitulat The Golden Circle, face parte dintr-un univers centrat în jurul unor poveşti cu spioni. Pe lângă cele două ficţiuni cinematografice, franciza mai conţine benzi desenate, animaţii, jocuri video şi, de puţin timp, un roman.

La un moment dat al acţiunii din The Golden Circle, protagonistului Eggsy (Taron Egerton) – care își continuă rolul din primul episod – i se cere să introducă un dispozitiv de urmărire în vaginul unei femei pe care o seduce din raţiuni strict profesionale.

În campania de promovare a filmului, Taron Egerton a recunoscut că secvenţa respectivă l-a făcut să se simtă inconfortabil, dar și că a fost făcută cu scopul să șocheze.

O asemenea declaraţie face parte dintr-o politică de marketing clasică, axată pe prezentarea evenimentelor senzaţionale petrecute la filmări.

Interpreta personajului căreia i se implantează dispozitivul este modelul britanic Poppy Delevingne. Pentru realizarea scenei a fost angajat soţul ei, James Cook, și mâna lui este cea care execută delicata operațiune.

Faptul că Taron Egerton a putut trece peste o sarcină stânjenitoare este posibil datorită montajului şi a tehnicilor CGI (Computer-Generated Imagery).

În integralitatea ei, secvenţa dispozitivului este surprinsă de camera de filmat în aşa fel încât, pe ecran, totul apare prezentat dintr-un POV (point of view: perspectiva subiectivă a personajului).

De pe faţa actriţei, camera coboară fluid spre corp, apoi către vagin, pe care îl pătrunde.

Cadru din scena de sex dintre Poppy Delevingne și Taron Egerton.

Filmul care a deschis drumuri nebănuite în cinema datorită tehnicii CGI este o dramă din 1994: Forrest Gump. Cu toate că au trecut mai bine de 20 de ani, proiectul regizat de Robert Zemeckis cuprinde scene executate atât de bine, încât par că nici nu au fost realizate cu ajutorul computerelor.

Echipa de ingineri şi programatori a lui Zemeckis a oferit o lecţie despre cum poate fi recreată, alterată sau manipulată, la nivel imagistic, istoria.

Documentarul pe care îl puteţi urmări la finalul acestui articol arată ce a fost real şi ce s-a construit din bucăţi de arhivă. Eroul jucat de Tom Hanks este introdus, cu ajutorul CGI, în diverse evenimente importante ale istoriei americane din anii ’60-’70, printre care audienţe la preşedinţii John F. Kennedy şi Lyndon Johnson.

Inginerii şi programatorii care au lucrat la film explică, în mod concret, cum l-au putut lipi pe Tom Hanks peste imagini de arhivă. A fost o recreere minuţioasă, migăloasă, chirurgicală.

În poveste, Forrest devine, printre altele, cel mai bun jucător de ping-pong din lume. Cel care îl interpretează pe adversarul său era, la acea dată, campion mondial la acest sport.

Coregrafierea convingătoare a întregii scene sportive – explică programatorii – a fost extrem de greu de realizat. Au trebuit să fie atenţi la felul cum Hanks îşi mişca paleta, pentru a putea introduce pe calculator traiectoria unei mingi care nu existase în realitate.

Să AI sau să n-AI. Dilema privind alfabetizarea copiilor în inteligență artificială 

Ce înseamnă alfabetizarea în AI? De ce este urgentă rezolvarea ei? Cum se raportează la subiect cinci țări europene care se află pe un spectru care merge de la interzicere la adoptare în masă? Și, nu în ultimul rând, ce se poate face în România, unde autoritățile trebuie să navigheze și apele tulburi ale analfabetismului funcțional? Încercăm un răspuns în continuare. 

Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)

„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.

Ambii concurenţi loveau pur şi simplu în aer, făcându-se că joacă ping-pong. Mediul virtual a permis ca mingea să fie incorporată ulterior în film.

Cadru din „Forrest Gump” realizat cu ajutorul CGI.

Tehnologia CGI (Computer-generated imagery) a început să fie utilizată mai serios în anii ’80, dar exista încă din 1960. Pe măsură ce calculatoarele şi staţiile grafice 3D au devenit tot mai performante, imaginile generate prin software au contribuit la crearea unor universuri ficționale ce par foarte reale.

Acest lucru este valabil şi în zona jocurilor pe calculator, unde tot felul de simulatoare ne imersează complet pe câmpul de luptă sau în curse automobilistice.

Realitatea virtuală, pusă în practică tot începând din anii 1960 (într-o formă, evident, primitivă față de cea din prezent), pare să fi progresat îndeajuns pentru a deveni fenomen de masă. De pildă, Sony a lansat ochelarii Playstation VR, pas continuat de anumiţi producători care şi-au adaptat jocurile video pentru acest nou dispozitiv.

Genurile cinematografice care folosesc masiv CGI sunt thriller-ele de acţiune, SF-urile şi fantasy-urile (ultimele, de fapt, SF-uri orientate către publicul juvenil).