Te trage curentul? Ești din România

Bianca Felseghi

Senior Editor

Dacă, în casă, în mașină sau în tren, te afli între două ferestre deschise, ai mari șanse să răcești sau să te alegi cu o măsea umflată. Orice român știe asta.

Pe la praguri și pe muchiile ușilor, noi lipim burete sau montăm pernițe. Altfel, picioarele fără șosete groase sunt poarta prin care durerile de șale, de rinichi sau de încheieturi ne pot ataca firavul corp.

*

Acestor efecte, românul le-a găsit cauza universală: te trage curentul.

Pentru unii, „curentul” e o inepuizabilă sursă de umor, marcă înregistrată românească și greu de tradus în alte limbi. Ați întâlnit, probabil, cel puțin un străin care s-a mirat peste poate când i-ați spus să închidă geamul sau ventilatorul, că vă trage…

Viclenia „curentului” rămâne însă proverbială. Dacă nu ai fost prevăzător și „te-a tras”, în scurt timp, simptomele o să îți demonstreze că „ai prins curent”.

Chiar dacă e vorba despre un diagnostic popular, cu un larg spectru de manifestări, problema are baze reale și cuantificabile. Am apelat la medici pentru a ne lămuri: există sau nu „curent”? Și, dacă există, cum te trage?

Ipoteze

„Treaba cu statul în curent și umflatul la măsele există de când e lumea. Dacă nu ai afecțiuni dentare, poți sta pe ușa trenului de la Iași la Timișoara și nu pățești nimic. Poate vei contacta doar o conjunctivită”, spune doctorul Septimiu Bizo, medic stomatolog în Cluj.

„Trasul curentului” e o sintagmă atât de vagă, încât cu greu poți găsi specialiști dispuși să despice firul în patru de dragul unui joc jurnalistic.

„Nouă cine ne plătește pensia?” Două potențiale soluții

În România și Europa de Est, scepticismul legat de viabilitatea sistemului public de pensii este în creștere, în special în rândul tinerilor, din cauza problemelor demografice și a creșterii speranței de viață.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

Pentru medici, această expresie pur și simplu nu există.

Ei includ simptomele în sertărașe specifice fiecărei patologii. Noi, profanii, am găsit un diagnostic universal, valabil în cele mai multe dintre cazurile de îmbolnăvire ușoară.

„Nu cred că putem reduce la o ‘legendă’ un număr mare de teorii fizio-patologice, pe de o parte. Pe de altă parte, cred că este o expresie neaoșă, un fel de ‘demonizare’ a unui spectru larg de acuze. Probabil că este și un deficit de educație medicală, generat în primă instanță de accesul dificil la medic, dar și de dorința de a pune ordine în ceea ce ni se întâmplă. Orice lucru căruia îi găsim o explicație devine mai coerent, mai ușor de acceptat, e o îmblânzire a realității”, consideră doctorul Violeta Perlea, medic imunolog în București.

Dacă nu avem nicio predispoziție să ne îmbolnăvim, atunci statul în curent este, folosind altă expresie românească, precum apa sfințită.

Nici nu face rău, dar nici nu ajută. Nu ai probleme dentare, nu te umfli. Dar să fim serioși: cine nu are nicio problemă dentară?

„Orice dinte tratat pe canal, mai ales dacă are o mică pungă de puroi, este o bombiță cu ceas care se activează de multe ori la curent”, spune doctorul Septimiu Bizo.

Scutul

Irina Alexandru, medic imunolog la Iași, ne explică ce efecte are aerul rece asupra părților expuse ale corpului:

„Temperatura normală a corpului este de 36,5 – 37,2 grade Celsius, iar frigul poate diminua răspunsul imun al organismului. Mai exact, răspunsul imun este scăzut prin scăderea temperaturii. Astfel, activitatea anumitor mediatori implicați în inițierea și susținerea apărării organismului poate fi îngreunată prin scăderea temperaturii corpului cu doar 1,5 grade”.

Altfel spus, dacă temperatura corpului coboară sub limita normală, scutul organismului cade.

Dacă temperatura corpului ajunge la 33 de grade, virusurile găsesc un mediu propice pentru a se înmulți. Deci, mai spune Irina Alexandru, scăderea temperaturii corporale prin „trasul curentului” poate favoriza o infecție virală.

Evit să stau în curent ca să mă feresc de durerile de dinți, de urechi. Nu știu dacă am avut vreodată probleme din cauza lui, dar nu-mi place să mă bată curentul în față.

A.S. (36 de ani)

Rece, rece, cald

Se mai întâmplă ceva: curenții de aer rece determină constricția vaselor periferice, ceea ce înseamnă că articulațiile primesc mai puțin sânge și devin mai reci și mai dureroase.

„Mucoasa nazală suferă și ea, expunerea la aer rece determinând congestia vaselor nasului și creșterea producției de mucus asociate cu senzația de nas înfundat și plin de secreții”, spune Brândușa Petruțescu, medic imunolog.

Cele mai expuse la pierderea de căldură sunt zonele periferice: membre, urechi, nas.

Fluctuațiile frig-cald sau, altfel spus, curenții reci care perturbă mediul în care muncim sau ne relaxăm sunt un declanșator pentru abcesele dentare. Acestea apar mai frecvent vara, când oamenii pornesc aerul condiționat în mașină sau circulă cu geamurile deschise.

„Schimbările bruște de temperatură declanșează, se pare, reacții. La fel ca gripa, care apare mai ales când sunt variații mari de temperatură. În cazul dinților cu abcese, cred că doar variația termică e de vină. Cei care vin cu dinții umflați au, de obicei, o sticlă cu apă rece la ei. Recele calmează, cum e cazul cu toate inflamațiile. Când intră pe ușa cabinetului cu sticla în față, deja i-ai pus diagnosticul”, spune doctorul Bizo.

Sunt românii mai sensibili la curenții de aer rece decât alte popoare? Doctorii spun că nu. Și că e vorba doar de o mentalitate înrădăcinată și de o doză de inventivitate.

Dacă diagnosticul universal nu este o dovadă în acest sens, atunci leacurile pentru a scoate curentul din ureche sunt:

Ce se întâmplă în ureche aflăm dintr-un prospect pentru conuri auriculare din ceară care se vând în farmacii. Principiul este același:

„Căldura ușoară care se formează după aprinderea conului penetrează delicat până la bariera timpanului. Stimulează circulația sanguină, regenereaza respirația cutanată și creează o revitalizare a urechii”.

Nu suntem singurii care folosim această „tehnologie” alternativă. În engleză, procedura se numește ear candling (lumânări în urechi) și este socotită de specialiști ca fiind o înșelătorie.

„Nu există nicio dovadă științifică cum că ar funcționa. S-a dovedit chiar că nu se pot forma curenți de aer destul de puternici să aspire cerumenul. În urma utilizării conurilor, apar reziduuri, e drept, care ori sunt produsele rezultate în urma arderii – cenușă, ceara conținută de hârtie și altele, ori cerumen încălzit apoi ‘supt’ de hârtie prin capilaritate, exact pe principiul sugativei. Ușurarea durerii vine, cel mai probabil, de la aerul cald produs de ardere”, spune C.I., un fizician care a dorit să îi publicăm doar inițialele.

Să nu disperăm însă: dacă nu merge cu țigara sau conul, ne rămâne întotdeauna cățelul de usturoi în ureche sau apa călduță cu lingurița, picurată în urechea dureroasă.

Cum știm din fizica elementară, apa ia forma recipientului în care este pusă, așa că ocupă fiecare cotlon al urechii.

Dacă „bobotește”, înseamnă că aerul rece din ureche este înlocuit de apă. Când micul vulcan din ureche se domolește, urechea se scutură într-un prosop curat.

Iar dacă aveți loc la geam, nu ignorați niciodată puterea de protecție a unui mototol de vată îmbibat în spirt sanitar.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€