Tata Puiu pleacă în concediu. Al nostru s-a scurtat

Valentin Șchiopu

Redactor

Un general fricos, trei secunzi după chipul şi asemănarea lui şi o echipă lipsită de personalităţi. E imaginea României la ultimul meci de la Campionatul European din Franţa. Singurul fotbalist adevărat a fost ignorat aproape tot turneul. Am terminat în genunchi, după 0-1 cu Albania.

*

La Cupa Mondială din ’98, România trecea la Lyon, pe Stade de Gerland, de reprezentativa Columbiei, 1-0, după şerpuirea hipnotizantă a „Cobrei” Adrian Ilie.

Tot Tata Puiu era pe bancă, dar îi aveam în teren pe Hagi, Popescu, Dan Petrescu şi Dorinel Munteanu. Oameni care jucau la Valencia, Galatasaray, Chelsea sau FC Köln.

18 ani mai târziu, ne-am întors la Lyon, de data aceasta pe Stade des Lumières, pentru a ne înfrunta umbrele şi îndoielile adunate în cele două meciuri disputate în Oraşul Luminilor (1-2 cu Franţa şi 1-1 cu Elveţia).

Din săptămâna pariziană am reţinut bucuria unor fani care nu mai trăiseră de ceva timp efervescenţa unui European şi o chestiune insuficient lămurită: de ce nu joacă Sânmărtean?

UEFA l-a supranumit pe Père Poulet „marele maestru al fotbalului românesc”. La meciul său cu numărul 100 pe banca reprezentativei, Iordănescu l-a introdus abia după pauză pe Sânmărtean, singurul său fotbalist de rasă.

Poate că interesul naţional dictează altceva, generalii în labirintul lor.

10.000 de fani ai tricolorilor au încurajat Naţionala şi la Lyon. Foto: uefa.com

„Câteodată nu ţi se dă ceea ce vrei, pentru că ceva mai bun pentru tine e plănuit pentru mai târziu”, consemna Sânmărtean pe Facebook vestea că iar nu era titular.

Selecţionerul a mizat pe Alibec în atac, doar-doar îl va trimite pe portarul albanez după ţigări. Dar prima ocazie a meciului a venit de la Stancu, singurul nostru marcator în Franţa: un vole cu stângul, pe centrul porţii, şi o intervenţie sigură a lui Berisha (8).

22 de cuvinte dintr-o lume dispărută

Pentru copiii de azi, dar și pentru nostalgici, am alcătuit un mic glosar cu expresii din vremea comunismului.

Lanțul împuternicirilor la Academia SRI. Trei ani de provizorat și ilegalități la instituția care pregătește ofițerii serviciilor de informații

Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul” (ANIMV), instituția de învățământ a Serviciului Român de Informații (SRI), a încălcat ani de zile legea învățământului superior, funcțiile cheie de conducere din instituție fiind ocupate, în mod repetat, de persoane împuternicite sau desemnate.

Apoi, Alibec a ratat de puţin vinclul, cu o execuţie rafinată (14). Erau semne promiţătoare. Vedeam în sfârşit o naţională care contează în ofensivă.

N-a durat foarte mult. După 25 de minute, am pierdut prim-planul. Iarăşi oboseala? Ai noştri s-au născut obosiţi.

După câteva avertismente, a picat şi golul albanezilor. Invitat de Chiricheş şi Tătăruşanu, Sadiku a punctat chiar înainte de pauză. 0-1, scor la care calculele se simplificau: România era eliminată!

Plasamentul lui Tătăruşanu la golul lui Sadiku Foto: uefa.com

A fost momentul în care Iordănescu l-a introdus pe Sânmărtean. Minionii din tribună au început să spere la ceva. Il regista, cum spun italienii, a luminat jocul Naţionalei.

Arbitrii ne-au refuzat golul egalizator, cu o semnalizare greşită de la margine, apoi Andone, intrat în locul lui Popa, a lovit transversala în situaţie de unu la unu (75).

Finalul a fost cumplit. Ne-am chinuit cu Stanciu, Stancu şi Torje. Nimic notabil.

Apoi l-am aşteptat pe selecţionerul secolului trecut să justifice cumva prezentul. „Aş vrea să plec în concediu”, ne-a spus Iordănescu, printre altele. Perfect! Al fanilor tocmai s-a scurtat.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€