Tânărul Papă

Coproducţie HBO, Canal+ şi Sky Atlantic, The Young Pope a atins într-un interval foarte scurt statutul de classic cult. Tratează un subiect delicat, a scandalizat o mare parte a lumii catolice, e regizat de cel mai în vogă cineast italian şi are ca protagonist un actor savuros-monumental.

Serialul urmăreşte un papă fictiv – tânăr, frumos şi american (!) – care se ambiţionează să reformeze Vaticanul. Ca să le ţină piept bătrânilor sfetnici, moşteniţi de la predecesorii săi, e mereu imprevizibil şi refuză aproape orice i se propune.

E un fel de rock star în sutană şi cu loafers roşii.

Scris şi condus de Paolo Sorrentino (napoletan crescut în spiritul tradiţiei catolice), acest serial – aflat la primul sezon – prinde aerul greu al dedesubturilor instituţiei papale.

Pe regizor îl interesează să umanizeze chipurile prinse pe ecran. Aşa că, fără ostentație, el îi atribuie fiecărui protagonist calităţi, dar şi vicii.

Jude Law îl interpretează maiestuos-deranjat pe tânărul Lenny Belardo, care, printr-o curioasă combinație de evenimente, este ales conducător al Bisericii Catolice. El reprezintă arhetipul răsturnat al imaginii papale care apare de obicei în cinema – una artificioasă şi lipsită de viaţă.

Tânărul papă fumează, ia decizii ce par pripite și nu îi place să primească sfaturi. Deseori e arogant şi deloc pios. Nu vrea să apară în public, iar enoriaşii nici măcar nu ştiu cum arată.

Sinceritatea lui frapează. Câteodată pare că ar avea puteri supraomeneşti, alteori intră în încurcături din care nu se străduiește să iasă.

Conştient de poziţia lui, Lenny îşi pune, încet, toată lumea în cap. E un papă care pare că şi-a pierdut credinţa în Dumnezeu, dar se dovedește că el are, totuşi, un plan, pe care îl tot divulgă câte puţin.

În ciuda ironiei fine, a condescendenţei cu care priveşte Biserica, Sorrentino rămâne un credincios. Unul conştient însă de starea morală a acestei instituţii.

Într-un registru mai relaxat, regizorul italian poate fi asemănat cu scriitorul ortodox (!) Nikos Kazantzakis. Activ în prima jumătate a secolului trecut, acesta a fost, întâi, stigmatizat de mulţi conaţionali. Totuşi, capii Bisericii elene au refuzat să dea curs cererilor vehemente de a-l excomunica.

Romanele lui au avut un impact enorm. Cu opere precum Hristos răstignit a doua oară sau Ultima ispită a lui Hristos, Kazantzakis a ridicat – pe un ton polemic şi excelent articulat – problemele credinţei veritabile, a cercetării neîncetate a spiritului, a păcatelor făţărniciei şi vanităţii.

Poveştile imaginate de el trădau îngrijorare și durere faţă de starea clerului. Era o îngrijorare sinceră, la fel cum este cea a lui Paolo Sorrentino.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Ce faci în weekendul 7-9 martie în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Flori, fete sau băieți în București, concert cu muzică din filme în Cluj-Napoca, muzică și teatru în Timișoara și lansări de albume în Iași. Tu ce faci în weekend?

Filmul care i-a adus regizorului italian toate premiile importante, La Grande Bellezza (2013), vorbea despre decăderea societăţii italiene, cu accent pe intelectualitatea tot mai agnostic-individualistă. Acum, The Young Pope trece la cele sfinte.

Sorrentino atrage atenţia – precum o făcea Kazantzakis – asupra dualităţii întâlnite la enoriaşul hapsân, fie acesta membru al clerului sau simplu cetățean. Un chip blând şi omenos – dar fals! – ascunde unul lacom și temător faţă de pierderea influenţei, meschin în perpetuarea puterii.

Cineastul Sorrentino încearcă să sensibilizeze Biserica şi să deschidă ochii publicului. Astfel, modalitatea în care el îl construiește pe protagonistul serialului devine cumva naturală şi lipsită de exagerare. Pe un ton când glumeţ, când grav, Lenny susţine că numai prin exigenţă îi poate readuce pe credincioşi la calea dreaptă.

Iar reacţiile ostile nu întârzie să apară.

Urmărindu-l pe tânărul papă american în existenţa-i banală, chiar plicticoasă, filmul reuşeşte să contureze o frescă a noii ordini din acest spaţiu bogat și puternic, dar aflat în evidentă pierdere de substanţă.

Atmosfera e dominată de marile combinaţii şi jocuri de interese care încă au capacitatea de a schimba configuraţia lumii.

Fără să spună ceva ne(mai)rostit, The Young Pope are fineţea şi energia lucrării de artă esenţiale, care atrage nu doar prin ideile exprimate, ci şi prin forma exuberantă. Şi plină de vitalitate.

Plastica filmului reprezintă suma îmbinării grandiosului cu realul-aşezat. Stilistică devenită marcă personală pentru Sorrentino, ea se înscrie în tradiţia cinemaului italian început, apoi rafinat, de regizori precum Federico Fellini, Bernardo Bertolucci, Franco Zeffirelli, Luchino Visconti, Michelangelo Antonioni. Sunt cineaşti care, dincolo de mari povestitori, s-au legitimat şi ca inegalabili esteţi.

În acelaşi timp, dând senzaţia că l-ar urmări ceas de ceas pe tânărul papă, naraţiunea încheagă şi o impresie documentaristă. E ca şi cum am privi un reality show despre cel mai sfânt om în viaţă.

Este posibil ca Jude Law să se afle aici la rolul carierei sale: el dispune de acel răgaz absolut necesar care îi permite să-şi elaboreze parcursul pentru ca Lenny chiar să pară the new pope. Nici el şi nici regizorul nu se grăbesc să spună prea mult dintr-odată. Au acest dar al cumpătării şi al dozajului perfect.

Cumpătat-cumpătat, dar acid-activ, protagonistul îşi conduce clerul ori spre un mare dezastru ori către o purificare miraculoasă!

Tânărul Papă

Titlu original: The Young Pope.

Regia: Paolo Sorrentino.

Cu: Jude Law, Diane Keaton, Silvio Orlando.

★★★★★

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€