Sully: miracolul de pe râul Hudson

Sully, în regia lui Clint Eastwood, reconstituie contextul zborului US Airways 1549, al cărui comandant, Chesley Sullenberger, a decis să aterizeze pe râul Hudson, evitând astfel un dezastru aviatic.

Evenimentul a avut loc pe 15 ianuarie 2009, când Sullenberger şi secundul său, Jeffrey Skiles, se aflau la prima cursă împreună.

Avionul pilotat de ei a intrat într-un stol de păsări la scurt timp după ce a decolat de pe aeroportul LaGuardia din New York, iar, în urma impactului, ambele motoare s-au defectat.

Se aflau la mai puțin de 1000 de metri de sol – nici o aeronavă de linie nu se mai defectase la o altitudine atât de joasă – când Sullenberger a luat decizia nebunească de a ateriza pe râul care străbate metropola new-yorkeză.

Chiar dacă toți cei 155 de oameni aflați la bord au fost salvați, căpitanul Sullenberger a fost nevoit să treacă prin tirul unei anchete. Avea să fie declarat erou național, dar, la fel de bine, spune Eastwood, ar fi putut pierde tot.

*

În Sully observăm cum societatea americană menține un cult pentru acei oameni care reuşesc, într-un fel sau altul, să salveze un grup dintr-o situaţie imposibilă, să se sacrifice – dacă este necesar – for the greater good, pentru un țel mai înalt, cum e binele unei comunități sau chiar al națiunii.

Pe acest sentiment îşi fundamentează Clint Eastwood alegerea narativă.

Calculul pare simplu: majoritatea publicului va cumpăra bilet la cinema pentru a-şi reaminti; cei implicaţi direct sau doar sentimental vor merge la film în memoria evenimentului; minoritatea necunoscătoare se va pune la punct cu ce s-a întâmplat.

Numai că ceea ce s-a întâmplat diferă în funcție de cine și cum spune povestea. Pe acest fond, Eastwood descrie sistemul drept un mecanism insensibil. Iniţiativa cineastului nu este imorală sau excesivă, pentru că e lipsită de vehemenţă.

Fără să aibă neapărat o agendă ascunsă, ci doar posibile supărări față de felul în care îi este condusă ţara, Eastwood interpretează acest eveniment în ideea că Sullenberger a procedat impecabil.

De ce mor pacienții cu AVC din România. La niciun spital din țară nu există serviciu de gardă pentru o intervenție care i-ar putea salva

În spitalele din România se fac și de 5 ori mai puține intervenții care pot salva viața unui pacient cu AVC față de recomandările europene. Lipsesc serviciile de gardă, centrele speciale sunt prea puține, iar finanțările insuficiente.

Rușii sunt foarte aproape de spargerea frontului și, în același timp, încă departe. Ce ar însemna un colaps al armatei ucrainene în regiunea Donbas

Cade frontul ucrainean? Sau a căzut deja? Din primăvara acestui an vin cu o frecvență aproape zilnică vești tot mai alarmante legate de situația din ce în ce mai precară a trupelor Kievului de pe linia frontului din Donbas, care înglobează greu încercatele regiuni Donețk și Lugansk din sud-estul Ucrainei. Cele două regiuni au reprezentat, de altfel, pretextul principal al invaziei ordonate de Vladimir Putin în februarie 2022, iar acum reprezintă principalul obiectiv strategic al Kremlinului.

Pentru a demonstra că statul e rău, Eastwood alege să prezinte în mod intim doar tabăra comandantului (din care fac parte cei care l-au felicitat, care i-au mulțumit, colegii și familia ş.a.).

În absența unui antagonist real, anchetatorii sunt prezentaţi într-o lumină depersonalizată, ca funcționari care privesc totul prin prisma cifrelor.

Ei solicită simulări de zbor care nu ţin cont de faptul că pilotul a fost surprins de impactul cu stolul de păsări şi că, în consecinţă, a avut nevoie de câteva zeci de secunde ca să aproximeze variantele și să ia o hotărâre.

Simulările sunt făcute însă în mediu controlat, de către persoane care reacţionează imediat după contactul cu păsările. Iar Eastwood alege să sublinieze cinematografic aberațiile determinate de aplicarea mecanică a unui protocol care s-ar putea să nu fie perfect.

Filmul punctează privirea plină de condescendență a unui sistem bazat pe productivitate, un sistem care urmărește eficienţa cu riscul asumat de a mai sacrifica uneori câţiva oameni.

E atitudinea pe care o regăsim când vine vorba despre miile de soldaţi care mor anual în teatre de operațiuni comandate de liderii lumii civilizate.

Aaron Eckhart și Tom Hanks, într-o secvență din film.

Plecând de la presupunerea că publicul cunoaşte povestea, Eastwood îşi începe filmul cu momentele următoare incidentului. El alege să îşi centreze demersul pe profilul psihologic al lui Sullenberger (Tom Hanks, într-un rol de esenţă), pe felul în care comandantul de aeronavă își asumă acest dublu rol – complet nou pentru el -, de erou în accepţiunea generală şi de suspect într-o investigaţie publică.

Respectând firul întâmplărilor reale, Sullenberger este surprins mai întâi în camera de hotel, singur, gânditor. Apoi discută cu soţia şi îi spune că viaţa li se va schimba.

Urmărim îndeaproape un om cu o vastă experienţă, îndeajuns de echilibrat pentru a nu fi copleșit de situație, nici pe moment şi nici după aceea.

Eastwood nu plusează, nu supralicitează în restituirea intimității lui Sullenberger sau a interacţiunii acestuia cu anchetatorii, pentru că știe cât de periculos ar fi să cadă într-o melodramă care i-ar anula discursul.

În consecință, caută să prezinte tot evenimentul în mod realist, cu accent pe trăirile protagonistului. Există şi flashback-uri, care refac evenimentul: decolare, accident, aterizare pe râul Hudson, salvare, în paralel jurnale de ştiri, luări de poziții, judecare oficială a cazului.

Regizorul procedează la un reglaj fin între ce se vede din afară şi cum e interiorizat un astfel de eveniment.

După ce, în primă instanţă, e sigur că a procedat cum trebuie (doing the right thing), Sullenberger începe să aibă îndoieli: atitudinea investigatorilor, insistenţele lor, accidentul pe care îl visează (efect post-traumatic), simulările care arată că avionul ar fi putut fi întors pe aeroport, toate acestea îl fac să pună în balanţă ce a făcut cu ce ar fi putut face.

În pragul pensionării, munca și reputația sa atârnă de acea decizie luată în fracţiuni de secundă, care acum e judecată de nişte oameni reci, în faţa cărora îşi găseşte cu greu argumentele.

Cu toate că a evitat o tragedie, probabila ocolire a protocolului îl face pe Sullenberger pasibil de pierderea pensiei şi a beneficiilor sociale strânse de-a lungul unei cariere imaculate. E un caz sensibil, al cărui rezultat ţine de împrejurări.

După incidentul din 2009, pilotul Chesley Sullenberger, cel real, a avut multe intervenţii publice. Într-una dintre acestea, el spunea că lipsa victimelor a făcut ca nimic să nu se schimbe la nivel structural.

Pentru că numai tragediile modifică legi. Numai moartea obligă autoritățile să caute modalități de a îmbunătăţi procedurile. (În România vedem asta aproape zilnic – incendiul din Colectiv, situaţia gravă din spitale, autostrada surpată etc.)

Sullenberger a dobândit până la urmă statutul de erou, a fost invitat la Casa Albă, CBS l-a angajat pe post de expert aviatic, a primit premii şi distincţii din partea unor instituţii prestigioase. E rodul unei cariere oneste.

Dar filmul Sully creează senzaţia că graniţa sensibilă dintre a fi protagonistul sau antagonistul unui eveniment a fost tranşată în mod conjunctural. Iar Clint Eastwood ne lasă cu gândul pe buza acestei dileme.

Sully: miracolul de pe râul Hudson

Titlu original: Sully
Regia: Clint Eastwood
Cu: Tom Hanks, Aaron Eckhart, Laura Linney
★★★☆☆

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€