Ion Indolean
Redactor
25/03/2017
Silence / Puterea credinței
Problemele pe care Martin Scorsese le discută în Silence – film la al cărui scenariu spune că scrie și rescrie de peste 20 de ani – sunt din capul locului extrem de delicate: până unde ești în stare să mergi în numele credinței? Și până unde ai dreptul să o faci?
Cât rău poți să duci și cât bine poți să aduci? Tace Dumnezeu sau tu ești cel care nu știe să asculte?
În miezul secolului XVII, preotul iezuit Alessandro Valignano primește la Macau, în sudul Chinei, o scrisoare în care se spune că un alt misionar catolic, aflat în Japonia, părintele Cristóvão Ferreira (Liam Neeson), şi-ar fi renegat religia în urma torturilor și ar fi devenit budist practicant, luându-și soție și nume nipone.
Sebastião Rodrigues (Andrew Garfield) şi Francisco Garupe (Adam Driver), foşti ucenici ai lui Ferreira, refuză să creadă aceste zvonuri şi pleacă în căutarea lui. Drumul poate fi fără întoarcere, dar ei îşi asumă acest risc.
Ajunşi în Țara Soarelui Răsare, cei doi tineri dau peste cele mai groaznice schingiuri şi peste o frică râncedă, care e generalizată printre băștinașii creștinați.
Povestea spusă de Scorsese e inspirată din romanul omonim, Silence, publicat de scriitorul japonez Shūsaku Endō în 1966.
Pe măsură ce acțiunea curge, portretul înțelept-sadicului torționar Inoue (Issei Ogata) vine să nuanţeze acest tablou. Prin acest personaj, Scorsese refuză contrastul standard şi unilateral al luptei dintre bine și rău.
Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.
Inoue este vocea unui grup identitar care se apără de creștinism fiindcă nu vrea să fie cotropit de o religie care e departe de concepţia japoneză asupra lumii.
Tânărul Sebastião Rodrigues crede însă că doar convingerile lui sunt cele drepte și că omenirea întreagă ar trebui să adere la creștinism.
În ceea ce-l privește pe părintele Ferreira, acesta, trecut prin iad, a dat un alt sens vieţii. Când îi spune lui Sebastião că japonezii creştinaţi nu îl pot înţelege pe Dumnezeu conform tradiției occidentale, fostul său discipol nu poate și nu vrea să accepte. El nu a trăit suficient în această societate.
De ce mor pacienții cu AVC din România. La niciun spital din țară nu există serviciu de gardă pentru o intervenție care i-ar putea salva
În spitalele din România se fac și de 5 ori mai puține intervenții care pot salva viața unui pacient cu AVC față de recomandările europene. Lipsesc serviciile de gardă, centrele speciale sunt prea puține, iar finanțările insuficiente.
Cursurile de investiții care îți promit că te fac milionar printr-o formulă magică. Cum operează firmele de „pariuri la bursă”, ale căror proprietari se filmează în avioane de lux pentru Tik Tok
O firmă care își face agresiv reclamă pe internet spune că are în buzunar o „metodă revoluționară” de a juca la bursă. Pentru a ajunge la acest secret, trebuie însă să plătești 10.500 de euro pentru un „program de mentorat.”
Sebastião e convins că, propovăduind Evanghelia, le face un mare bine acestor băştinaşi. Numai că ei cred într-un Dumnezeu niponizat, un fel de bu-deus. Care are altă formă – în mintea și inima lor – decât cea asimilată de Sebastião.
Fiecare îşi vorbeşte, neînţeles de celălalt, propria limbă – și nu una a cuvântului, ci a ființei.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
Silence devine, astfel, o cronică a spaimelor prin care un grup de ţărani japonezi creştinaţi ajunge să treacă după ce, cu o siguranță insolentă, misionarii catolici le spun că le-au adus adevărul. Şi că acest adevăr alungă, miraculos, orice suferinţă.
Numai că mai-marii japonezilor nu tolerează creştinismul sub nici o formă. Ei plătesc o sută de arginți pentru a afla numele oricăruia dintre localnicii convertiți, două sute pentru cei mai importanți dintre ei și trei sute pentru preoții misionari.
Dincolo de a fi o simplă relatare, Silence reconstituie acele evenimente. Vine în întâmpinarea lor, le comentează permanent (uneori excesiv) și le dă o tentă alegorică, care uneori pare derizorie.
Patimile părintelui Sebastião Rodrigues sunt potenţate de superbia cu care el se aseamănă cu Hristos. În apă, îşi confundă chipul cu al Mântuitorului. Când priveşte portretul lui El Greco, se vede tot pe sine. Legat pe cal, își imaginează intrarea în Ierusalim.
Iar cei trei sute de arginți dați pentru prinderea sa, mult mai mulți decât cei treizeci primiţi de Iuda – deh, inflaţia… –, îl fac să compare situaţiile.
Sebastião se crede un ales.
E multă vanitate conştientă în construcţia acestui personaj. Trufaș și cuprins de frici, Sebastião nu poate duce povara anihilării enoriaşilor săi, care continuă să dispară sub sabia călăului.
Tânărul misionar se descoperă slab și în fața nimicirii cuvântului pe care a venit să îl propovăduiască cu atâta aplomb. De fapt, el nu ştie să pătimească – ţăranii locului îi dau o lecţie de smerenie –, fiindcă printre ai lui a avut un trai îndestulat, niciodată periculos. Se dovedește, încă o dată, că studiul Bibliei nu e totuna cu trăirea ei.
Dar lupta aceasta nu e una între indivizi. Povestea crește într-o încleștare oarbă cu o ţară care nu vrea şi nu acceptă să fie creştinată. Care crede în altceva şi căreia îi este bine astfel.
Martin Scorsese simte suflul cărţii lui Endō – care discută despre suferinţa umană și lipsa răspunsului divin. Atunci când ajunge să fie practicată cu bâta, şi nu în spirit, religia devine deșartă. Numele ei nu mai contează. În atari condiții, budism, hinduism, iudaism sau mahomedanism se transformă în arme sociale și politice.
Regizorul nu își propune să arate, vai-Doamne, cât de răi au fost japonezii și cât de viteji s-au ținut minoritarii creștini alături de părinţii misionari. El invită la o dezbatere legată de pietate, ne întreabă cât de departe suntem capabili și dornici să mergem în credința noastră – religioasă, dar şi laică.
Atunci când suferă tocmai cei pe care avem impresia că îi călăuzim ori că îi salvăm, problema devine una morală.
Despre aceste diferențe iremediabile și despre intoleranță, Scorsese discută fără grabă, cu pricepere și îndrăzneală.
Puterea credinței
Titlu original: Silence.
Regia: Martin Scorsese.
Scenariul: Jay Cocks și Martin Scorsese, după romanul lui Shûsaku Endô.
Cu: Andrew Garfield, Adam Driver, Liam Neeson, Issei Ogata, Ciarán Hinds.
★★★☆☆
Avem nevoie de ajutorul tău!
Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this